Un argument nespus de semnificativ, dar, în același timp, destul de îngrijorător, chiar dureros pentru întreg neamul românesc, mai ales, pentru neamul românesc din Basarabia care se vrea reunit cu patria-mamă. De aproape trei decenii, după destrămarea imperiului sovietic, doleanțele nu încetează, iar schimbul de păreri și discuții privind reunirea sunt mereu la ordinea zilei. Fără alte comentarii, românii autentici din societatea basarabeană doresc cu orice preț reunificarea celor două state românești – Moldova și România. După anii 1990 subiectul în cauză este un desiderat deschis și decisiv al tuturor românilor basarabeni, în majoritatea cazurilor, indiferent de faptul care vor fi consecințele, inclusiv, efectele economice care vor fi puse pe umerii statului român. Evident, se conștientizează în mod lucid impunerea unor operații matematice cu privire la costuri și efecte, avantaje și dezavantaje în cazul reunirii, însă acțiunea de bază vine comparată și este corelată, în primul rând, prin punerea în valoare a unității naționale românești, aceasta fiind latura cea mai importantă pentru o națiune întregită. În subiectul dat, discuțiile continuă și se fac nenumărate încercări în a elucida corect aspectele ce se intersectează, în mod direct, cu doleanțele românilor din Basarabia. La tema respectivă nespus de prioritară pentru întreg neamul românesc (fiind luate în considerație toate componentele morale, sociale etc.), recent s-a realizat un studiu enorm, dar, și foarte binevenit în care au fost prevăzute efectele economice și costurile aferente în cazul reunirii celor două state românești. Această cercetare destul de valoroasă și calitativă, bazată pe criterii de recunoaștere a valorilor naționale românești, inclusiv, în mare parte în termeni economici, a fost realizată de Departamentul geoeconomic al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN), coordonată de Petrişor Peiu. Așadar, FUMN a realizat o analiză destul de profundă și completă, cu accente clare, privind asumarea tuturor cheltuielilor financiare aferente în cazul reunirii Moldovei cu România, studiu bazat pe modelul german de evaluare a costurilor reunificării.
Dacă să ne referim la efectele economice cu tangență directă pe mijloacele financiare necesare în cazul reunirii, atunci cercetările realizate de FUMN, coordonatorul proiectului economic fiind Petrişor Peiu, s-au centrat pe o întreagă gamă de componente, toate având legătură directă cu fiecare element în parte și anume: raportul dintre performanţa economică a României şi a Republicii Moldova. Totodată, în rezultatul multiplelor analize matematice, în studiul respectiv se menționează: „… că costurile reunificării se raportează întotdeauna la mărimea PIB-ului, pentru că ele sunt asociate reducerii diferenţelor de performanţă economică; modelul cel mai adecvat şi mai apropiat probabilei reunificări a celor două state româneşti este cel german, realizat în 1990; costul reunificării ar părea să fie mare, dar privit în contextul economiei unei naţiuni este suportabil; beneficiile reîntregirii sunt net mai mari decât costurile: în cazul României şi Republicii Moldova, evoluţia în următorii 25 de ani se comprimă în doar 15 (un plus de eficienţă de 40%); și, nemijlocit, există un plus de PIB, respectiv, de PIB/locuitor, datorate creşterii dimensiunii pieţei şi a creşterii importanţei geostragtegice a ţării”. Conlucrând pe modelul german de reunificare, precum şi a modelării integrarii coreene, FUMN accentuează: „că reunificarea are un cost determinat de trei factori: -mărimea PIB-ului ţării „puternice”; -diferenţa de performanţa economică de acoperit (PIB/capita)… Prognozele, referindu-se la paritatea puterii de cumpărare, PPP, indică: în 2018 Republica Moldova va avea un PIB de 16 miliarde USD, iar România unul de 360 miliarde USD, adica un PIB/capita de 4600 USD în Moldova şi unul de 18000 USD în România. Dar în 20 de ani, în ipoteza menţinerii actualei poziţionări geo-strategice ale ambelor ţări, România va atinge un PIB/capita de 32000 USD, iar Republica Moldova unul de 5000 USD, adică raportul va creşte la peste 6”. Respectiv, în continuare FUMN menționând: „De aici se desprind următoarele concluzii: – Reunificarea României ar urma probabil „scenariul german“ din punct de vedere financiar, cifrele fiind comparabile, adică populatia este în raportul 1:6 în cazul nostru şi 1:4 în cazul german, iar raportul între PIB/capita de 1:4 în cazul nostru şi de 1:3 în cazul german; – Diferenţa de performanţă economică între România şi Republica Moldova „creşte cu panta lină“, făcând posibilă reunificarea cam în orice moment din următorii 20 ani, dar asta numai în condiţiile în care Republica Moldova nu va avea accidente de parcurs gen „episodulVoronin 2001-2009“; – În cazul repetării unui episodeVoronin (probabil cu o probabilitate de peste 50%) raportul de performanţă economică va creşte cu altă acceleraţie, putând atinge cifra 10”. Deci, FUMN evidențiază aspecte destul de importante, continuând să spună: „… Se observă că, pur aritmetic, dacă reunificarea ţării ar avea loc până în 2018 (intervalul acoperit de prognoza FMI), PIB-ul noii Românii ar depăşi pe cel al Norvegiei, Greciei, Cehiei, Kazahstanului, devenind comparabil cu cel al Austriei sau Elveţiei. Read More »
