Sculptorul
Brâncuşi îşi ciopleşte gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut.
Poarta se deschide,
îndrăgostiţii trec
sculptorul moare.
Se aşază masa tăcerii,
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit,
Jiul doar murmură.
Spiritul său se înalţă
prin coloana fără sfârşit,
La acest început de martie, mai bine zis la 11 martie poetul sucevean Ion Cozmei ar fi împlinit vârsta de 66 de ani. Deja al doilea an întâmpinăm un martie fără cunoscutul poet, prozator, traducător, epigramist, profesor și un bun prieten al nostru, al nord-bucovinenilor Ion Cozmei. Era prezent deseori la manifestările noastre de suflet, la Cernăuți, unde ne încânta cu poeziile sale, cu sonetele, dar și cu vocea-i solo căci poseda și o voce bună. Întotdeauna ne aducea cărți și reviste, unde atât el, cât și alți scriitori din sudul Bucovinei, dar nu numai, aveau publicat câte ceva. Era și un bun eminescolog, or, nu odată publicase materiale despre poetul nepereche al neamului, și din spusele domniei sale era chiar o rudă îndepărtată a marelui poet.
Marea sa pasiune a fost opera Cobzarului ucrainean Taras Șevcenko. A tradus în întregime opera marelui clasic ucrainean, de mare folos fiindu-i cunoașterea limbii ucrainene, pe care o vorbea foarte bine. Studiase și făcuse cunoștință cu traducerile altor scriitori și cunoscători ai operei șevcenkiene și studiase cu de-a-mănuntul totul despre viața și opera Cobzarului. Putea ore întregi să recite pasaje din poemele clasicului ucrainean, atât în original, cât și în traducere. Una dintre cele mai reușite, dacă nu chiar cea mai reușită traducere făcută de-a lungul anilor din opera lui Taras Șevcenko, îi aparține fără îndoială traducătorului sucevean Ion Cozmei. A reușit să scoată de sub tipar în afară de cărțile proprii de versuri, mai multe volume, care de fapt cuprind toată opera șevcenkiană. Aceste traduceri au fost și teme doctoratului pe care l-a susținut.
Deseori poetul și traducătorul Ion Cozmei a fost oaspete prin școlile și bibliotecile noastre, unde foarte pasionat a vorbit despre poemele și poeziile traduse, a citit versuri proprii, a susținut discuții interesante cu cei prezenți. Îmi aduc aminte când cu ani în urmă a fost prezent la câteva întâlniri de acest gen la școala medie din Pătrăuții de Jos, la cea de la Cupca, am fost într-o vizită la fratele mai mic al poetului Ilie Motrescu, regretatul publicist și profesor Nicolae Motrescu. Vroia cu orice preț să cunoască baștina poetului despre care auzise și citise mult.
În biblioteca mea proprie sunt mai multe cărți cu autografe dăruite de-a lungul anilor de poetul Ion Cozmei. La rândul meu și eu i-am dăruit cărțile mele. Nu odată i-am prezentat volumele apărute pe paginule ziarelor noastre bucovinene. Am scris chiar o lucrare în limba ucraineană despre traducerile sale, dar așa și n-a reușit s-o vadă pe când era în viață.
A plecat atât de subit dintre noi în toamna anului 2016 că nici nu ne-am dat seama că am pierdut un mare talent al Bucovinei. Am organizat prin școlile și bibliotecile noastre expoziții de carte, comemorări și recitaluri poetice dedicate scriitorului Ion Cozmei. Numele lui nici de cum nu trebuie dat uitării.
…Iarăși a venit un martie, cam friguros anul acesta. Din nou un martie fără Ion Cozmei. De ce oare asemenea oameni pleacă atât dee repede dintre noi ?
La recentul festival al Mărțișorului, ne-am amintit de Ion Cozmei împreună cu poetul și avocatul Emil Ianuș din Horodnic, România, cu care de asemenea erau prieteni. Doar cu câțiva ani în urmă ședeam alături tot în această sală din Cernăuți, iar acum aici vine doar amintirea. O amintire ce a rămas întruchipată în zecile de volume la care a muncit, a creat și le-a lăsat urmașilor regretatul poet și traducător Ion Cozmei. În aceste zile ne amintim de marele Cobzar Taras Șevcenko, a cărui zi de naștere o comemorăm la 9 martie în fiecare an, și de cel care i-a tradus în întregime opera în limba română, traducătorul Ion Cozmei.
—————————–
Eleonora SCHIPOR
Cupca, Bucovina
10 martie 2018
Constituţia din 1866. La 11/23 mai 1866, a fost desemnat un nou guvern condus de Lascăr Catargiu, care avea drept principală misiune elaborarea unei Constituţii veritabile. Principele şi guvernul, deopotrivă, erau confruntaţi cu probleme grele interne ale ţării, dintre acestea cea mai dificilă era necesitatea de a obţine fonduri, deoarece Cuza lăsase o datorie publică de 55 milioane piaştri. Cei mai mulţi funcţionari, ca şi ofiţerii armatei nu erau plătiţi de şase luni, iar posibilitatea unui împrumut era exclusă câtă vreme Puterile nu voiau să-l recunoască. Costul vieţii fiind îngrozitor de urcat, era dificil să se aştepte de la cetăţeni să acopere deficitul. I. C. Brătianu încercase zadarnic să convingă Adunarea să decidă o emisiune fiduciară, guvernul fiind silit să trăiască din expediente Ceea ce complica şi mai mult situaţia era o epidemie de holeră, izbucnită în Moldova. După ce a fost supusă unor modificări de către un comitet al delegaţilor secţiilor, proiectul legii fundamentale a intrat în dezbaterea generală a Adunării, la 17/29 iunie 1866. Însă începutul dezbaterilor pe această temă a prilejuit o neaşteptată izbucnire antisemită în Moldova, ce s-a extins rapid în Bucureşti. Încercările progresiştilor din rândurile radicalilor de a obţine emanciparea evreilor au eşuat în faţa curentului contrar din sânul opiniei publice româneşti. S-a ajuns până la arderea unei sinagogi la Bucureşti, ceea ce a silit pe evrei să ceară ei înşişi retragerea acestei măsuri .În jurul redactării noii legi fundamentale, pe baza preambulului ,,Actului adiţional” din 28 iunie 1864, (cf. raportul lui Green din 13 iunie), s-au dezlănţuit chiar de la început dispute aprige între radicali şi conservatori şi numai ,,răbdarea stăruitoare” a principelui a dus în final la o înţelegere între cele două grupări politice Diferenţe de păreri serioase au separat rapid cele două grupări politice într-o serie de probleme, precum importanţa unui parlament bicameral, amploarea sufragiului, prerogativele principelui, în special dreptul său de veto în materie de legi, şi statutul străinilor . A prevalat în general punctul de vedere al conservatorilor, de pildă, Senatul a fost aprobat drept cameră superioară, pentru a mai micşora din atribuţiile Adunării, percepută de ei ca un organism liberal. Apoi, conservatorii şi liberalii se pronunţau deopotrivă pentru sistemul electoral cenzitar, însă opiniile lor difereau mult asupra mărimii averii şi a felului în care diferitele categorii sociale aveau să fie reprezentate în parlament. Şi aici conservatorii şi-au impus optica lor, în tentativa lor de a nu îngădui ca ,,ignoranţii şi cei lipsiţi de experienţă” să ,,slăbească sau să anihileze voturile claselor inteligente şi cultivate”. A fost impus, în final, un venit mare drept condiţie a dreptului de exercitare a votului, iar alegătorii au fost împărţiţi în colegii ce avantajau gradul de instruire şi averea. La insistenţa conservatorilor, a fost acordat principelui dreptul de veto absolut în privinţa legilor Dezbaterile privitoare la drepturile politice ce urmau să fie acordate străinilor, mai ales evreilor, au fost aprinse, însă deosebirea dintre cele două grupări a fost mai mică în acest caz. Opoziţia faţă de acele prevederi ce eliminau criteriul religios a fost puternică, considerându-l un impediment în calea naturalizării. Mulţi nu ignorau concurenţa economică a evreilor şi altor străini, nici privilegiul de extrateritorialitate al sudiţilor. Astfel, în final, articolul 7 al Constituţiei permitea doar străinilor creştini să devină cetăţeni şi să beneficieze de drepturi politice, formulare rămasă în vigoare până în 1879. Totuşi, în ciuda reuşitelor conservatorilor, adversarii lor, liberalii, au repurtat un real succes obţinând aprobarea unui articol ce menţiona că numai Adunarea, chiar fără acordul Senatului, avea dreptul să aprobe bugetul.
Petalele florilor de irişi
Inima ţi-e pustiită
când clipa prezentă devine trecut,
când clipa viitoare nu se-mplineşte.
Dincolo de orizont se vede
ceea ce nu zăreşti, la prima privire,
o deltă cu nuferii înfloriţi.
În fiecare castel, sub fiecare piatră,
de-i asculţi şoaptele, vei auzi şi o durere.
Poştaşul nu bate pasul de două ori,
chiar şi la capătul lumii,
reuşeşte să ajungă, pe aripile vântului,
la auzul şoaptei sufletului.
Uneori este bine ca anume păreri sa fie repetate și înfățișate din nou. Asta mai ales în condițiile în care o propagandă absolut gigantică împroașcă minciuna și ura în toată lumea. Mai rău, aceasta propaganda este “specializată” pe țări și acolo toacă mărunt și apăsat, folosind stereotipuri, angoase istorice și anti-cultură. Este cazul situației din România unde vechile puncte de atac ale comunismului și “socialismului internaționalist” și care au fost Biserica Ortodoxă, Tradiția Românească și idea de Neam Românesc au fost atacate sălbatic. Noua “ordine globalistă” (Plutocrați din toate țările uniți-vă!) a reluat aceste atacuri după ce le-a dat haina nouă: ”europenism” (?!), snobism de țoapă și pretenții fără rost și acoperire. O multitudine de mijloace sunt folosite, mijloacele de informare, Organizațiile Ne Guvernamentale (toate finanțate de către demonicul George Soros), abominatia #rezist . Iar aceste contracții sunt urmate de jalnica ceată a “imbecililor utili”. Personaje fără minte și pe punctul de a își pierde sufletele și asta pentru nimic. Nu întâmplător în Ortodoxie prostia este considerată un viciu și un păcat. (Ne-purtarea de grijă.)
În acest articol voi căuta să prezint ceea ce, după cunoștință și conștiința mea, ar fi un număr de concluzii privind starea României și viitorul ei. Sunt absolut convins că nu este obligatoriu să am dreptate în tot ce voi spune, dar cu toată siguranța ceea ce spun este, din nou după cunoștința și conștiința mea, adevărul. Nu am nici un fel de afiliere politică în România și ca cetățean Român trăind în afară hotarelor României, nici nu particip la alegerile parlamentare. Direct implicat sunt doar în satul Borlovenii Vechi, satul unde străbunii mei de multe generații au fost fruntași și mari donatori, unde am în proprietate parte dintr-o casă și plătesc impozite. În altă ordine de idei sentimentele mele sunt Creștin Ortodoxe, Naționale și pentru dreptate socială. Deci cine va voi să dea acestui articol înțeles de atitudine partinică, fie nu ar înțelege nimica, fie o face din rea credință.
În România din Decembrie 1989 nu mai există comunism. Acel sistem bestial a fost terminat odată pentru totdeauna și doar oameni tulburați la minte îi pot duce dorul. Dar în același timp istoria nu a stat în loc. O nouă etapă istorică a început și ea este tulbure, contradictorie și încă în desfășurare.
Read More »
Seară cu psalm
Sună frumos cântecul tău la fereastră.
Ce neobişnuit e surâsul văzut în oglindă
când întunericul îşi picură clipele
din streaşina nopţii pe copaci
ori zboară câte o pasăre,
cu frângeri de teamă în aripi.
Prin tine aud cum respiră depărtările
neliniştea furtunii.
Mistică îţi arcuieşti pieptul
insinuare de contur,
căzut din lumina defrişată a lămpii
pe patul de brocart vişiniu.
Îngerii-ţi pregătesc somnul
furând din umbră
apăsătoarele gânduri
cu un psalm.
Poveste cu înger
Într-o seară cântam la pian
de prea mult exerciţiu
am adormit pe clape.
Deodată s-a ridicat capacul pianului
a apărut un înger fără aripi
cu ochii metalici.
Tu eşti iubito ?
Am întrebat şi nu mi-a răspuns;
mă desena cu genele,
îmi făcea bezele cu mâna.
Anul 2018 marchează Centenarul Marii Uniri și a fost declarat oficial de către Guvernul României ca fiind „An Centenar Aniversar”. Este un an-sărbătoare al tuturor românilor de pe mapamond. De fapt Centenarul a început chiar de pe data pe 1 Decembrie 2017 (Ziua Națională a României) și se va incheia la 1 Decembrie 2018. La această înițiativă s-au asociat câteva instituții majore precum Televiziunea Română (TVR), Teatrul Național București, Patriarhia Ortodoxă Română, Institutul Cultural Român, Primăriile de județ precum și unele organizații non-guvernamentale și asociații românești din străinătate….
Festivitățile au fost pornite pe data de 26 noiembrie 2017, cu câteva zile înainte de Ziua Națională a României, de către Teatrul Național din București care a prezentat un spectacol extraodinar în cinstea centenarului, sub regia lui Ion Caramitru.
Pe aceeași temă se înscrie și spectacolul de muzică și poezie de la Sydney, spectacol patriotic bilingv (în limba română și engleză) intitulat „România 100!”, care va avea loc duminică 11 martie a.c. începând cu orele 15:00 în sala de spectacole a Bibliotecii de Stat din Sydney, Australia, fiind organizat de către Academia Româno-Australiană pentru Cultură, cu susținerea Ambasadei României la Canberra și a Consulatului General al României de la Sydney.
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip
