Nu-mi pasã
Mi-am zidit în timp şi-n sens fortãreaţã
unde sunt convins cã nu-i cu putinţã
sã mai aibã tot ce-i urât în viaţã
vreo biruinţã.
Mai am mult de mers. Am saci de cuvinte
ce-aşteaptã sã fac din ele poeme,
iar sufletul meu îşi pune noi ţinte
în crez şi-n vreme.
De ce sã fiu trist? N-are importanţã
cã-n acest sfârşit este plâns şi geamãt
câtã vreme-aud în câte o stanţã
un tandru freamãt.
Acolo, mereu, te-aşteaptă
Pe străzile încărcate de poveste, literele vieții ți se risipesc,
prin semne arbitrare încerci să-ți reconstitui paşii,
în partea dreaptă este, încă, dimineață,
în partea stângă auzi
vuietul drumului,
atât de aprig, atât de fermecător.
Născute din nisip, pe tărâmul nimănui,
cuvintele coboară din eşarfa ei
să-ți umple
faliile gândurilor,
bucățile mici de ruine,
un crater
din care creşte
o floare de rozmarin,
din ea, un fluture
îşi desface larg aripile şi zboară.
Cu un pas ferm, seducător,
apusul intră într-o oglindă spartă,
într-o lume hieroglifică, către necunoscut înaintezi.
O poartă ai în inimă, un zâmbet îi este sigiliul.
Acolo, mereu, te-aşteaptă
tinerețea veşnică…
OGLINDIRE
Timpul tău
nu s-a pierdut, mamă!
Te văd și te simt
ca în copilărie,
oglindită deasupra noastră
in fața apei,
când noi însetați
ne strângem în jurul găleții
Două ținte pentru performanță: sexul și Everestul.
Poți fi sănătos tun; fiecare zi ne apropie de lumea de apoi.
Când nimic nu te doare viața e o sărbătoare.
Prea mult dulce numai boli aduce.
Trotuarul e călcat zilnic de mii de persoane, dar nu se vaită că nu-l doare.
Boxa acuzațiilor este infernul hoțomanilor.
Presa se vrea aici curată dar relatează mizerii și nu doar odată.
Oboseala nu te doare, dar te pune în pat.
Corupția este o afacere foarte bănoasă. Principiul este următorul: de unde de neunde, tu-mi dai mie, din care îți las și ție, dar nimeni nimic nu trebuie să știe.
„Caut întotdeauna ceea ce e etern uman într-o piesă, ceea ce vorbeşte sufletului. Fiecare rând îl scriu mai întâi pentru om şi apoi pentru spectator.” (Magdalena Brătescu)
Anul acesta, pentru mine, primăvara a venit pe la mijlocul lunii februarie. Odată cu primirea volumului: „Rendez-vous cu teatrul israelian” scris de doamna Magdalena Brătescu, volum însoţit de o onorantă scrisoare de recomandare din partea distinsului domn Dragoş Nelersa, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română.
Le-am mulţumit din inimă celor doi pentru acest minunat cadou şi am trecut imediat la lectură, dat fiind că eu cunosc scrierile admirabile ale doamnei Brătescu şi eram chiar foarte curios. De data aceasta, autoarea abordează un nou domeniu de interes, fapt care m-a incitat să citesc. Încă de la primele pagini am înţeles că mă aflu în faţa unei adevărate lucrări ştiinţifice, de o anvergură şi o profunzime cu totul specială, aşa că a trebuit să-mi recalibrez apetitul de cititor înclinând balanţa spre acela de studiu al unei asemenea opere, recunosc, pentru mine, inedită.
Şi dacă am curajul de a rosti unele judecăţi la adresa acestei cărţi este pentru că, deloc întâmplător, sunt favorizat de două experienţe benefice. Prima ar fi că în ultimii doi ani am fost cam câte o săptămână în Israel, nu doar ca turist, deşi nici această componentă nu a lipsit, ci mai mult ca oaspete al unor dragi prieteni pe care îi pot numi fără nici o îndoială ca fiind o elită culturală a evreilor vorbitori de limba română din această minunată ţară. Am putut astfel, în multele ceasuri de taifas prietenesc, să înţeleg mai bine, nu neapărat problematica extrem de complexă a vieţii în spaţiul cultural specific, ci mai multe din tainele acestui pământ binecuvântat de Dumnezeu, dar pus mai mereu în primejdie din cauza unor interese contrare istoriei şi adevărului.
A doua ar fi faptul că unii dintre prieteni, inclusiv doamna Magdalena Brătescu împreună cu Vladimir, soţul, au avut amabilitatea de a-mi întoarce vizita, iar discuţiile noastre de la Iaşi au fost tot atât de plăcute, pe cât de interesante. Având această înţelegere a oamenilor, dar şi a spaţiului de reverberaţie culturală, aici pun alături spiritualitatea specifică evreilor din Israel cât şi a românilor formaţi de-a lungul veacurilor în acelaşi creuzet cu evreii plecaţi de o vreme din România, am putut avea acces mai uşor la înţelegerea celor citite. Prin urmare, congruenţele acestor dimensiuni culturale comune sunt cele care au făcut posibile, în ultimă instanţă, nu doar dialogurile ci şi înţelegerea mai profundă a textelor.
Ionuț Pascu s-a născut la Constanța în 1977. A absolvit Universitatea de muzică din București. În afară de cei cinci ani de la Secția Canto și cei patru de Dirijat Orchestră cu licență, a făcut doi ani de master tot pe dirijat de orchestră la Conservatorul G. Verdi din Milano. În anul 2016 a obținut titlul de Doctor în Muzică la Universitatea de Muzică din București cu lucrarea „Simfonismul cinematografic”. și și-a început cariera artistică pe scena Operei din orașul său natal. Din 2005, a devenit prim solist al Operei Naționale din București.
A interpretat cu succes roluri din opere celebre ca Don Giovanni, Boema, Trubadurul, Nunta lui Figaro, Traviata, Madama Butterfly, Carmen, Flautul fermecat, Pescuitorii de perle, Nunta lui Figaro, Nabucco, Rigoletto, Aida, Oedip. A participat la numeroase turnee în Olanda, Germania, Korea de Sud, Italia, Australia, Canada, Belgia, Rusia, Macedonia, Ungaria, Albania. Și a performat pe scenele operelor din Sydney, Palermo, Tel Aviv, Sofia, Salerno, Liège, Padova, Valencia etc.
***
Magdalena BRĂTESCU: Maestre Ionuț Pascu, criticul Anca Florea spunea despre dumneavoastră că aveți „o prezență scenică impunătoare, un glas amplu și generos”. Eu aș adăuga o voce minunată, un joc firesc și farmec personal. V-am aplaudat la Opera din Tel Aviv în rolurile Sharpless din Madama Butterfly, Germont din La Traviata, Scarpia din Tosca, Marcello din Boema, Enrico din Lucia de Lammermoor, precum și în Nabucco, Miller, Tonio/Alfio, Renato, Don Carlo, Forța Destinului. Conducerea Operei, colegii și publicul vă apreciază și v-au îndrăgit. Cum caracterizați evoluția dvs pe scena din Tel Aviv unde reveniți în fiecare an?
Ionuț PASCU: Recunosc deschis că nu am prevăzut niciodată această longevivă și fructuoasă colaborare cu Israelul, un popor pe care acum 8 ani îl cunoșteam doar de prin cărți. Acum, nu știu altceva decât că pentru mine Opera din Tel Aviv este piatra de temelie a maturizării mele artistice, că acestor oameni minunați le voi rămâne recunoscător pentru încrederea pe care continuă să mi-o arate și că sper să ajung la măsura așteptărilor în fiecare rol care îmi este încredințat.
Magdalena BRĂTESCU: Mulți cântăreți români au performat pe scena telaviviană. De pildă, Aurelia Florian, Ștefan Pop, Marius Brenciu, George Petean, Radu Pintilie, Cristina Păsăroiu sau Șerban Vasile. Ce înseamnă pentru dvs Opera israeliană?
Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin și Primăria Municipiului Reghin au organizat mai multe lansari de carte. Evenimentul a avut loc sâmbătă, 3 martie 2018, începând cu ora 19:00, în cadrul celei de-a doua ediții a evenimentului „Întâlnire cu femeia din tine”, publicul iubitor de carte. Este vorba de un „itinerariu spiritual”, după cum ar spune Mircea Eliade, în versuri și proză, ce trebuie să devină o experiență obligatorie pe drumul desăvârșirii fiecăruia dintre noi.
„Să fii doctor în informatică și doctor în filosofie, cu licență în fizică și master în comunicare și relații publice, să fii preocupată de inițiere spirituală, dar și de discursul politic, de dezvoltare comunitară și incluziune socială din/în perspectivă socio-economică și să scrii și poezie – ei asta da încurcătură. Cu siguranță însă că în teritoriile științei, atunci când le parcurge, Daniela Gifu caută/pune și poezie, iar în toată poezia sa caută/pune și știință.” (Nicolae Băciuț)
„Am răsfoit cartea-confesiune a lui Dan Mircea Fărcaș, inițial, cu suspiciune. Ulterior, contrariat, iar, treptat, când lucrurile au devenit limpezi, captivat. Căci, după ce dezghioci – nu ușor! – noianul de referințe și citate, înțelegi că nu e vorba despre o simplă confesiune. E o confesiune/învățare. Este o confesiune-pledoarie. O metodă. Un îndrumar. Cartea lui Dan Mircea Fărcaș nu este doar un îndemn spre lectură, ci un îndemn spre trăire.” (prof.univ.dr. Dan Dungaciu)
A prezentat: Nicolae Băciuț, Dan Mircea Fărcaș, Mirela Cioloca și Daniela Gîfu.
Amfitrionul manifestării a fost Roxana Man, managerul Muzeului Etnografic ”Anton Badea” din Reghin.
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip
