19 Mar
2018

Florica PĂȚAN: Harul ce curge spre cer al Dorinei Stoica

Adevăruri general-umane sunt preluate și redate de o conștiință lirică ce a devenit porta-voce a celor oropsiți într-un timp al ostilităților existențiale, prin asumare conștientă și cuprinse în ciclul de poezii spirituale apărute de curând în „Confluențe.ro”

Citindu-le, intrăm într-un lirism cu valențe confesive, remarcabil prin forța de cuprindere a realității, prin frumusețea și rafinamentul în simplitate al construcției poetice, precum și sinceritatea expresiei.

Scrise în tonalitate elegiacă, versurile Dorinei Stoica sunt o simfonie a durerii unei existențe bântuite de nenorocul soartei, în care doar mintea sclipește, în adevăruri dureroase, ce-și lasă vălul trist și greu.

„Pantofii și uniformele refuzau să crească odată cu noi” într-o familie cu mulți copii; „visam că am sandvișuri cu pâine albă și unt” ( „Poem de trecut prin viață” ) este mărturia unui suflet a cărui inimă bate „ca un clopot de mănăstire” , invocând pronia cerească.

Realitatea tangibilă este figurată în imagini sfâșietoare :„în seara asta nu avem pâine” doar „lacrimile au gust de pâine” . Dar speranța aceleia care la cinci ani avea conștiința propriei maturizări împlinite cu mult înainte de vreme „Dacă aș vorbi oamenii ar înțelege / că sunt cu mult mai înțeleaptă / decât înțelepții lumii” („Pâinea seamănă cu Anușca” ), speranța așadar își urcă sevele în mintea eroului liric sclipind de inteligență: „aștept un tren care să mă ducă în al noulea cer”, pentru că prima și ultima nădejde a celor oropsiți rămâne cerul, altarul nostru de rugăciune.

Read More »

19 Mar
2018

Viorel ROMAN: Vox Populi, Vox Dei / opinii (2)

https://bureriu.wordpress.com/…/…/editorial-de-viorel-roman/

https://bureriu.wordpress.com/…/dr-viorel-roman-vox-populi…/

http://www.logossiagape.ro/…/viorel-roman-vox-populi-vox-d…/

http://www.marianagurza.ro/…/viorel-roman-vox-populi-vox-d…/

http://www.contributors.ro/…/romania-tot-mai-departe-de-eu…/

https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/

XY: Ma bucura faptul ca s-a sesizat si de catre altii prostia cu „generozitatea“ UE. Occidentul nu a vrut decat sa-si mareasca pietele de desfacere folosind entuziasmul tamp al noiler veniti. Si, fireste, tinerea in inferioritate – tipica inegalitatilor capitalismului – e o ticalosie in lumina ideilor pendinte de drepturile omului si egalitatea natiunilor. Dar, precum se vede, se justifica prin diferente religioase medievale care nu au nici o relevanta dar pot justifica ticalosia sus amintita. Cat priveste credinta religioasa n-are nimic comun cu comportamentul: cele mai mari crime si cei mai mari criminali, catolicismul si inchizitia le-au dat, dar n-as invinovati catolicii de rand pentru asta. Fara sa mai vorbesc de intoleranta si persecutiile celor de alta credinta pe care, in premiera, le-au practicat catolicii si urmasii lor protestantii. Descentralizarea puterii? Care descentralizare a pureté in biserica Romei? In CDU a lui Mutti (Angela Merkel)? In Franta cu regim prezidential? In Spania lui Rajoy – vezi cazul Cataloniei si al Tarii. Bascilor? Iar prostiile lui Daniel David, lasa-le si pe astea, mai ales prostia cu individul autonom si cel colectivist. Ce, solidaritatea au inventat-o ortodocsii? Dar centrele de putere euro-atlantice vor sa elimine exact ceea ce le poate ingradi puterea. Social democratii sunt odata in plus niste slugi ale capitalului mondializat fiindca canta in struna crestin democratilor si altor partide pur capitaliste iar in est solidaritatea se mentine doar ca un reziduu al socialismului real. Interesul guvernantilor UE este exact disparitia ultimelor reziduuri de solidaritate care in situatii extreme le-ar ingradi puterea. Auzi vorba, individ autonom! Nu poti trai intr-o societate si sa fii liber de ea!

Read More »

18 Mar
2018

Vasile FILIP: Incursiune spirituală

Între numeroasele tuşe care alcătuiesc portretul literar al scriitoarei Vavila Popovici, una, cel puţin, este prezentă în mai toate cărţile sale. Omul călător. Mai puţin în sensul turistic al exprimării, cât, îndeosebi, în cel al explorării spiritului universal, alcătuit din atracţia pe care acest uriaş patrimoniu o provoacă, deopotrivă din pasiunea cu care Vavila Popovici i se dedică. Incursiunile ei par zboruri deasupra unor realităţi pe care doreşte cu ardoare să le descopere, spre a le reda, în viziune personală, cititorilor. Oferă cu asupra de măsură ceea ce i se dă, împlinind astfel un rotund armonios şi generos.

Şi cel de al optulea volum de „Articole, Eseuri” – Made in USA, Charleston, SC, February 2018 – întăreşte viziunea de mai sus, dezvoltând o personalitate conştientă de rosturile ei umane, precum şi de datoria asumată în calitate de scriitor, de a se face mângâietor, dar şi cultivator, al unor înalte valori culturale. Valorificând propria experienţă de viaţă, învăţând cu sârg din experienţa unor mari oameni de cultură, de ştiinţă, de artă, autoarea se face ea însăşi un vrednic producător şi un altruist propovăduitor al valorilor din toate timpurile: „Oamenii comunică între ei, fac schimb de idei, încearcă să se înţeleagă, să creeze acea armonie mult dorită”.

Vavila Popovici ne comunică, argumentat şi cu o convingătoare eleganţă, propria poziţie de om dedicat semenilor. Nu o face ostentativ. Nu o impune prin forţa dictatului, ci prin aceea a libertăţii convingerilor fiecăruia. Ea te îndeamnă doar să gândeşti, prezentându-ţi, fără a te obliga să-ţi însușești considerațiile personale. Sau pe cele ale altor minţi luminate, de care nu ai cum să nu ţii seama. Poţi ignora, necum combate, spusele lui Nicolae Iorga, atunci când se referea la existenţa poporului român, pledând pentru formarea „omului armonios, omul sănătos, omul cu iubire pentru lucruri vrednice şi folositoare, omul capabil de a da de la dânsul, fără a cere prea mult, ceea ce este necesar pentru dezvoltarea unei societăţi. Românul întreg de care avem nevoie”? Sau adevărul condensat în strai ca de vers exprimat de Kant: „Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine”?

Read More »

18 Mar
2018

Nicolae BĂLȚESCU: Cuvânt și împlinire (poeme)

Motto:

                                Iubirea este Puterea cea mai înalt și nemărginită.

                               Unde nu este iubire cresc ruine….

Nicolae Bălțescu

 

 

 

Biografii

 

În perpetuum mobile, zbucium măcinat de nelinişti,

Pendulând între două contrarii, o Lume s-a lăsat

Îndemnată, dusă spre rătăcire în puternicul conflict

Al ispitei.

 

Ispita, cu tentaţii dulci, încerca tăria statorniciei

Prin viclenii. Hrănind slăbiciuni, măgulind trufia,

Alunga gânduri senine, precipita victime sieşi,

Mizerii îngrozitoare.

 

În femeie trezea capcane de farmec, şiretlic însămânţa

În avantaje. Preocupări, râvnă sporită în bărbat

De slăbiciunea-i, dependenţă de patimi, dorinţe, sclavie,

De averi pământeşti.

 

Nu slujire de sclav, iubire slujitoare, privire spre eterna

Fericire, veşminte luminoase ar îmbrăca statornicia

În întărire, maturizare treptată, dacă o Lume n-ar rătăci

Şi s-ar încadra în Voinţa Divină.

 

Civilizaţii zănatec trecute prin evuri telurice atârnă

În Univers, altele împodobite în materii pribegesc pe pământ.

Legile Lui urmează cursul, ciclul neîmplinit apocaliptic

Se îndreaptă spre deznodământ.

 

 

Din istoria lumii

 

De milenii, mania grandorii însetată de putere,

În cuvânt tulburător, întărâta mânia Gloatei sclave.

Instigându-i bestial dorinţa de a trece suverană, scufundă

O lume în beznă.

 

În cumplita metamorfoză, verbul deveni turbulent.

Tăcerea ce se învăluia cu spaimă în făpturi,

Demonic, mâna civilizaţii una după alta în evuri

                                                                       Nestatornice.

 

Sensibilitatea, receptivitatea spre Bunătate, Frumuseţe, Iubire

Zăceau în descumpănire. Influenţele josnice teribil

Trăgeau orice înviorare, tendinţă spre Lumină şi Adevăr

În mlaştina sufocantă.

 

O lume, în rătăcirea ei, arogantă, multpreaştiutoare, sie-şi

Construia universul cutremurător. Teatrul tumultuos, epocal,

Evuri în şir modificând decorul, schimba actorii cu spectatorii,

Scena lăsând-o aceeaşi.

 

Ajunşi sclavii propriului lor veşmânt, nu mai puteau

Să discearnă Voinţa Marelui Tot, amnezic rătăceau.

Negăsind Calea spre Apa Izvorului, în nelinişti

Născociră credinţa.

 

Mulţi însetaţi se îmbulzeau spre Toiagul Păstoriei.

Călăuze nechemate îmblânzeau mulţimea violent,

Implantându-i frica, coborând urmaşi înveşmântaţi în materii,

În viclenii infernale.

 

Read More »

18 Mar
2018

Iurie BRAȘOVEANU: Pe aripi de dor (poeme)

MOTTO:

…Aripa ta e cerul, credința mea şi dorul,

iubirea şi durerea, căderea mea şi zborul….

Iurie Braşoveanu

E NOAPTE

 

 

E noapte. E tăcere și cerul este mut.

Mă-ntreb de ce întruna trăim pe împrumut?

Când viața-ngenunchează în fața beznei moarte,

Durerea-ncoronează a vieții clipă-n noapte.

 

 

A vieții clipă-n noapte, pe-ntinsul ei inert,

Cu-o stea înlăcrimată ce plânge-n al meu piept.

Cu-o beznă ce-i venită din reci imensități,

Vrând să mă-ncătușeze în negrele-i cetăți.

 

 

În negrele-i cetăți, lipsite de visări,

Cu gânduri rătăcite în lacrimi și oftări,

În chinuri și durere și cu lumina stinsă,

Dar eu mai văd ca-n ceață pe cer o stea aprinsă.

 

 

Pe cer o stea aprinsă mai sus de negri nouri,

Lumina ei mă ia în caldele-i ecouri.

Cât de înalt e zborul, ce joasă e căderea,

Ce scurtă-i fericirea, căci lungă e durerea.

 

 

Read More »

18 Mar
2018

Viorel ROMAN: Vox Populi, Vox Dei / opinii

https://bureriu.wordpress.com/2018/03/11/editorial-de-viorel-roman/

https://bureriu.wordpress.com/2018/03/15/dr-viorel-roman-vox-populi-vox-dei-2/

http://www.logossiagape.ro/2018/03/15/viorel-roman-vox-populi-vox-dei-2/

http://www.marianagurza.ro/blog/2018/03/12/viorel-roman-vox-populi-vox-dei/

http://www.contributors.ro/editorial/romania-tot-mai-departe-de-europa/

https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/

Anonim: Deja când am citit “fără să îndeplineasca criteriile, România ortodoxă e acceptată generos, integrată cu drepturi aproape depline în civilizația catolică” am zis că nu are rost să merg mai departe în expunerea domnului profesor. Asta pentru că eu știu din școala gimnazială că grecii (și aia din Grecia si aia din partea cipriota, adică UE, adică civilizația catolică înghițitoare de români ortodocși) sunt ortodocși iar prin Marea Britanie, Olanda, Suedia (și nu mai zic și altele ce nu se incadreaza in “civilizatia catolica” dar care definesc zdravan UE integratoare a romanilor ortodocsi), cam bantuie protestantismul sau chiar secularismul in ultima vreme. M-am oprit pentru ca orice concluzie ar trage, aceasta nu poate fi decat eronata pentru ca se bazeaza pe niste ipoteze gresite din start.

Erwin Lucian Bureriu: Deh, fostul meu coleg de radio are o imensă operă, care merită atenție. Personal nu sunt religios, pentru mine nu are nici o relevanță acest capitol. Viorel și-a făcut mulți inamici pe tema religiei. Cred că este înțeles pe dos de o anumită parte a românilor. În esență el subliniază diferența fundamentală dintre moldo-valahia influențată de ortodoxia slavă, până la alfabet și cult religios în slava veche, care slavă m-a plictisit cumplit în facultate. Viorel are dreptate că abia Școala Ardeleană, sub influența practicării limbii latine la slujbele catolice, a deschis ochii spre latinitate, asta întâmplându-se în Vestul teritoriului. Sub sovietici au existat lingviști care susțin că mai mult de jumătate din lexicul românesc e slav. Dar zadarnic ne trage Viorel spre Roma, că victorioasa Antantă a dat apă la moară Estului, „oastea e creștină” iar ortodoxismul medieval tot mai agresiv. Nu de la religie va veni modernizarea României, zic eu. Nici de la protestantism, nici de la greco-catolici. Silicon Valley este în întregime „liber cugetătoare”, posturile de radio și televiziune ale ateilor duc un dialog civilizat și pertinent cu protestanții (care sunt baza în State) și primesc răspunsuri grosolane de la credincioșii care sunt mai violenți, ca pretutindeni. Îmi pare rău, Europa a rămas o vechitură, o țoală second hand. Chiar și Bremen și Timișoara. Culmea, americanii susțin că majoritatea inteligenților sunt atei. A-teismul este însă o formă de acceptare a religiei, dar în opoziție. Deci tot un fel de religiozitate. Or a fi liber-cugetător înseamnă a fi desprins totalmente de orice dogmă printr-un refuz decisiv și total. Când îi văd pe aleșii „noștri” jurând pe biblie mi se întoarce stomacul pe dos. Mai bine ar jura pe portmoneu.

Read More »

17 Mar
2018

Vasilica Grigoraş: De ce?

De ce?

 

De ce, Doamne, cât trăim

stăpâni ne dorim

peste toţi să fim

şi să-i umilim?

 

De ce, oare, Doamne,

nu putem să ne oprim

atunci când greşim?

Mereu ne certăm

fără să iertăm

din suflet curat

şi adevărat.

 

Read More »

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii