Cuvânt și iubire

Dimineţi cu ferestre de vise

Dimineţi risipite din boabe de rouă sunt oamenii,

înfloresc odată cu razele de soare,

îşi plăsmuiesc universuri, îşi deschid porţile sufletului,

pictând în vise mirări

şi povestind amintiri mai târziu.

După-amiezi de treceri în zbor sunt oamenii,

oscilează pe drumul lor între a fi cer senin,

nori, furtuni,

lumină sau întunericul zilei,

complicaţi sau simpli,

fericiţi sau întristaţi de singurătate.

Înserări printre adierile trestiilor sunt oamenii,

privesc la sfârşitul zilei pământul,

mulţumesc sau nu pentru destin,

sărută fruntea copiilor şi mâna părinţilor,

adorm unul lângă altul,

încălzind cu sufletele jumătatea cealaltă a lumii.

Nopţi cu stele sunt oamenii,

visează răsărituri

ce-şi deschid larg porţile luminii,

ca apoi, tăcuţi, să se retragă

în boabele de rouă ale zorilor.

Read More »

Romania stat mafiot

Tolerat la periferia Europei

Furtul si minciuna ca forme de protest

Romania stat mafiot intre orient si occident

Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul!

Link-uri

1. Tolerat la periferia Europei. Aproape un mileniu, in Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, cine nu era romano-catolic avea statutul de tolerat si numai dupa Razboiul religios de 30 de ani si Revolutia Franceza, cand Sf. Imperiul se degradeaza treptat in imperii, state nationale, apar Drepturile universale ale omului si egalitatea natiunilor, cetatenilor. La aceste canoane romano-catolice laicizate in Standarde de civilizatie, acceptate de intreaga umanitate, se mai opun moldo-valahii si dupa aderarea la civilizatia catolica, la acquis-ul Uniunii Europene / Sf. Imperiu. Structura social-politica, devalmasia neofanariota de la Bucuresti e cantonata in „Forme fara fond“, de aceea nici nu poate fi vorba de depasirea statutului de tolerat, chiar daca de jure el nu mai exista de mult, dar de facto e a tot prezent. Vezi aderarea la Euro, Schengen, Tiganii romanes romii, filmul rusesc Leviatha, cel romanesc Aferim! si „De dece e România un stat feudal. Până unde ajunge șpaga de la vamă?“ de Lucian Davidescu: „Sunt diferenţe între feudalismul medieval şi cel contemporan … mijlocul de producţie” nu mai este privilegiul agricol, ci al taxării – fie ea legală sau ilegală … la vârf nu-i „Domnul”, ci privilegii care se autoperpetuează şi care funcţionează ca o inteligenţă colectivă. Are o strategie de conservare, îşi trimite reprezentanţi la vârf pentru a-i servi interesele şi distribuie eficient sarcinile în interior. Cum arată ierarhia:

I. Clasa politică. Luaţi individual, politicienii nu realizează exact ce caută acolo. Ştiu doar atât cât e nevoie să ştie: că au ceva datorii, câţiva prieteni şi o organizaţie de partid pe care trebuie să o răsplătească.

II. Structurile de forţă. De la judecători până la jandarmi, toţi reprezintă linia de fidelitate care trebuie să păstreze lucrurile aşa cum sunt acum. Cel mai mic salariu de aici e mai mare decât un salariu bun de profesor sau medic. Cea mai mică pensie specială este mai mare decât o pensie bună de profesor sau de medic.

III. Masa de manevră. De la sutele de mii de funcţionari angajaţi pe posturi inventate până la beneficiarii de ajutoare sociale pentru nevoi fictive. Rostul lor este să îşi înţeleagă statutul semiprivilegiat şi să tacă.

IV. Baronii locali. Fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile reale de finanţare ale comunităţilor. Direcţionează fondurile în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de dependenţă.

V. Clienţii fondurilor publice. O nouă castă socială, care a înţeles sistemul şi l-a încălecat din fugă. Un calcul cinic le-a demonstrat că e mai rentabil aşa decât să faci afaceri cinstite. Ei au dat tonul creşterii în spirală a cheltuielilor publice până la nivelul de acum, la care nu mai pot fi susţinute. Şi – ca într-un joc piramidal -, ca să nu cadă sub propria greutate, trebuie să găsească pe cineva care să achite nota de plată.

VI. Poporul. Mărim dijmele sau tăiem simbriile?“

Si sociopsihologul Daniel David se straduieste, politic corect, in lucrarea sa „Psihologiei poporului roman“, sa descopere izvorul incompatibilitatii ortodoxie-occident, originea colectivismului, paternalismului, clientelismului, coruptiei cu larg caracter de masa, dar in „Romania Feudala vs Romania Europeana“ prof. Iulian Fota pune punctul pe i: „… 2012 am renuntat la visul constructiei unei Romanii Europene si ne-am apucat de constructia unei Romanii Feudale. Am cistigat alegerile parlamentare, tara este a mea, sunt ministru eu sunt vataful, sunt numit manager de spital, spitalul este al meu, sunt presedinte de partid, este al meu, rector, tot a mea este universitatea. Traiasca Romania Feudala … ei hotarasc cine trebuie sa se imbogateasca si cine nu, cine este promovat si cine nu, cine vorbeste si cine trebuie sa taca.“ In devalmasia valaha, autonomia persoanei, individualismul occidental se dizolva nolens volens intr-o solidaritate colectivista amorfa, clientelara, mafiota, la cel mai scazut nivel de trai din Europa. Revin rusii?

2. Furtul si minciuna ca forme de protest. Din anul revolutionar 1989, statele ortodoxo-socialiste, fara Armata Rosie si Cortina de Fier protectoare, supuse direct si nemijlocit presiunii rationalitatii occidentale, globalizarii, sînt într-o tranziţie spre state quasi mafiote. Vezi structurile crimei organizate din fosta URSS si Iugoslavie, din Bulgaria şi România, chiar si dupa reorientarea lor de la est spre vest, aderarea la civilizatia euro-atlantica.

Dictatura de dezvoltare marxist-leninistă din Lagarul moscovit urmărea să ajungă din urmă şi să depăşească Occidentul. Dupa esecul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc si a Pactului de la Varsovia, noul stat pseudo-democratic amînă dialogul cu Roma, refacererea unităţii creştinine, conditio sine qua non a modernizarii, a integrarii in Europa. Consecintele sunt grave. Furtul si minciuna ca forme de protest. Lehamite in est si vest. Razboi Rece. Dar daca dictatura ortodoxo-comunista se baza pe iobagi, sclavi legati de glie, fabrici si uzine, fără drept de mişcare şi la cuvînt, mafia postrevolutionare continuă tradiţia Hoardei de Aur, a Byzanţului şi Otomanilor, fură din bugetul statului sub mantia aparent democratică, liberal-occidentală.

În Parlament, Guvern şi în Justiţie se regăsesc aleşii baronilor ortodocşi, care refuză din moşi-strămoşi civilizaţia catolica, fiind dependenţi astfel de crima organizată de tip neofanariot, de piaţa neagră, clientelism, nepotism, corupţie. Dacă cred în cel de aceeaşi cred-inţă, e firesc că occidenalii nu-i cred, nu pot şi n-au voie să-i ajute pe cei care mimează drepturile omului occidental, dar dispreţuiesc şcoala şi raţiunea, etica si morala, fundamentele societatii romano-catolice, occidentale. Ei merg pe căi greşite, de aceea sunt mereu sanctionati, marginalizati si se răzbună prin crimă organizată, evaziune fiscala, paternalism mafiot. Vezi haiducia, ca forma medievala de protest.

Read More »

Trufia cerşetorului

Am fost şi cerşetor căteodată,
dar n-am cerut nimic, nici din priviri,
în timp ce pe spinarea-ncovoiată
duceam un infinit de răstigniri.

Prin lume am umblat chiar şi în zdrenţe,
dar nimeni n-a văzut ce straniu-arăt,
căci printre-atât puhoi de existenţe
a mea n-a mers vreodată îndărăt.

Am vrut să nu-mi simt fruntea în ţărână
şi-ale minciunii palme pe obraz,
să pot rămâne limpede fântână
în loc să mă fălesc în chip de iaz,

Să nu roşesc în faţa conştiinţei
când ochii ei vor căuta febrili
în smârcurile-adânci ale fiinţei
pe ai trădării sumbri crocodili.

Read More »

Primăvară?

Multe ace-am scos din mine

Mă-nţepau până la os,

Viaţa însăşi mi se pare

Că s-a întors toată pe dos.

Ninge aspru- n primăvară

Şi copacii plâng cu-amar,

Crengile îşi pleacă fruntea

Că într-o rugă pe altar.

Vântul suflă fără milă

Supărat pe firul ierbii,

Unde-s paşii Primăverii

Să-i sărunte-n treacăt cerbii?

Soarele ascuns prin cetini

Vrea să mai trimită raze,

Printre lacrimile ploii

Să găsim şi calde oaze…

Zgribulite stau sub streşini

Multe vrăbii la taifas,

Ciripesc fără încetare

Să mai uite de necaz..

Florile stau îmbrăcate

Sub un strat de promoroacă

Se tot roagă în tăcere,

Soarele să le petreacă…

Vântul spulberă cărarea,

Iarba tremură sub pas,

Primăvară te rugăm

Să ne scoţi iar din impas.

Peste vremurile tulburi

Să trimiţi un soare blând

Ciocârliei să-i dai tonul

Un concert să ţină-n crâng.

——————————

Camelia CRISTEA

București

21 martie 2018

Prin volumul Printre gânduri desculțe, apărut la Editura Singur, Târgoviște, 2017, Viorel Birtu-Pîrâianu,  conform lui Ștefan Doru Dăncuș, ,,nu ne oferă poeme ci ne comunică stări. Cititorii își pot pierde contururile, destrămându-se în atmosfera oricărui text scris, pare-se, cu cea mai nobilă substanță a ființei sale. Datorită lui înțelegem că se poate scrie pentru om, nu pentru mașini; adică scrisul este pe potriva umanului, nu al tehnologiilor.”

Volumul Printre gânduri desculțe este scris într-un aparent dialog pe care instanța lirică și conlocutorul, lumea amorfă, și le trimit reciproc. Astfel, cunoașterea prin celălalt atinge, de multe ori, noi perspective. Scriitura este orientată către eu, sine şi spre evaluarea alterităţii. Raportul stabilit între limbaj şi trup în poezie fiind unul special: ,,ce lung e drumul/ către nesfârșit/ când am ajuns/ în sfârșit/ la sfârșit/ am uitat cine sunt/ cred că am uitat/ dacă mai sunt/ deci,/ am plecat/ desigur înapoi/ să caut drumul/ către voi/ eu, noi… ” (DECI).

Ceea ce se remarcă din lectura textelor este încălcarea canoanelor, onestitatea confesiunii, uneori dureroasă, a instanței lirice, dar și teribila curgere a timpului: ,,trec grăbit pe lângă mine/ adunând gânduri/ de azi, de ieri, de nicăieri/ privirea se confundă cu marea/ într-un gest târziu și inutil/ pe coperta timpului” (CĂUTĂRI). Călătoria pare aproape de capăt, iar Artistul își caută cu patos elementele de statornicie de parcă ar înainta cu mare dificultate pe un teren abrupt.

Read More »

FEMEIE SINGURĂ

Ascultă primăvara-n răsărit de soare,

Atâta cântec se-nalță către cer!

Din sihăstrii vin păsări călătoare

Și niciun fel de plată nu ne cer.

Împarți cu floarea roua din petale

Și catifeaua zilei cade-n asfințit,

Îmbrățișare întinzând singurătății tale

Când fruntea poartă gândul obosit.

Te-nmiresmezi cu fiece culoare

Și lujerul de floare te înconjoară blând,

Femeie singură, măcar în vis tu oare

Mai crezi într-o iubire ce vine nevăzând?…

Schopenhauer is German – Organi-cultural deviance – Sodoma postmodernă -The Corruption of Puritan Society – George – DIANA SI PAUNULCorruption in TDOM

ATAC

(atac) Mă visez întors în România, într-o casă asemeni celei de aici, reparată. Rudele mă privesc, îmi spun câte ceva. Nu puteam ajunge de ieri până azi, nu sunt cu voi, trebuie să visez – niciun răspuns, răceală, Viorica, Jenica, vă spun că nu m-am despărțit de Nana și Nansi – ea tocmai plecase să facă yoga. Guru-ul învață violent românește.

O boare. Timar Pur, cu Nana. Cumpărăm săpun, ciclete. Plouă. Înaintăm. Acasă toarnă și fulgeră. Nansi ne dă să mâncăm. Curând cădem îmbibați de muson.

Trebuie să deschid cursurile. Studenții, risipiți printre etaje. O comisie asistă. Câțiva s-au strâns în sală. Îmi spun în minte fraze adânci, de efect. Am deschis cursul. Oare castelul din fundul mării al milionarului va fi fiind la fel de umid? Ai mei vor recita – începutul teatrului de limbă română al Universității din Delhi – Peste vârfuri, La steaua, Facerea rigvedică în română, cor, român, apoi Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Blaga, în engleză, Păunul de Barbu – română, hindi, Shatranj de Sorescu, hindi, Cartea de Anca, punjabi. Cântăreți de sitar și veena. Studenții se înscriu la universitate, plătesc taxa, dar renunță, atingându-și scopul de a obține permise de autobuz.

William Wordsworth dacuri subcerești Mai supraviețuim Pe columna traiană o zi un mileniu renaștem musonice ploi înotul în timp o cetate renaștem nor de lăcuste Reumatism, tuberculoză. Cutremure, ucideri, rugăciuni ciclon de acte tributare.

Pot fi atacat în stradă. This lecturer?

Programul Eminescu. Animație.

Statuia lui Vivekananda se inaugurează astăzi

Speech cu Sangasen Singh (I think that

            Schopenhauer is German) – șeful Deptt.

            Buddhist Studies, despre Eminescu.

                        Salutat de Panka. Warmly.

Afluență de vehicule pe Chhatra Marg.

A răsărit soarele firbinte.

Ieri am privit două veverițe copii.

Rullerul a observat că am scris

            poezii contra unora. Lui?

            „dară pe calea ce-ai deschis

            n-oi merge niciodată”. Apoi al doilea

            ruller, la infinit, aceeași.

Cărticica de conversații va fi în draci.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.

Eu însumi în panjabi.

Muzică de veena la universitate.

Xenofobie cu ușile închise.

Să-i scriu lui Marin Preda, nu lui

            Râpeanu.

Nansi reprezintă România. România o

retrage pe Nansi, India-bursa, mâine-poi-

mâine. Ne vedem infamați de famați

Zahăr, biscuiți, chibrituri. Signal.

Mâncărimi în pizdă.

Coșmare muncitorești, sub dictat.

Alternative înseninării și abisuri.

Degradare metaforică, retorismul

            umilului, scopitului, cumintelui.

Mântuire prin muzică, isterie, murire.

Nu te las, vreme de apoi, să mă aștepți.

Evanghelia după mine ba eu după

            evanghelie.

Predau româna în draci. Redus numărul de țigări din lipsă de bani. Negresele au apărut în sariuri la Gandhi Bhavan. Și iraniencele. Disputa grupurilor. Scrisoarea I este tradusă în punjabi, malayalam și telugu. Au sosit „ambasadorii”, anunță Nana – CR și nea I. Ceva reviste și tachinări, de ce nu mă duc pe acolo. Îi ofer pliante, îmi spune să i le duc țaței Leana – adaugă, de la noi din sat, a, pentru mine doamna Leana, măcar schimb numele-n Maria. Invitații la expoziția de pictură românească – o deschide P.C. Chunder – și la recepția din Imperial Hotel. Vrea să-l vedem acasă, nu plătesc scuter. Șefii mari sunt în concediu, mai așteptăm după bilete. Nansi face greva studiilor.

Se va tăia strofa din „Diana”, ca și „Păunul”. Își ridică schizofrenia la rang de reprezentativă, nu au alt rost decât să împiedice absolut orice cuvânt autentic în cultura românească. E greu de spus ce-i trage la fund iremediabil, o societate de o inerție dusă la sublim? „Muncim de dimineața până seara, facem și munca portarului”, îi spun că aia nu e muncă și „să faci bine să ajungi cel mai mare diplomat”.

Read More »