Cuvânt și iubire

 Lumină din soare, din cer, din adânc

 

În realitatea carnivoră, gânduri

şi muze sfâşiate plutesc.

Golit de sentimente, le-nchizi, rupi, arzi.

În cercul îngheţat al vidului te-ai înstrăinat,

adâncit în exilul singurătăţii.

Fidel rămâi durerii, totul îţi pare mutilare,

şi tăcerea mea, şi lacrima ta, şi ţipătul morţilor.

Deşertul în care-ai intrat

separă umbra de om,

de trup, de viaţă, de suflet, de sine.

Rătăcită prin Valea Morţii bate

la o poartă ce nu i se mai deschide.

Pe buzele tale, stoluri negre, strânse fuior,

îţi poartă rana spre infinit.

 

Read More »

 Best Way Media are onoarea de a vă invita miercuri, 7 martie 2018, la evenimentul de lansare a volumului „Arta de a învinge”, semnat de avocatul Minodora Ion. Evenimentul se va desfășura,  începând cu ora 17.00, la hotel Ibis Constanța , sala Ovidiu.

„Arta de a învinge” reprezintă prima carte dintr-un proiect caritabil, o parte din drepturile de autor urmând a fi donată către copiii bolnavi și nevoiași.

Evenimentul de lansare va fi prezentat de Iulian Saviuc, Presedinte Toastmasters Constanța  și are ca invitați speciali pe d-na Gina Cătălina Micloș, dir. Exec. Editura Coresi, d-na Conf. Univ. Dr. Mariana Cojoc, Universitatea Ovidius, d-na Carmen Lungu, dir. Exec. Crucea Roșie Constanța și dl. Cornel Gabriel Pasăre, psihoterapeut. Parteneri ai evenimentului sunt : Departamentul de Cultură și Culte din cadrul PSD Constanța, Organizația Municipală a Femeilor Social Democrate Constanța și Toastmasters Constanța (Public Speaking&Leadership Club).

***

Minodora Ion este avocat, formator, voluntar Crucea Roșie Constanța, cofondator al Toastmasters Constanta (Public Speaking&Leadership Club), fondator al blogului minodoraion.ro – Valorifică-ți potențialul. A publicat în mai multe reviste printre care „Glas Comun”, „Singur”, „eCreator”, „Observatorul”, etc.

***

Despre volumul Minodorei Ion, Radu BOTIȘ, Editor Fondator al Revistei Glas Comun, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (UZP) din România, spune:  ,,Gânduri mature, atent rostuite poți găsi în scrierile avocatei Minodora Ion. Trecute prin filtrul inteligenței, scrierile sale, parte din ele trăiri personale, ascund la umbra cuvântului urma pașilor prin vremelnica trecere. Fin observator al ființei umane, desăvârșit psiholog și filolog, autoarea surprinde, cu știință și delicatețe în același timp, momentele de cădere, de meditație, dar și pe cele de excelență – întreaga paletă de trăiri umane. Cu responsabilitate, deseori autoironică, își recunoaște încercările nereușite și găsește forța de a-și valorifica potențialul, de a se reinventa. Minodora Ion reușește să transpună cu ușurință principii universale și lecții de viață într-un limbaj accesibil, ceea ce face ca această lucrare să te capteze de la prima filă și până la final.”

Best Way Media

 0774.008.436

PĂMÂNT MILOSTIV

 

Ești poarta de-nceput și de sfârșit

Prin care sufletul s-a ancorat

În clipa măsurată la zenit

După rotirea soarelui curat.

 

Prin noi tu te-ai redat luminii

Din visul sfărâmat al stelei ce-a murit,

Noi, cei aleși din ramura tulpinii

Mai buni, mai calzi și poate mai iubiți.

 

Read More »

De zeci de ori am scris despre această doamnă deosebită pe paginile ziarelor noastre. O cunosc de mai mulți ani şi o văd mereu neschimbată: tânără, energică, talentată, frumoasă, blândă, îngelegătoare şi foarte bună la suflet. E vorba de privighetoarea bucovineană Maria Iliuț, doamna munților, cum o mai numim noi bucovinenii.

Ne-am cunoscut cu ani în urmă la comemorarea poetului Ilie Motrescu. Pe urmă a susţinut o serie de concerte în Bucovina, la festivaluri, jubilee, sărbători, alte date importante.

În acest timp am publicat mai multe materiale despre talentata noastră copământeană în diferite ziare şi reviste.

În 2008 am scos de sub tipar cartea „O privighetoare de munte cu nume de baladă” unde am inclus toate materialele despre renumita artistă ce au fost publicate în Bucovina, în a doua parte a cărţii am inclus mai toată „epopeia basarabeană” dedicată Mariei Iliuţ.

Drept mulţumire onorabila doamnă a susţinut în vara anului 2008 un frumos  concert în incinta căminului cultural din Pătrăuţii de Jos. Cu câțiva ani în urmă a venit din nou la Pătrăuţii de Jos cu ansamblul ei Crenguță de iederă de la Universitatea din Chişinău. Dumneaei este profesoară de folclor la această instituţie superioară de învăţământ.

În luna februarie a fiecărui an simpatica doamnă Maria Iliuţ îşi sărbătoreşte ziua de naştere. O aşteptăm  cu noi concerte, cu noi spectacole. Îi dorim sănătate deplină, energie, curaj, succese şi tot binele Pământului. Să-ţi fie viaţa ca un cântec, ca o poezie, ca o baladă… Încă mulţi ani înainte să ne încânţi cu vocea-i de privighetoare carpatină.

La mulţi şi frumoşi ani, stimată doamnă Maria Iliuţ!

Din partea tuturor bucovinenilor semnează,

ELEONORA SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Ucraina

23 februarie 2018

 

         *În foto – Maria Iliuț la Pătrăuții de Jos, printre artiști și personalități bucovinene, împreună într-o zi de odihnă

La 23 februarie anul curent și-a celebrat ziua de naștere doamna Marilena Zâgrea, directoare adjunctă la CIE Cupca, profesoară de limba și literatura română.

            Cu prilejul zilei de naștere doamna Marilena este felicitată cu multă dragoste, stimă și plăcere de părinții Ecaterina și Viorel, soțul Vitalie, fiicele Emilia-Daniela și Iustina, soacra Emilia,  sora Margareta și cumnatul Ion, copii acestora, de nași, fini, unchi, mătușe, veri și toate celelalte rude. Lor li se alătură toți prietenii, vecinii, cunoscuții, colegii de serviciu de la CIE Cupca, elevii, părinții, toți sătenii, activiștii satului.

            Draga noastră Marilena îți dorim multă-multă sănătate, fericire, succese, bucurii, împliniri, realizări, să te înconjoare prieteni adevărați, să-ți fie mereu cei dragi în preajmă și tot ce îți dorești să se împlinească. La mulți ani!

——————-

Revista ,,Logos și Agape” alături de prietenii Marilenei Zâgrea !

La Mulți și Fericți Ani !

Timișoara

23 februarie 2018

(Material primit din Cupca-Ucraina)

,,BUCHEȚEL DE PANSELUȚE ” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală în ulei, pe lemn, dimensiuni 30 x 30 cm,

din volumul de picturi și poezii  ,,Ut pictura poesis “

*

CĂUTÂND NEMĂRGINIREA….

Ce vreme fioroasă, trăsnet, fulgere, mă tem…
Se-mprăştie-n marea tulbure şi înspumată,
Ce colţii şi-i arată, cu valuri ca blestem,
Spre cerul duşmănos, cu bolta-i sfărâmată,

 

 

Părând ca doi Titani, ce între ei se luptă,
Care mai pe care, pe celălalt să răpună,
Lăsând o lume stearpă şi de putere suptă,
Cu ochii aplecaţi, în genunchi sa se supună …

 

 

Suntem ca nişte plozi, neajutoraţi scâncim,
În întuneric bâjbâind… stafii oarbe şi oloage…
Oricât prin teoreme, adevăruri scormonim,
În Clipa cea Supremă, ‘nălţăm priviri miloage,

 

 

Spre tot ce ignoram, crezând că ştim misterul,
Că din ”supa primordială”, învârtind aer cu apă,
Vom face-un mol de viaţă, dar, de cade cerul,
Umili devenim iar, când huma sub noi crapă !

 

 

Acei puternici, sfidători şi nobelisti savanţi,
Cu faţa la pământ cad, făcând cruci, mătănii…
Uită, că la o adică, sunt ”purici”, aroganţi,
Căţăraţi unii pe-alţii, mai sus pe firul blănii

 

 

Iepurelui, ce-l scoate din joben Marele Mag…
Îmbulziţi să afle ce-i Dincolo, El cum arată…
Cu ce tupeu sperând, că îşi va da-n vileag,
Misterul lumii ce-a creat, tu, lume desfrânată ?

 

 

Doamne, îndeajuns e să vezi apele-n puhoi,
Cum cerul răzvrătit se înfruntă cu Pământul,
Că să-nţelegem cât neputincioşi suntem şi goi…
În urgia lumii, abia acum îţi bâlbâim Cuvântul,

 

 

Cerând iertare c-am fost sacrilegi, nevrednici,
Împleticiţi în poale cu rugi aprinse şi mătănii…
Semizei măcar ne-am vrut a fi şi nu vremelnici…
Acum… doar o dorinţă: Lasă-ne la rădăcina blănii !

 

 

FLORI DE DOR

 

 

Cât de dor îmi este azi de tine
Și ce mult mi-aș dori să-mi vii…
Te-aștept în toate zilele senine,
În nopțile-nstelate, cu luni pline,
Te-aștept… alaturea să-mi fii !

 

 
Mi-e dor, de ochii-ți de smarald,
Să-i citesc ce vor să-mi spună…
Cuibărindu-mă la pieptu-ți cald,
În lacul iubirii tale să mă scald,
Inima să ți-o aud bătând nebună !

 

 
Mi-e dor, de brațul cum mă frânge,
De șoaptele arzânde la ureche…
Pătrunse-n suflet și în sânge,
Cum de emoții îmi vine-a plânge,
De-o dragoste, ca fără de pereche !

 

 
Mi-e dor, să-ți respir adânc parfumul,
De respirația caldă îmi este dor…
Să ne învăluie în rotocoale fumul,
Pe-al extazului ne ducă drumul,
Cât mai departe, să ne poarte-n zbor !

 

 
Mi-e dor, de clipe petrecute-mpreună,
Când alergam pe străzi hai hui…
Ne-aud și-acum glasurile cum răsună,
Lumii întregi dorind să-i spună,
Că nu ne pasă de părerea nimănui !

 

 
Numai cu tine simt sufletul boem…
Doar lângă tine pot simți așa fior…
Nu vreau să las timpul, că mă tem,
Mi-e iarnă fără tine și te chem,
Pustiu îmi este și… mi-e dor !

 

 

VISCOL, GER ȘI IARNĂ GREA…

 
Coboară din cer furtună,
Viscolul o ia la fugă…
Gerul parcă se răzbună,
Împletind flori în cunună,
Pe altarul iernii-n rugă…

 

 
Și, de el nimeni nu scapă,
Intră-n os, pătrunde-n sânge…
Chiar în piatră urme sapă
Și în suflet când se-adăpa,
De prin lacrimi, de voi plânge,

 

 
Făcând țurțure de gheață,
Ce mă-nțeapă ca un spin…
Dar sunt eu mai șugubeață,
Nu mă las furată-n ceață,
Nu mai plâng și nu suspin !

 

 
Că, nu am de ce mă teme,
N-am pe sufletu-mi păcate…
Îmi las viscolul ce geme,
De prin vise să mă cheme,
Cum sunt dulci și fermecate !

 

 
Doru-l voi lăsa să zboare,
Prin zăpezi netulburat…
Că nimic nu mă mai doare,
Printre nori prevăd un soare
Mi-a plăcut și l-am furat,

 

 
Ca să-mi steie luminând…
Și-am să fur și stea polară,
Ca să-mi pun dorințe-n gând
Și să pot din nou sperând,
Că-mi va fi iar primăvară !

 

 

OCHII TĂI

 

Ochii tăi mă ard în suflet,
Ca doi cărbuni aprinzi în spuză…
Mereu îi port la mine-n cuget,
De sunt în vis adânc sau umblet,
Ei, tot mi-aduc suspin pe buză !

 

 
În nopți adânci îmi sunt scânteie,
Văpăi țâșnind pe-ntunecatul cer…
Cu gene tremurânde și crâmpeie
De șoapte-nflăcărate, eu, femeie,
În vrajă cad, de Zeu și temnicer !

 

 
Aș vrea să-i cred, dar mă frământă,
Cu amăgiri mă bagă în ispită
Și-apoi, ca un pumnal se-mplântă,
În inima-mi credulă, de dor frântă,
Lăsând iubirea-n cioburi risipită !

 

 
Nu vreau să vadă lacrimi pe obraz,
Ci mi-oi ascunde fața-n palme…
Iubirii mele am să-i ridic zăgaz,
Înalt, s-oprească al ochilor talaz,
Să-mi lase apele sufletului, calme !

 

 

COCHILIA MEA

 

Întreaga viață mi-e un val spumos,
Pe coama lui mă duce și nu știu,
Dacă limanul îmi va fi frumos,
De-i verde-aprins sau de-i pustiu !

 

 
Mă-ncumet și ridic ades privirea,
Sorbind în trupul meu seninul…
De teamă să nu-mi văd amăgirea,
Ascund in cochilia mea suspinul !

 

 
Acolo l-adăpost îmi fac culcuș,
Departe să fiu de orice răutate,
Acolo m-odihnesc de la urcuș,
Și-mi ling rănile-n singurătate !

 

 
Acolo mai visez, chiar de-s iluzii,
Îmi trimit gândul spre lumină,
Ce-o simt în mine ca-n perfuzii,
Să m-aline căldura ei divină

 

 
Făcând pe fruntea mea un nimb
Și sufletul de-un alb fără prihană…
Dar cochilia mea nu voi s-o schimb,
Că-mi ține de-adăpost și hrană !

————————————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

27 februarie 2018

 

Ce poate fi mai dureros pentru o națiune atunci când teritoriul ei este divizat în mai multe bucăți? O astfel de situație se regăsește în cazul Basarabiei, bucata de pământ care este ruptă de la patria-mamă România. Fiind o întâmplare nefericită în istoria naţiunii române, credem, acuma este momentul potrivit ca această eroare istorică să fie reparată odată cu aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire – Centenarul Marii Uniri – 27 martie 2018. Unirea sau, mai bine zis, Reunirea Basarabiei cu România trebuie realizată întru binele tuturor românilor de bună credință nu numai din motivul pentru a simboliza o necesitate istorică, dar pentru a exprima o necesitate vitală în existenţa unui popor care are la bază aceleaşi origini de limbă vorbită, tradiţii, cultură. Dacă, în timp, în viaţa românilor din Basarabia s-au produs multe erori, nelegiuiri, nenorociri, divizări de teritoriu, la ziua de azi acest ţinut la fel continuă să existe în condiţii pline de incertitudini şi fără nicio perspectivă pentru un viitor cât de cât luminos. Actualmente, în calitate de stat independent, Basarabia-Moldova este plină de regrete, scăldată de durerea poporului înfometat şi istovit de necazurile vieţii cotidiene. Realitatea efectivă, conform evenimentelor derulate de până acuma, a demonstrat în nenumărate rânduri că Moldova nu poate exista în continuare în calitate de stat independent, deoarece clasa dominantă a societăţii nu este capabilă de a administra ţara pe criterii civilizate, iar poporul este condamnat, la nesfârşit, să înfrunte sărăcia absolută şi fărădelegile sociale instaurate în cadrul ţării. Conform experţilor din domeniu, se consideră că statul moldovenesc actualmente se regăseşte în faţa unui faliment total în toate domeniile de activitate economică, socială şi politică, iar prin acţiunile realizate de-a lungul anilor statul s-a dovedit a fi incapabil în a guverna ţara pe principii civilizate, transparente şi democratice. În consecinţă, s-a produs falimentul integral al ţării și ruinarea completă a poporului, astfel, rămânând prezentă în societate doar sărăcia, mizeria şi degradarea socială. Însă, cel mai dureros, s-a dărâmat în mod tragic identitatea naţională a poporului român din Basarabia. Astfel, fiind la un nivel destul de redus în dezvoltarea socială, dar, cu mare regret, și în dezvoltarea umană, societatea basarabeană actuală, credem, nu mai are nicio şansă de a-şi revitaliza de sine stătător existenţa pentru un viitor apropiat. Deci, societatea basarabeană are nevoie de sprijin și ajutor enorm. Respectiv, sub această notă, devine prezentă şi necesitatea istorică de reîntregire a neamului românesc, după modelul Germaniei. Prin urmare, pentru poporul român din Basarabia reunirea cu România este nespus de necesară și acest lucru trebuie să fie perceput în cel mai pozitiv și civilizat mod de către orice cetățean al societății basarabene și, în același timp, al societății române. O altă direcţie/cale nu poate exista, indiferent de faptul că mulţi dintre guvernatori și locuitori din ambele părți nu doresc acest lucru. În contextul dat este necesar de menționat: eroarea grava care s-a produs în 27 august 1991 (aşa cum au demonstrat-o specialiştii din domeniu, spunând: odată cu destrămarea URSS, R.Moldova nu a trebuit să-şi declare independenţa, însă a fost necesar să declare unirea-reunirea cu România, astfel realizând procesul  real de reîntregire a neamului românesc cu partia-mamă) trebuie reparată acuma, în mod inevitabil, cu atât mai mult că societatea basarabeană se regăseşte în mari incertitudini/la capătul disperării, poporul fiind foarte dezorientat şi nelămurit în acțiuni. De aceea, pentru a înlătura erorile trecutului, atunci prezentul trebuie să fie cât mai activ în rectificarea adevărului istoric şi anume: reîntregirea neamului românesc care în prezent este divizat în două state independente. Pentru ca această Unire/Reunire să se producă este necesar ca ambele state româneşti, Moldova şi România, să se aşeze la masa tratativelor în modul cel mai civilizat și uman pentru a găsi soluţia cea mai potrivită în a revendica această problemă nespus de importantă și necesară pentru naţiunea română. Pentru ca această dorință/iniţiativă/acțiune să fie realizată în anul 2018 (aşa cum este preconizată de Sfatul Ţării 2 – proiect constituit în 27 martie 2016 la Chişinău, preşedintele Comitetului de Read More »