Cuvânt și iubire

Nu știu dacă ați vizionat filmul meu, intitulat ”Păpușile Morții”. Un film despre starea unei familii și dizolvarea ei – poate. Povestea unui tată care a venit din îndepărtata Moldovă în Banat, la minele de uraniu. Aici a muncit din greu, câștigând toate onorurile guvernului, până la Ordinul Muncii – clasa I. După ce a ieșit la pensie, partidul l-a abandonat și, deși au fost ortodocși, au trebuit să accepte mâna pocăiților penticostali “underground“ pentru a putea răzbi mai departe. Apoi, a venit revoluția cu democrația, care le-a diminuat puterea pensiei și i-a făcut să se apropie și mai mult de frații pocăiți. După 39 de ani de muncă grea în minele de uraniu, tata a murit în urma unui accident de muncă în mină. O piatră i-a căzut în cap de la înalțimea puțului minier, unde făcea revizia și întreținerea lui, i-a spart craniului și o venă. Mama a rămas singură cu băiatul cel mic, Ghiță, handicapat mintal în urma nașterii sale prin cezariană la spitalul din Oravița. Acesta, dintr-o relație trecătoare cu o persoană singuratică, pierdută prin viață, are o fată, care la vârsta de 10 ani a născut primul copil, iar la 11, pe-al doilea. Asta s-a întâmplat pentru că mama s-a îmbolnăvit grav și a căzut la pat. Boala ei a fost efectul unei vechi cezariene, când a fost cusută cu ață normală (de croitorie) în interior. Mai târziu, spitalul a motivat că nu a avut ață chirurgicală, care se topește la nivelul organului operat și cusut, după vindecare. Ața folosită a infectat interiorul, făcând-o pe mama să puroieze mulți ani din burtă. La suprafață, cusăturile s-au vindecat și mai târziu s-au transformat în cancer, care i-a cauzat moartea acum/în film. Deci mama nu a mai putut avea grijă de nepoata ei și, fiind frumușică, sigur a devenit victimă. Am fost anunțat în Australia că mama mai are o lună de trăit și am făcut tot posibilul să vin acasă, să-i fiu alături în greaua suferință. Eu am părăsit România în 1979, iar sora mea locuiește în Timișoara încă de pe băncile Liceului industrial de construcții, din 1968. Filmul este starea de fapt în care se afla România în 2006. Am încercat să surprind fără milă toate lucrurile noastre rele și bune care ne formează. Read More »

Ai văzut lumina întrezărindu-se…

Ai văzut lumina întrezărindu-se
în fiecare unduire a cuvântului răscolit în tine
prin umbrele polarizate ce ţi-au întunecat privirea.
Pe fereastra pustiului din suflet îmi cânţi pierdut,
erai pe zidul palid al îndoielilor,
în mine ai regăsit acel prezent din tine.

– O taină se-ascunde în noi, acum e ca atunci!
– noaptea din marea noapte a însingurării
şi a indiferenţei inimii –
Mereu ai crezut că nu ai voie, peregrinule,
acum ţi-e bine, mâine-ţi va fi la fel,
doar culorile se schimbă, azi îţi alegi albastru,
un verde marin îţi voi aduce mâine,
din care portocaliul se va împrăştia intens.

– Sărutul tău mi-ar fi
şi cântec, şi lumină, dulcele meu mister!
Totu-i un flux ce vine, se-ntoarce-n noi,

în valul mişcărilor, în dansul sunetului, mă simţi.

Read More »

Destul de des auzim, din gură celor superficiali la toate modurile, afirmații dintre cele mai contradictorii. Afirmații care se contrazic, se anulează, dovedesc vid mintal. Spre exemplu. ”Ei” se revoltă pudic față cu pedofilia promovată de Țările de Jos. Dar în același timp se înduioșează de afirmații gen ”fără Europa Unită nu vom putea exista că țară”. Nu pricep că Europa Unită ESTE pedofilie! Afirmațiile de acest gen sunt o modalitate de refulare și aserțiune a unui loc în spațiul public. Accesul la rețelele sociale virtuale a făcut acest fenomen endemic. Cum ziceam acest mod de a vorbi fără rost ține de aceia a căror esență este superficialitatea; culturală și afectivă. ”Genul ăsta nu are credințe, are instincte. Până la un punct această categorie poate fi direct înțeleasă; până la un punct. Dar dramatic este faptul că acest mod de gândire schizoid a fost preluat și transportat în spațiul public și al administrației. Încă și mai rău este însă că această împrejurare este deliberată. Mai exact reprezentanți publici, ”politicieni”, folosesc raționamente schizoide pentru a promova răul și încă și mai exact starea de haos, care este blestemul spațiului românesc public. Oameni lipsiți de credențiale morale, care trăiesc din bunuri însușite dubios, care folosesc orice modalitate spre a se încă îmbogăți, se află în treabă predicând “corectitudinea”. Un asemenea flagrant exemplu de a “face una și a predica altă” încerc să îl prezint.

Read More »

,, UNDEVA, CÂNDVA, ODATĂ… ” de Anna-Nora Rotaru,

pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 90 x 70 cm,

din volumul de picturi și poezii  „UT PICTURA POESIS ”

*

LASĂ MINTEA, PRINDE VISUL…

De câte ori nu simt că-n viață-s trecător,
Lăsând frâu liber la dezamăgiri și plângeri…
Deseori îmi pare că zenitul nu-i strălucitor,
Chiar că-i cenușiu, de nimic bun prevestitor
Și-aș vrea să dezertez, sătulă-s de înfrângeri…
Cu aripi ca de Îngeri…

Departe, ștergându-mi gândurile de pe frunte,
Precum se scrie pe file de poveste sau roman…
Cât mai sus, la un palat, pe creasta de munte,
Bucurându-mă de lucruri cât de mici, mărunte,
Într-o Lume-a Inocenței, pe-un alt poate liman,
Făcând din fericire talisman…

Read More »

Comunicat de presă – Preşedinta USEM,

Diana Zlatan

Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova (USEM), cu sediul la Chişinău, a sărbătorit la Bucureşti, Unirea Principatelor Române

La 24 ianuarie 2018, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română (USELR, dar USEM –  în acte), în calitate de organizaţie unionistă din cadrul Alianţei pentru Centenarul Marii Uniri, a contribuit cu forţe mici, la crearea unei atmosfere de frăţească şi simbolică sărbătoare la Bucureşti, cu reprezentanţi ai diverselor zone româneşti, inclusiv ai Basarabiei.

Marele eveniment naţional – Unirea Principatelor Române, a fost sărbătorit concomitent cu lansarea noii cărţi de poezie ,,Lepădarea din hamuri” de Maria Simion, membră a USELR. Protagonista întâlnirii de suflet a electrizat de această dată, nu doar prin măiestria de moderatoare, ci şi prin recitalul de versuri, marcate de puternice sentimente patriotice ale unei unioniste vibrând de iubire, mândrie de neam, grijă pentru prezentul şi viitorul României.

Tradiţional, la evenimentul de la Clubul „Chez Gabi”, locul care găzduieşte faimoasele serate literar-muzicale, organizate de Maria Simion, publicul a fost delectat cu inspirate discursuri ale unui şir de personalităţii din viaţa culturală a ambelor Maluri de Prut.

Poeta Clara Mărgineanu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a copleşit atât prin aspectul lirico-filosofic al viziunii expuse, cât şi prin căldura unui suflet împlinit de susţinerea talentului bunei sale prietene, Maria Simion.

A copleşit publicul şi prietena poetei, jurnalista Daniela Badea, care a semnat postfaţa noului volum, iar pentru a participa la eveniment, a parcurs o impresionată distanţă, sosind din Italia. Oratoarea şi-a exprimat încântarea pentru sinceritatea si intensitatea trăirilor poetic exprimate, deopotrivă cu alesele calităţi şi valori ale personalităţii autoarei.

Tot mai intens valorificata platformă culturală a Mariei Simion, de colegii de echipă de la Chişinău, a abundat în lacrimi şi îmbrăţişărinîntre românii de pe cele două Maluri ale Prutului, Chişinăul fiind reprezentat de Delegaţia USELR. Aceasta a fost formată de poetul, Prof. Ştefan Sofronovici, cercetător ştiinţific la Academia de Ştiinţe a Moldovei, de asemenea membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi de preşedinta Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Prof. Diana Ciugureanu-Zlatan, teleradio-jurnalistă, cantautoare, textieră. Cei doi vorbitori au comentat şi au declamat cu pasiune, poeme din cartea lansată, i-au înmânat poetei, cadouri din partea întregii echipe de 170 de membri şi au apreciat înalt rarisimul exemplu de dăruire misionară în numele unionismului şi al culturii, demonstrat de Maria Simion.

Sugestiva susţinere a platformei culturale a poetei, din partea celor 30 de filiale ale Asociaţiei Culturale ,,Pro Basarabia şi Bucovina”, membre ale Alianţei pentru Centenarul Marii Uniri, se manifestă tot mai pregnant, prin participarea la acţiunile recente, a Preşedintelui Marian Clenciu.

Actriţa Doina Ghitescu, interpreţi diversi, cum ar fi cantautorii: Dana Florian, Cristinel Dohatcu, Viorel Ştefănescu,  Ioana Sandu, Ion Ioniţă, micuţa Julia Marcan, de numai noua ani, au sensibilizat inimile reunite în hora românească. Drapele tricolore răvăşeau la lacrimi, fraţii reîntâlniţi .

Pentru a fi o gazdă ospitalieră, protagonista întrunirii a fost prezentă timp de 12 ore, alături de toţi invitaţii însetaţi de poezie, muzică şi de comuniunea spirituală redobândită de români de pretutindeni. Astfel, evenimentul a constituit un prilej pentru stabilirea noilor idei de proiecte unioniste. Primul dintre acestea, a fost discutat cu emoţii, de poeta Clara Mărgineanu şi Delegaţia USELR – preconizatul maraton literar-muzical, care va fi organizat de USELR  în perioada 26-29 aprilie 2018,  în parteneriat cu Clubul ,,Poduri de Dor” al Bibliotecii Naţionale a R. Moldova, în diverse localităţi urbane şi rurale ale Basarabiei.

——————————–

UNIUNEA  SCRIITORILOR  EUROPENI DIN MOLDOVA

MD – 2015, municipiul Chişinău

 CODUL IBAN MDL:MD70MO2224ASV03618417100

Bd Decebal, 68, bloc 1, ap 36

BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” S.A

Codul  fiscal – 016620002336

Tel: 00 60 867 019

uniuneascriitoriloreuropeni@gmail.com

Preşedinta USEM

Diana ZLATAN

ianuarie 2018.

Nu-mi place să merg la biserică pentru că trebuie să mă voluntariez la statul în genunchi. Genunchii nu sunt făcuţi să stai pe ei. Mai bine stai pe fund, stai în picioare, stai pup pe buda turcească, stai la orizontală, dar nu în genunchi. E chinul de pe lume. Îmi amintesc că tata mă pedepsea fără milă când nu eram prea cuminte. Şi plângeam de cădea tencuiala, aşa dureri îmi pricinuia statul în genunchi. La biserică nu te obligă nimeni! Stai în genunchi că aşa vrei tu, căci altfel se uită alţii urât!!! Unii fac buff şi cad din picioare direct în genunchi sau în patru labe dacă-şi pierd echilibrul. Alţii cad din picioare direct în extaz şi îşi mai dau şi cu capul de pământ. Şi nu o dată, ci de mai multe ori. Fac un fel de reverenţe. După care îşi mai fac şi un milion de cruci, din sperietură.

La serviciu, dacă e musai să stai în genunchi, porţi genunchiere, e obligatoriu, să nu-ţi paradeşti rotula şi cartilagiile că nu-ţi mai dă nimeni altele. Nici ligamente nu-ţi dă, nici tendoane, nici nimic. Ţi se dă hapuri, eventual, dacă-ţi tremură prea tare mădularul cu pricina, pilule de la care te ia cu dureri de stomac sau de cap, că aşa sunt pilulele, fac bine la una şi ravagii la ce-a mai rămas.

Genunchii trebuie protejaţi, asta e. Alături de durerea de spate genunchii sunt cei mai expuşi durerilor, în general. Cu capul e altă poveste.

Unii îşi cer nevestele în genunchi. Nu zic că e o prostie, ca să nu se supăre cei care şi-au cerut nevestele în genunchi. Şi printre ei poate am chiar prieteni buni. Poate au făcut-o din romantism. E prefrabil ca îngenunchierea să fie considerată un gest romantic, pentru că altfel se numeşte slugărnicie, înrobire, aservire, supunere, înjosire.

Din respect îl saluţi pe om sau îi întinzi mâna, nu îngenunchezi în faţa lui decât dacă vrei să te umileşti sau să ţi se taie capul. E adevărat că şi curvele (atât de sex feminin cât şi masculin, să nu se creadă ca sunt sexist) mai prestează servicii în genunchi, e treaba lor. Eu însă le recomand genunchiere.

———————-

Costel BABOŞ

Edmonton, Alberta

12 februarie 2018

Eu: Chiar există aşa ceva?!

El: Nostimă mirare întrebătoare. Adică îmi pui la îndoială existenţa, cu toate că am acceptat să-ţi răspund la toate întrebările, oricât ar fi ele de năstruşnice. Ai merita să-ţi întorc spatele şi să-l dau dracului de interviu. Dar n-o voi face, nu din respect faţă de tine (mă rog, ce respect pot să am faţă de pestriţa tagmă a jurnaliştilor?), ci pentru că sunt curios până unde vei merge cu nerozia neîncrederii.

Eu: Scuze pentru gafă! De fapt, cartezianismul nu-şi trage seva din omniprezenta îndoială umană? Aşa că te rog să te prezinţi…

El: Văleu, ce de banalităţi şi clişee! Dar de unde originalitate, când Martin Heidegger susţine că l-a citit pe Aristotel în original şi că a rămas surprins de mulţimea truismelor pe care acesta, unul dintre cei mai mari gânditori ai Antichităţii, le înşiră la tot pasul. Prin urmare, dacă în afirmaţia voit paradoxală a lui Petre Ţuţea renunţăm la partea cu idioţii, atunci rămâne că numai Dumnezeu este original în sensul deplin al cuvântului…  Revenind la oile noastre, fac cunoscut celor interesaţi că eu am fost zămislit chiar de instinctul de turmă al omului preistoric şi am avansat de la faza matriarhalo-patriarhală la tiranie, plutocraţie şi democraţie, cele trei forme fundamentale ale cârmuirii şi organizării sociale.

Eu: Vasăzică, Statul paralel este mereu şi pretutindeni prezent, atât în perioadele de acalmie sau de pretinsă stabilitate politico-economică, cât şi în cele de frământări sociale.

El: Da, căci eu sunt aidoma feţei nevăzute de pe Pământ a Lunii, respectiv aidoma feţei întoarse a zeului Ianus: în perioadele de stabilitate le zâmbesc cârmuitorilor în oglinda nesigură a prezentului, iar în cele de instabilitate le fac cu ochiul cârmuiţilor în oglinda ceţoasă a viitorului.

Eu: Întrucât alde Dragnea şi Tăriceanu acuză Statul paralel de uriaşele neîmpliniri (pentru cei mulţi) în primul lor an de guvernare, se cheamă că ori nu cunosc această ecuaţie secretă a puterii statale, ori că o ignoră.

El: Dacă n-o cunosc e grav, iar dacă o ignoră este de-a binelea dramatic pentru ţară. Lucru, de altminteri, cu prisosinţă demonstrat de toată această penibilă tevatură privind noile legi strâmbe ale justiţiei, prin care toţi ăştia urmăresc să împuşte doi iepuri dintr-un foc: pe mine să mă acapareze, iar lor să-şi salveze pieile tăbăcite cu necinste şi minciună. Dar eu, Statul paralel sau eterna alternativă la politica în derulare, îndeosebi la cea falimentară pentru o naţie, nu pot fi constrâns de vrerea grăbită a unor nelegiuţi cu ştaif, ci numai convins de justeţea faptelor şi intenţiilor, precum cele ale maselor trişate, întru colaborare.

Aşa că urmează inevitabila mătrăşire a acelora care nu se jenează să peroreze că toate animalele din ferma orwelliană sunt egale între ele, deşi ei acţionează potrivit convingerii intime că unele sunt mai egale ca altele…

——————————-

George  PETROVAI

Sighetu Marmaţiei,                                                       

12 februarie 2018