Cuvânt și iubire

                                        Juan Carlos Mestre

Tigrul și roza

Ascult, când dorm,
cum tigrii roze drăgostesc
în scânteieri de-albastră lună
și-aud cum ciripesc mierloii,
ghicind parfumul lor în zbor.
Și mai aud cum tigrul îi șoptește:
rozei: “va trebui ca șapte nopți
să te visez, fără măcar a te atinge,
să nu destram candoarea
și vraja fanteziilor visate,
căci doar așa voi ști dacă visarea
dura-va până-n răsărit de zori”.

Francisco de Asís Fernández, Nicaragua (1945)

Traducere : Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Din: “El tigre y la rosa”,
Editura Hispamer, Nicaragua 2017

***

El tigre y la rosa // Yo escucho mientras duermo/que los tigres le hacen el amor a las rosas/
bajo las brillantes lunas azules/y oigo el canto de los cenzontles/y siento el olor de su vuelo./
Y oigo que le dice el tigre a la rosa:/“te debo soñar durante siete noches/y no debo tocarte/para que no desaparezca la ternura/y la magia de mis fantasías,/solo así podré saber si mis sueños/me aguardarán hasta que el sol aparezca”.

Starea vieții publice românești continuă să fie zbuciumată și din nou se îndreaptă spre un punct de criză. Există motive fundamentale și există circumstanțe agravante, de moment.
Cauza crizei adânci în care se află politica și viața socială românească este una care nu mai poate fi schimbată, ține de recunoașterea și acceptarea unei triste realității, în bună credință.
Societatea românească, așa cum există ea, este rezultatul dezvoltării istorice din ultimii douăzeci și șapte de ani. Putem vorbi la nesfârșit despre ce s-a făcut, ce nu s-a făcut, ce ar fi trebuit să se facă. Dar această discuție este fără rost. Situația este cea existentă și nimic nu o poate schimba. Bogăția țării a fost însușită de oameni, în covârșitoare majoritate, nevrednici, urmași ai structurilor comuniste, neamuri proaste. ”Căci atunci când se ridică sus oameni de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni” (Ps.11;8). Toți acești neo îmbogățiți, această drojdie de neo-ciocoi, au comise nelegiuiri și fraude, înșelătorii și găinării. Din punct al vedere al oricărei legiuiri normale ei ar trebui să fie după gratii și, oricum, toți și fiecare poate fi susceptibil de urmărire penală. Dar, din nefericire, acest lucru nu mai este posibil. Situația existentă nu mai poate fi schimbată. În schimb agitația socială și convulsiile sociale pot continuă câtă vreme măsuri radicale nu vor face posibil un nou început. Mai rău, prin punerea sub acuzație selectivă, și asta prin oficii care țin de statul “paralel”, se instituționalizează șantajul politic, subordonare veșnică a clasei politice față de cei care controlează “statul paralel”. Această stare poate fi lichidată.
În primul rând este nevoie ca o amnistie generală să înceapă o nouă etapă în dezvoltarea societății. Nu ar fi o măsură fericită, ar fi o măsură dureroasă și necesară. O amputare nu este prilej de celebrație, dar în unele cazuri este singura soluție.
Amnistia generală este mai degrabă recunoașterea faptului că într-o anumită situație istorică dreptatea nu poate fi restituită și de aceea este înțelept să se renunțe la încercări neputincioase care n-ar face decât să sporească nedreptățile existente cu alte nedreptăți. Amnistia generală urmărește să pună capăt acestei spirale, printr-o lovitură decisivă și să facă posibil, în acest chip, un nou început. Repet, este o situație și o măsură critică, fără motiv de celebrare dar care este necesară.
Read More »

                                 FEMEIA-MĂRŢIŞORUL PRIMĂVERII NOASTRE

Fecioara Maria este arhetipul Frumuseţii şi Dragostei Fecioarelor-Femeilor-Mamelor.

Eros e îmbrăţişarea Fecioarei angelice ce dă flacără sufletului înălţându-l dincolo de stele.

Mama zămisleşte în sânul ei binecuvântat darul cel mai dumnezeiesc al nemuririi omului.

Erudiţia  Femeii împodobeşte viaţa celor dragi în majestuoasa porfira regală a Familiei.

Iubirea Fecioarei zămisleşte farmecul sublim din azurul dorinţei ce ne-ngemănează fiinţa.

Aurul sufletului Mamei cuprinde înţelesurile cele mai limpezi ale existenţialităţii noastre.

   Muierea din Femeie se pogoară ca o rapsodie serafică ce dă vibraţie lirei sufletului ales.

   Ăst timp preface voinţa Mamei într-o liturghie a Dorului deasupra vremilor, eternizându-le.

   Răbdarea Fecioarei e un azur de cer şi răsărit de ape, adâncimi de adânc şi înălţimi stelare.

   Ţelul Femeii i-a fost hărăzit de Dumnezeu, ca omul-consoartă să împlinească destinul lor.

   Inima Mamei împleteşte dorul cu harul, năzuinţa cu credinţa în zvâcniri de catapetesme.

   Şoapta Fecioarei-murmur de ape susurând zările lăuntrice în undele cărora surâd luceferii.

   Onoarea Femeii ţâşneşte mireasmă celestă din corola florilor ce dă frumuseţe pământului.

   Ruga Mamei trebuie să fie miracolul care aliniază planetele gândirii voinţei ei ancestrale.

   Universul Femeii este bolta sub care pruncul scânceşte după autoritatea Omului ideal.

   Libertatea Fecioarei e o necuprinsă sferă celestă ce stă pe tronul Libertăţii lui Dumnezeu.

   Read More »

Primăvara din ochii ei

Sfârtecat de grifoni, chinuit, îngrozit,
copil rătăcit în neant,
închis în cercul de umbre
şi spectre de gânduri reverberate,
taioase ca o lamă de cuţit,

mărşăluieşti printre ruine

şi coloane prăbuşite,
te scufunzi în abisul durerii.
Suspendat în suferinţă,

aluneci sfredelit
în prăpastia

dintre două lumi
şi vlăguit treci, prin moarte,

pe lângă atâtea fantome şi morţi.

În ploaia neagră şi rece,
o ultimă petală adie
împrăştiată de furtună.
De undeva, cumva,
un fir de lumină te susţine
– primăvara din ochii ei.
– Să nu mă laşi singur, iubito,
ajută-mă, suflete, să nu mă pierd!
– strigi zguduit.
Acum ştii, pe drumul anevoios,
printre lacrimi,
doar lângă ea te-ai simţit liber,
frumos şi-ndrăgostit.
În zâmbetul ei floral

ai regăsit cântecul speranţei scăldat
în lumina blândă şi sacră

a liniştii care te-mbrăţişează

ca un abur auriu.
Read More »

Mărțișor

Aș anina
de roș’ alb
un strop de zâmbet
pitit după un colț de nor,
un strop de gingășie – ghiocel
ițit de sub frunza inert gălbejită,
un strop de inimă roșă iubire
chircită în sipetul din asfințit.

Și …
apoi …
sub cascada de stropi
mi-aș scălda sufletul
de negură,
hâd,
piatră – povară,
necuviincios!

—————————

Doina SPILCA

Timișoara

28 februarie 2018

MARȚIŞOR – MARTIE  2018

Se leagănă un vis în joc, anunţ-altă primăvară

Cu irizări de pur noroc, bucuria ne-mpresoară.

Prin aer vestitorii vin, vremea a înflorit duios!

Trimite iar, cerul divin, un zâmbet cald şi luminos…

Şi,…se scutură din soare raze-n doruri călătoare

Şi,.. se-aude tropotind primăvara-n crengi de timp.

Împletit din două fire, roşu cu alb imaculat

( Puritate şi iubire) O, mărţişoru-i fermacat…

Încărcat, cu dor şi vrajă, şnuruleţu-ntruchipează

Poezie şi miraje, legând podoaba cu-o frază,

Podoaba,-i o figurină, simbolizează-o speranţă :

Noroc, în viaţă lumină, iubire în alianţă…

…………………………………………………………………

Mărţişoru-i o ştafetă, perceput în Dragobete,

Cu un fel de amuletă, primită cu drag de fete.

Luna-ntreagă-l însoţeşte ! Figurina-i amintire,

Prins de pomul ce-nfloreşte, şnuru-aduce fericire.

——————————

Lia RUSE

Laval-Montreal,  Canada

28 februarie 2018

Mărțișor

Când dau ghioceii în floare,

Se prind la piept mărțișoare,

Roșu-alb – două culori,

Două blânde sărbători.

Read More »