Cuvânt și iubire

MUGURI

Miroase a iubire dezmorţită,

a început de primăvară

ce naşte ghiocei din zăpadă topită.

În freamăt de ramuri şi de muguri,

se aud şăgalnice dezmierdări

ce ard singurătăţile pe ruguri.

E vremea noilor începuturi

ce înfloresc în tainice chemări,

în curcubeie şi în zborul de fluturi.

Miroase a lut nepământesc, arzând,

stropit cu picături de rouă,

prelinse din inimi şi aripi de gând.

În imensul sanctuar de lumină,

timpul îşi ţese o pânză nouă

iar iubirea îmbracă formă divină,

Stelele îşi trezesc simţirea

şi-n strălucirea lor prin galaxie,

nemărginită le este iubirea.

Luna intră  în contemplare

şi tălmăceşte-n fiecare noapte

să îşi scurteze drumul către soare.

Iar zeii cântă-n cer de fericire

şi toarnă-n cupe, ameţiţi,

nectar din muguri de iubire.

E primăvara noilor începuturi,

iubirea nu suportă amânare,

cuvintele se topesc în săruturi

sub ale timpului felinare.

LEGENDA LUI DRAGOBETE

După o iarnă de aşteptare

S-a dat iarăşi dezlegare,

La iubire, pe îndelete,

Astăzi este Dragobete!

Fiul frumoasei fecioare

Baba Dochia, se pare,

Ce-a născut de fată mare,

După o tandră îmbrăţişare.

Păzind turma de mioare,

S-a culcat pe pat de floare

Şi… i-a furat un sărut,

Un spirit necunoscut.

Read More »

Ce zi frumoasă!

                            (Cu drag, Eleonorei Schipor)

Bucovină, floare aleasă

ce zi frumoasă

când păsările apar pe cer

doinind pline de mister

de la Cernăuți la Pătrăuți

dorul trece munții

se bucură și soarele

se bucură și luna

din stele azi primești cunună

lumini te vor cuprinde

aduse-n tainicul potir

urări de viață sănătate

zile binecuvântate

Read More »

De mai multe decenii colaborez cu articole la diferite periodice din țară, din Statele Unite și din Canada. Aceste colaborări au fost, în cele mai multe cazuri, ocazionale. Dar în câteva, sau mai exact cu câteva dintre publicații, am avut legături permanente și chiar de “suflet”. Una dintre ele am considerat-o că fiind parte din “casă”. Am căutat să ajut, am căutat să laud, am contribuit material, am făcut cam tot ce pot pentru ea, am influențat favorabil către ea prieteni.
Am fost îndurerat atunci când cel care o întocmește nu a primit anume credențiale pe care, în continuare cred, că le-ar fi meritat (i.e membria in Uniunea Scriitorilor). În asta am văzut tratarea lui cu superbie de către grupuri care se considerau “elitiste”. După părerea mea, o revistă locală și care promovează identitate locală, merită acreditări cuvincioase. Dar nu a fost așa. Acestea fiind spuse cu sinceră durere și mâhnire am văzut maniera în care acea revista a început să decadă și deci să confirme lipsa de încredere cu care a fost tratată.
Întemeietorul revistei a dat disproporționat credit uneia dintre colaboratoare. Iar acest credit s-a datorat unor sentimente care aveau acoperire doar până la un punct și categoric fără legătură cu valoarea literară. Mai răspicat, sentimentelor paterne. Oricum din acel moment revista a început să găzduiască materiale fără legătură cu scopul ei și să prezinte elogios lucrări, din punct de vedere al valorii literare, îndoielnice sau încă mai rău; versificări rudimentare. Încă mai dramatic, personalități ale scrisului bănățean și românesc și încă mai exact, cel mai de seama prozator bănățean și care este din zona, a fost marginalizat ; o manifestare de lipsa de bună cuviință.
În același timp revista a început să promoveze scrieri ale celor care, în imaginația fondatorului revistei, ar fi putut promova cariera persoanei pomenite mai devreme. Chiar și acest servilism putea fi înțeles, iarăși, până la un punct. Dar pragul toleranței și înțelegerii pentru sentimentele paterne a fost trecut în momentul în care “revista” a refuzat publicarea unor “opinii” alternative privind materiale ce le-a găzduit sau patronat. Poate fără intenție, poate cu bună intenție, poate din ignoranța, poate din trufie stultiara, revista s-a înfundat devenind un manifest de promovare. Deci practic s-a auto eliminat dintre revistele credibile și demne de respect. Păcat!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

5 februarie  2018

‘‘ FULGER SI FURTUNA ” de Anna-Nora Rotaru

(pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 150 x 110 cm),

din volumul de picturi și poezii “UT PICTURA POESIS”

***

MONOTONIE

De-atâtea zile, neîncetat plouă și tot plouă…
Din cer crăpat se scurg, monoton, șuvoaie,
Ce, se preling pe frunze, ca boabele de rouă
Și pe pământ se-adună, în băltoace și noroaie…

Cad fulgerele sălbatic, cu zgomotele lor seci,
Albastre, plesnind cerul, precum biciul repezit…
Gânditoare, la fereastră, șterg cu degetele reci
Geamul, de suflarea-mi caldă si lacrimi umezit…

Mă uit și mă întreb, câtă ploaie o să mai cadă ?
De-atâtea fulgere, aerul e greu, parcă vibrează…
Liniștea se sparge-n cioburi, în casă și pe stradă,
Șerpi de foc dezbină întunericul și-l luminează…

Read More »

Îndrăgitul poet și cantautor bucureștean, Ovidiu Scridon, trece Prutul pentru prima dată, la invitația din partea USELR

Pentru prima dată, dincoace de Prut, după ce-a colindat lumea în lung și-n lat, cu muzica și versurile sale, OVIDIU SCRIDON, poet de la USELR, vine și la Chișinău cu noua sa carte de versuri “TU CE-AI FĂCUT ASTĂZI?” apărută la Editura Alexandria Publishing House, în noiembrie 2017.
Lansarea cărții sale va fi de fapt în cadrul a două spectacole de muzică și poezie, la două dintre cele mai importante instituții culturale din Chișinău, la care vă invităm și vă așteptăm cu mult drag. Prima întâlnire de suflet, cu generilul „Poduri de Dor cu poetul și cantautorul Ovidiu Scridon” se va derula în sala de conferințe „Alexe Rău” a Bibliotecii Naționale a R. Moldova „Vasile Alecsandri”, duminică, 11 februarie, ora 12:00. Protagonstul promite de asemenea o atmosferă unică, la Centrul Academic „Mihai Eminescu”, marți, 13 februarie, la ora 13:00.
Moderatoare – Diana Ciugureanu-Zlatan, poetă, cantautoare, jurnalistă tv, radio și online.
Organizator – Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română (USELR, dar USEM – în acte), cu sediul la Chișinău și București, în parteneriat cu Clubul de Comuniune Spirituală „Poduri de Dor” al Bibliotecii Naționale a RM „Vasile Alecsandri” și cu Alianța pentru Centenarul Marii Uniri. Parteneri media: 10 TV, Studioul RAICU PRODUCTION.
Intrarea liberă.

*
Poetul și cantautorul Ovidiu Scridon, născut în oraşul Târnăveni din judeţul Mureş, era fascinat de mic, de manifestările Cenaclului „Flacăra”, motiv pentru care este atras de chitară încă din școala generală.
După absolvirea liceului din Cluj-Napoca, este militar în termen într-o unitate de paraşutişti, prezentă în primele linii ale evenimentelor din 1989, din capitală. În 1993, devine student al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, loc în care de altfel debutează în cadrul evenimentelor cultural-artistice studenţeşti: festivaluri, cenacluri, baluri, tabere, etc. În 1996, unul dintre cântecele lui este declarat oficial Imnul studenţilor din România. În toţi aceşti ani, scrie versuri, compune muzică şi pentru o scurtă perioadă de timp, este membru al Cenaclului „Totuşi Iubirea”, condus de poetul Adrian Păunescu.
În 1996, face primele înregistrări în studioul B`inişor al lui Valeriu Sterian şi editează albumul “Într-o zi…”, album care se bucură de un succes neaşteptat.
Read More »

FEBRUARIE ÎNTRE OGLINZI

 Tot rătăcind, ne-am întâlnit pe drumuri…(Un noroc!)

Pe varu-adormit sub boabe de polei aprins

Ce ne-a-ncălzit privirea cu irizări de foc!

Dinspre tăceri se revărsa un dor ce ne-a cuprins…

De sus, scăpați, pluteau orbește fluturi amorțiți,

Dansau mirați în aer și tu-ncercai să-i prinzi,

Duduia gerul sclipind sub nori mototoliți

Februarie, în timp, vibra scăldat între oglinzi

Read More »

SARMISE  SI  GETUZA (Nunta Soarelui)

  Motto:

       ”Poezia s-a născut odată cu ființa umană, așa să nu ne mirăm că rosturile acesteea sunt tot atât de multe cât și infinitatea imaginației noastre!”

(Cuvinte de Minte”-Ioan Miclău)

“Vremuri mari, zile de aur, regi si crai fără de număr,

Prinți ai neamurilor Trace, adunați umăr la umăr –

Despre care Eliade prezentând creanga cea mare,

Numara vreo doua sute – din Apus până la Mare!

La a Hestiei* gradină, azi, Sarmise – rege-Soare,

Și-a ales-o pe Getuza, cea a neamului Get floare,

La “Corona Montium”* s-o aducă de mireasă,

Legând astfel Daco-Getii veșnic de aceeași casă!”

Raze dăltuite-n aur pe alei încremenite,

Deschid calea spre Cetatea Daciei prea-aurite,

Strălucirile în toate uneau Dacia cu Cerul,

Uși, ferestre din arginturi, aurit era și fierul!

Read More »