Mi-am pus
Mi-am pus o mască veselă pe faţă
şi umblu printre semeni fericit
că am trăit cea mai frumoasă viaţă
care mi-a dat ce-am vrut şi m-a iubit
Mi-am pus un strai superb, de sărbătoare,
şi am ieşit în lume să mă plimb,
să vadă toţi că port cu încântare
deasupra frunţii-al bucuriei nimb.
Mi-am pus pojghiţă de-aur pe cuvinte
şi am turnat mir sfânt în miezul lor,
ca să încânte orice ochi sau minte
atunci când spre vreun suflet pleacă-n zbor.
Motto:
“Cuvântul este doar materialul poeziei, culoarea numai materialul picturii, linia numai materialul desenului, sunetul numai materialul cântecului…
Un conţinut minunat, tainic şi revelat atrage după sine o formă minunată şi revelată.” (Nichita Stănescu)
exact așa…
Eu sunt exact așa
Așa cum mă vezi
Cu ochiul tău
Cu inima
Și aș putea fi exact așa
Cum se vrea schimbat
Gândul tău
Inima ta
Așa sunt
Exact așa ….
cercul
prin tine-am reuşit să rup cercul
ce-mi ţinea sternul strâns
şi plămânul de sub coastă
mereu supus
Read More »
Pas în doi (4)
în seara asta
e rândul tău să-mi spui poveşti
să mă tulburi
să mă înalți să mă iubeşti
în seara asta
te voi aştepta pe zăpada rănită
voi fi frumoasa adormită
mă vei trezi cu un sărut
ființe nemaivăzute
îmi urmăresc pașii mă îngrozesc
și dintr-odată mă umplu
de păsări de oameni de livezi
și fug și urlu și nu te mai găsesc
cad ploi de lacrimi peste lume
se mai aud și îngerii căzuți
tu-mi ştergi cuvântul de pe buze
roua din ochi şi sufletul de urme
nu-i aşa că ai vrea să mușc din zborul interzis
să-mi încrustezi pe piele cicatrici de ană
adânci
nu-i aşa că ai vrea să exist doar pentru tine
să mă zideşti în nescrise poeme
să mă jertfești
sunt asemenea copacilor
mă lovesc de vânt și mă rup
trăim unul sub pielea celuilalt
ca-ntr-o scorbură cioplită
încercam să-ți spun ceva despre noi
dar cuvintele mi se făceau aripi
și se pierdeau în înalt
sufletele noastre contopite într-unul singur
suntem când eu când tu un întreg
tu unde eşti aici sau în vis
pe ce spirală ne-am atins
cum de te-ai strecurat în mine proscris
până ne-am pierdut în ploaia din oglinzi
suntem când eu când tu un întreg
rotund ca un fior
——————————————–
Adriana Popa & Petre Ioan Creţu
Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița
31 martie 2018
WINTER WALK
Lights peep out of from hndreds of dark caverns
feebly
when the wind plays pipes through bollards
worn out by decades of white haired winters.
I walk happily and listen to the magical notes
magical do re mi fa si la si do
and again
do re mi fa sol la si do.
I look down in te dark
and watch the waves beating angrily
-or just beating-
against the under passage
where no car or human dares to wander!
,,Numai în simplitate şi smerenie se manifestă tăria adevărată, noblețea autentică și grația. O lume ar fi cunoscut, ar cunoaște fericirea, dacă… ar fi putut, ar putea atinge măreția simplității în gândire, în cuvânt și faptă. În scenariul existent (al Lumii) acest lucru este dificil de atins, dacă nu și imposibil. Ar fi cu putință numai dacă oamenii și-ar iubi curat, din suflet semenii. Creatorul ne-a permis să peregrinăm prin Creații, dar să nu producem suferință altora în schimbul satisfacerii dorințelor personale. Cât de actuale sunt cuvintele Lui Iisus: ,,Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă!” (Nicolae Bălțescu)
Crezul literar al poetului Nicolae Bălțescu, este edificator în ceea ce privește parcursul său scriitoricesc. Trebuie să recunosc că, primirea volumului ,,Să mă ierți, Primăvară” apărut la Chișinău-Pontos, 2017 a fost o adevărată bucurie, descoperind un frate de dincolo de Prut ce mânuiește cu măestrie cuvântul.
Volumul este structurat în cinci capitol: Din istoria lumii, O lume azi, Psalmi, Să mă ierți, primăvară, Gânduri pentru Neamul Meu, Picături din roua lirei.
Poetul Nicolae Bălțescu este un căutător de sclipiri de smerenie, naturalețe, simplitate și modestie. Totul este iluzoriu, poetul visând la o lume neîntinată. Călătorește în timp, dezamăgit de aroganță, ură, invidii. Am putea să-l definim ca un neînțeles? Da, într-o lume în care valorile sunt răsturnate și firescul nu mai este firesc, poate să fie considerat un însingurat, un poet atipic. Sufletul poetului tânjeste după schimbare, simțindu-se însingurat doar în verdele viu, dar mai fericit… ,,Între acei pământeni care nu acceptau Primăvara, nici Înviere. Probabil, calitățile conglomeratului meu nu erau pentru momentul acestei lumi. În ea, în această lume rătăcită și văduvită de Primăvară, realizările vor aștepta încă mult”.
Poetul Nicolae Bălțescu este prins în ,,labirintul timpului”, dorindu-și veșnicia. Căutarea de sine este tot mai pregnantă. Plutind pe Necuprins nu învinovățește timpul. Ca și pentru Kant sau Eminescu, timpul este intuiție… ,,în fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu ele sunt numai în sufletul nostru. Nu e adevărat că există un trecut, consecutivitatea e în cugetarea noastră, cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleași întotdeauna, există și lucrează simultan. (M. Eminescu)
O nouă primăvară
În palma tatălui meu
am aşezat
o inimă greu încercată,
trecută prin focul patimilor,
plătind crunt vama tristeţii.
Pulsa rănită, scufundată
în frigul sălbatic al tăcerii,
în adâncul anilor,
crescută cândva în spirale
din prima maree
până la delirul stelei purpurii.
(nu era inima mea)
Privindu-l, l-am rugat
s-o înconjoare cu lumină,
balsam şi alinare.
Doamne, iartă-mă!
Te-am aflat, Doamne
în cristelniţa sibilină
devenind floare crescută
în sera ta divină
Te-am simţit, Doamne
în cădelniţa de jar
cu fum stăruitor
de blândă tămâie
ce pluteşte
ca un nor de abur
prin teascul
zilelor şi nopţilor
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip
