Cuvânt și iubire

In memoriam

CARMEN STĂNESCU,

prin dispariția căreia  se încheie o lume a eleganței

și a inteligenței actului scenic

 

Există, uneori, emoţii ce se impun a fi, înainte de toate, trăite şi, mai apoi, aşezate, sofisticat şi metaforic, în cuvinte. Poate şi pentru faptul că toata avalanşa de vorbe ce s-ar aburca neruşinate peste spaţiul ego-ului tău personal – cu generozitate umplut de superbia unei interpretări artistice unicat -, ar sparge în mii de bucăţi geometria perfectă a unui întreg componistic regăsit în totalitate într-una dintre creaţiile de marcă ale scenei teatrale româneşti, este vorba despre piesa americanului James Goldman, „Leul în iarna”, care i-a adus acestuia, în 1968, consacrarea deplină ca scriitor, prin decernarea premiului Oscar pentru cel mai bun scenariu.

Goldman croieşte din replici o lume profund conflictuală a secolului al XII-lea, unde barbaria violenţei şi lupta acerbă pentru câştigarea tronului Angliei sunt cunoscutele unei ecuaţii existenţiale ce aduce în prim-plan caracteristica propriei sale esenţe – putreziciunea morală a unei fiinţe umane, care poartă în sufletul său nu germenele fast al iubirii depline şi necondiţionate de ceilalţi, ci microbul ucigaş şi anacronic al războiului şi al urii demenţiale. Ţesătura dramaturgică goldmaniană ne poziţionează spaţial în Anglia anului 1138, deloc întâmplător în vremea Crăciunului, când istoria acelor timpuri era scrisă în tandem de regele Henry al II-lea Plantagenetul, de soţia sa, Alienor de Aquitania, şi de cei trei fii ai lor: Richard, Geoffrey şi John. Viziunea regizorală a lui Petre Bokor asupra unui moment de istorie atât de îndepărtat şi de agitat al englezilor este una originală şi deosebit de fascinantă, care prilejuieşte bucuria întâlnirii pe scândura scenei a două tuşe diferite ale teatrului românesc – mai mult ca perfect armonizate şi „exploatate” artistic de către Bokor -, mă refer aici la legendele vii Carmen Stănescu – Damian Crâşmaru şi tinerii talentaţi: Medeea Marinescu, Vlad Ivanov, Marius Rizea, Dragoş Ionescu şi Gavril Pătru.

Read More »

Sunt întrebat uneori, de către scriitori de limbă română din Israel, dacă și în ce măsură literatura lor interesează publicul din România. Răspunsul meu este că, în funcție de valoarea ei literară și culturală, această literatură interesează în continuare publicul din țară, chiar când subiectul ei este localizat la Haifa sau Beer Sheva, iar numele străzilor și al instituțiilor nu îi sunt familiare. Dacă textul este bine scris, el va captiva pe cititor și îi va deschide, în limba română, orizontul realității israeliene.

Cartea Magdalenei Brătescu, intitulată „Rendez-vous cu teatrul israelian” (volumul I) confirmă corectitudinea observației mele. După cum sugerează chiar titlul, este o carte despre fenomenul teatral israelian. Mai exact, ea conține cronicile consacrate de Magdalena Brătescu, săptămânal, spectacolelor prezentate în marile teatre din Israel, cronici găzduite în „Gazeta românească”.

Una dintre cele mai valoroase scriitoare de limbă română din Țara Sfântă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Magdalena Brătescu este, se știe, o împătitmită de teatru încă înainte de a face Alia și, după cum scrie Ioana Toff, editoarea cărții, a urmărit cu un ochi proaspăt fenomenul teatral israelian din ultimele decenii, imediat după sosirea în Țara Sfântă. Noul teatru israelian este, se știe, un fenomen dintre cele mai interesante în teatrul mondial contemporan prin inovație și calitate, deopotrivă.

Cartea de față este, de aceea, mai mult decât o culegere de cronici bine scrise. Organizată pe repertorii de spectacole (ce acoperă toate teatrele importante din Israel, de la Habima la Gesher și de la Haifa la Beer Sheva), ea este, concomitent, un ghid pentru spectatorul de teatru care caută spectacole, actorii și regizorii cei mai valoroși și o inestimabilă introducere în fenomenul dramatic israelian contemporan. Căci fiecare din cele zece teatre pe care Magdaelna Brătescu le reține, în carte, reprezintă o școală și un moment din istoria acestei adevărate explozii pe care a înregistrat-o arta dramatică în Țara Sfântă, având drept reper standardul înalt al spectacolelor găzduite de Teatrul Național Habima și, respectiv, inovația și căutările de pe scena de la Teatrul Gesher.

Trebuie spus și că, în ipostaza de cronicar dramatic, prozatoarea Magdalena Brătescu nu-și dezminte calitățile care au consacrat-o. Cronicile au limpezime, au o poveste care te face (cum spune aceeași Ioana Toff) să trăiești spectacolul chiar dacă nu l-ai văzut și, nu în ultimul rând, atestă un gust sigur și o cunoaștere profundă, din interior, a artei dramatice.

Observațiile scriitoarei leagă textul piesei de montare, de jocul actorilor, de scenografie și costume, redându-ne astfel ideea care subîntinde orice spectacol.

De prisos să spun cât este de prețioasă cartea pentru cercetătorul român specializat în teatrul contemporan. Cum arta dramatică este una universală, privilegiul de a beneficia de o asemenea lucrare de referință conscrată teatrului israelian, în limba română, este unic.

Nu mă pot opri să nu remarc, însă, cu un vădit regret, ce cronicar de vocație a pierdut teatrul românesc în persoana Magdalenei Brătescu…

———————-

Răzvan VONCU

„Realitatea evreiască” nr 512-513

martie 2018

 

Mi-e dor…

 

 

Printre raze mă ascund

simţind arsura vieţii

nu pot vorbi, nu pot striga

şi rătăcesc în versuri.

Aş vrea să prind o stea…

 

 

Privesc şi mă îngrozesc

căci paşii

valsează în derută

neştiind unde să mai caut

bătaia inimii tăcută…

 

Ceva s-a rupt și nu știu ce,

mi-e dor de mine,

mi-e dor de voi,

mi-e dor…de tot ce-a fost.

 

Mariana Gurza

 

,,Poetul este delegatul veşnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal”.

G. Călinescu

          Se spune că doar un poet îşi poate înţelege poezia timpului său. Iată că pentru Vasilica Grigoraş, prin volumul de faţă, ,,O corabie la timp potrivit”, Iaşi, Editura PIM, 2018, regăsim poezia ca mod de a fi, ca strigăt între tăceri.

Prolifică în creaţii, abordând genuri diferite, scriitoarea Vasilica Grigoraş ne surprinde din nou cu o poezie modernă, bine ancorată în realitate. Poeta, parafrazând un clasic, nu se teme de furtuni, învăţând să-şi conducă corabia. De data aceasta, prin titlul deosebit de sugestiv al cărţii, am remarcat dragostea poetei pentru vers. ,,Poezia este pocalul din care ne împărtăşim. Este cupa din care ne adăpăm sufletul însetat de frumos, lumină şi iubire. Este focul aprins de o scânteie divină. Este O CORABIE LA TIMP POTRIVIT”. Concluzionând, poezia este însăşi viaţa!

George Călinescu afirma că prin poezie, există o nevoie fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii. Încă din atichitate, menirea poetică a fost descifrată şi pusă la loc de cinste. Poezia modernă a Vasilicăi Grigoraş tinde  spre o  textură conotativ-denotativă, în care  limbajul direct, univoc, precis, se împleteşte cu cel indirect,  încifrat,  plurivoc, intuitiv, tendinţa fiind ca poezia să fie filozofie, putând constata o filozofie a poeziei. Aşa cum se cunoaşte, primii filozofi greci au fost poeţi. ,,Diferenţa dintre istorici şi poeţi nu constă din faptul că unii scriu proză, iar ceilalţi versuri. Cei dintâi descriu lucrurile care au fost, ceilalţi faptele care pot deveni. Din această cauză, poezia este mult mai filozofică şi mai importantă decât istoria, întrucât afirmaţiile ei sunt de o natură mai curând universală, faţă de cele predilect singulare ale istoriei.” (Aristotel)

Read More »

HORA BUCOVINEI

 

Bucovineana Horă plânge

departe e – şi iar se strânge

e cântec vechi – din regi uitaţi

odat’ cu grâul semănaţi

 

fiică de voivozi – Cântarea

plânge c-un ochi – dar cel’alt râde

lucrarea duhurilor hâde

nu s-a lipi – în toată zarea

 

Hora Bucovineană plânge

lacrimi şi-ascunde – însă – -n pumni

atâtea răni – atâta sânge:

cântarul vremilor se frânge

…din veac se răstignesc cununi…

 

dar munţii ne surâd – şi-s falnici

căci Ştèfan-Vodă-a dat Cuvânt:

a pus răzăşi în ceruri paznici

Sfântul rămas-a-n Ăst Pământ!

 

Bucovineana Horă plânge

departe e – şi iar se strânge

umărul regăseşte umăr

ascund martirii fără număr

 

să nu ni-i ştie-n veci spurcatul

cazac pribeag şi fără lege:

din ceas în ceas – cuminecatul

e bici de foc – e bici ce DREGE!

 

când Ştèfan braţu-a ridicà

duşmanul se va spulberà

şi se va-ntoarce-n vânt pustiu:

mortul de veci e…doar sicriu!

 

Bucovineană Horă Sfântă

ne fost-a soră în urgie

duşmanu-i orb – dar Hristos ştie

că orice răni – raze frământă!

 

în legănări de val – pădurea

pofteşte la ospăţ toţi Magii

iar fruntea Horei nu-i doar una:

e Soarele – dar e şi Luna!

 

pământul Horei se sfinţeşte

căci pasul Horei hotărăşte

Grădina Maicii-aici să fie

din vecii vechi – în veşnicie!

 

această glie nu se vinde

cum nu ne vindem Sfânt Părinte

cum nu ne vindem legăminte:

durăm lumini – rugă fierbinte!

 

cazac spurcat – să-ţi intre-n minte:

pe unde calci tu sunt morminte

de voievozi – paloş de foc!

tu n-ai aici nici rost – nici loc!

 

n-ai ochi să vezi cum creşte-n suflet

credinţa-n Crist şi nou răsuflet

când Hora face-un pas şi vine

cresc rugăciuni contra jivine!

 

duşman sărac prin bogăţie

duşman bogat prin tâlhărie

veni-va o lumină vie

cu pustnici sfinţi şi voievozi

să facă rânduială-n sorţi

 

nu aştepta această zi:

menită-i a te pârjolì

te va preface-n iaduri mii –

păgân adus de prin pustii!

 

nu aştepta această zi

e ziua ce va resfinţi:

lacrimi – dureri şi rane grele

pe toate va preface-n stele!

 

vom fi din nou popor de munţi

cu trăsnete pe-a’ noastre frunţi!

popor din astrul numit Jale…

din ceata moşilor cărunţi

vom re-nvăţa a noastră Cale!

 

nu plânge – Horă-a Bucovinei:

am risipit şi Moara Vinei!

iar sângele vărsat de crai

ne va-mbrăca în sfântul strai:

 

din nou – popor de împăraţi

lumini-cununi – pe frunţi de fraţi

Hristos fi-va-ne viersuire

iar Hora scrie-a noastră fire

cea Vie şi Adevărată:

n-o mai uităm – …CĂ-N  CER  E  PLATĂ!

 

 

TARANTELLA – TARANTULLA

 

ori drăcoaice

ori regine

Taratellele păgâne

Taratullele bătrâne…

Dansul de prinţese

Read More »

„Rezultatele din 10 ani de activitate pot fi respirate, consumate, admirate, în ele poți circula, în ele te poți plimba, poți trăi, te poți muta și îți pot lumina calea”, a precizat Dl. Dorin Chirtoacă în debutul discursului de prezentare a raportului de activitate pentru 10 ani în Primărie.

 

Domnul Dorin Chirtoacă a trecut în revistă realizările din cele 2 mandate și jumătate în care s-a aflat la Primăria mun. Chișinău, subliind că „În anul 2007, Chişinăul era într-o situaţie precara: incapacitate de plată, majoritatea întreprinderilor în prag de faliment, instabilitatea prestării serviciilor publice (furnizarea apei, a agentului termic etc), datorii de sute de milioane de lei fără acoperire financiară, uzura totală a infrastructurii şi a utilajelor, lipsa proiectelor de dezvoltare, mirosul urât din oraş de la stația de epurare, lacul-ruină din parcul „Valea Morilor” etc. Chiar şi în aceste condiţii, în perioada 2007-2017, administraţia centrală, toate Guvernele, precum și Consiliul Municipal Chişinău (CMC), au găsit de cuviinţă să blocheze activitatea primăriei, acţionând astfel, de fapt, împotriva locuitorilor municipiului”, a subliniat dl. Dorin Chirtoacă.  

 

***

 

Cu toate acestea, a fost evitat falimentul, au fost achitate datorii în valoare de 800 milioane (mln.) lei, a fost stabilizată situația economico – financiară, au fost efectuate reforme și, anual, au fost acumulate rezultate și derulate proiecte importante precum:

• crearea a circa 35000 locuri de muncă;
• rezolvarea după 42 de ani a problemei mirosului urât provocat de stația de epurare;
• eliminarea clorului din procesul de tratare a apei potabile și introducerea dezinfectantului – hipoclorit de sodiu (NaClO);
• procurarea și asamblarea a peste 207 de troleibuze la standarde europene, inclusiv fără fir, pe baterii;
• reconstrucția și amenajarea lacului „Valea Morilor” și reconstrucția Scării cu Cascade;
• reparaţia integrală a circa 35 străzi și drumuri, inclusiv: bd Ștefan cel Mare, bd. Mihai Viteazul, bd. Negruzzi, str. Alecu Russo, str. Vadul lui Vodă, str. Muncești etc);
• construcția primei străzi pietonale din Chișinău, str. Eugen Doga;
• ridicarea și inaugurarea monumentului în Memoria victimelor deportărilor regimului comunist de ocupație și reabilitarea scuarului gării;
• reparația și redeschiderea muzeului orașului;
• construcția iluminatului public spre Aeroport și or. Sângera;
• implementarea de proiecte pentru fluidizarea traficului: săgeata verde, sensuri giratorii etc;
• investiții în spitale, școli și grădinițe, asigurarea susținerii și finanțării suburbiilor în suma de peste 2,0 miliarde lei timp de 10 ani  (cea mai mare suma investită la nivel de 20 de localități rurale ale Republici Moldova din 1991 încoace), proiectele europene BERD, BEI, UE cu privire la transport, drumuri, apă, deșeuri și eficiență enegetică (izolarea termică a clădirilor) etc.

În această perioadă de 10 ani, Primăria municipiului Chișinau şi-a desfășurat activitatea împreună cu următorii parteneri: Congresul Puterilor Locale și Regionale al Consiliului Europei (CLRPE), Uniunea Europeană (UE), Casa Regală a Majestății Sale Regele Mihai I al României, Delegația Uniunii Europene în Republica Moldova, Ambasadele țărilor UE, Ambasada Republicii Belarus, PNUD Moldova, Comitetul Regiunilor al Uniunii Europene (CoR), Conferința Autorităților Regionale și Locale din cadrul Parteneriatului Estic (CORLEAP), Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca Europeană de Investiții (BEI), Corporația Financiară Internațională (IFC), Belkommunmash S.A. (Belarusi) și Carpat-Belaz Service SRL, ICLD (Suedia), Primăria Borlange și “Borlange – Energie” (Suedia), Primăria Mannheim (Germania), Primăria București, Primăria sectorului 1, Bucuresti, Primăria Iași, Primăria Alba Iulia, CORINT S.A. (Alba Iulia), Primăria Grenoble (Franța), Seureca (Franța), Primăria Viena (Austria), Primăria Praga (Cehia), Regiunea Reggio Emilia (Italia), UNICEF Moldova,  băncile comerciale din Chișinau, în special: Banca Comercială Română (BCR), Moldinconbank, Victoriabank, Moldova – Agroindbank (MAIB), Mobias – Banca (Societe Generale) etc, Efes Vitanta Moldova Brewery S.A., precum și cu alți parteneri.

RAPORTUL

de activitate pentru perioada 2007 – 2017:

“Evitarea falimentului, dezvoltarea stabilă și durabilă a municipiului Chișinău”

Rezultate in perioada 2007- 2017:

Evitarea intrarii in incapacitate de plata si a falimentului municipalitatii, redresarea situatiei financiare a primariei, asigurarea echilibrului financiar, acoperirea cheltuielilor din surse proprii, evitarea falimentarii regiilor si a intreprinderilor municipale;

Crearea a circa 35000 locuri de munca incepand cu 2007 prin investitiile directe care au avut loc, precum si prin deschiderea unitatilor noi de alimentatie publica, prestari servicii, comert etc;

Contractarea de finantari externe pentru dezvoltare cu mentinerea unui grad redus de indatorare al municipiului – 12 % din bugetul anual, ceea ce permite continuarea contractarii de noi finantari pentru dezvoltarea capitalei. Finantarile externe contin compenente de grant din partea UE ceea ce acoperă, practic in totalitate, în totalitate costul (dobânzile) împrumutulurilor;

Realizarea primelor reforme dupa caderea URSS in cadrul S.A. “Apa canal”, S.A. “Termocom”, “Regia Transport Electric”, “Parcul Urban de Autobuze” etc pentru depasirea situatiilor de faliment;

Asigurarea stabilitatiii furnizarii apei si agentului termic, inceperea sezonului de incalzire  cu achitarea a integrala a platilor pentru anul precedent, pentru prima data incepand cu anul 1991;

Achitarea datoriilor acumulate in perioada anilor 2000 – 2007 ale regiilor, societatilor pe actiuni si ale intreprinderilor municipale, in suma totala de 800 milioane lei (inclusiv: 500 milioane lei – diferenta de tarif la agentul termic, 100 milioane lei – datorii istorice la agentul termic, 200 milioane lei – datorii pentru lucrari efectuare fara acoperire financiara);

Read More »

PIETA

… Ne îndreptăm spre Muzeul Metropolitan de Artă (The Metropolitan Museum of Art), situat într-o enclavă a Parcului Central. Muzeele sunt locuri în care operele din vremurile trecute au devenit mituri, iar artiștii care le-au produs reușesc să bulverseze, cu adevărat, sufletele noastre.

Pe frontispiciul clădirii vedem scris: „De la Cezanne la Picasso”. Începând cu data de 14 septembrie a acestui an și până la data de 7 ianuarie 2007, pot fi văzute aici și alte lucrări aduse din alte muzee. Expoziția este dedicată personalității lui Ambroise Vollard, de origine franceză, colecționar, scriitor și susținător al artiștilor tineri din vremea sa, sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.

Muzeul este deschis din 1872, are o colecție de două milioane de piese, ele datând din Antichitate, din perioadele următoare și ajungând până în zilele noastre. Forma muzeului este rectangulară, cu o cale de acces în trepte, situată la mijlocul clădirii.

După urcarea treptelor exterioare pătrundem printre coloane, în Sala Mare (The Great Hall). Aici sunt expuse pliante, se vând bilete, se odihnesc cei care au parcurs tot muzeul.

Ne dăm seama că nu vom putea vedea totul într-o zi. Cu prospectul în mână, ne propunem să fim selectivi. Sunt două intrări în sălile muzeului, una în partea dreaptă și alta în partea stângă. Intrăm și vizităm primul etaj. Primele săli, de aici, care se deschid ochilor noștri sunt cele ale Artei grecești și romane. […]

Sculpturi din perioada Renașterii italiene – seco­lele XV-XVI: Michelangelo!

Îmi amintesc de îndată cum după ce am citit „Agonie și extaz“ a lui Irving Stone, biograf al acestei personalități renascentiste, dorința de a vedea Italia a crescut. Cu ocazia lecturii cărții, l-am reîntâlnit pe Michelangelo și l-am iubit. L-am iubit pentru personalitatea sa faustiană, în sensul căutării adevărului și a dragostei, dar și pentru sonetele și madrigalurile scrise. În Capela Sixtină, printre chipurile pictate în „Judecata de Apoi“, a fost descifrată și fizionomia lui Michelangelo, în figura Sfântului Bartolomeu; acest chip este jupuit de piele, semnificând destinul artistului genial, detașat și înălțat din mediocritatea timpului, suflet furtunos, sensibil și frământat. Le reproduc copiilor un pasaj dintr-o carte: „În clipa morții, privind la uimi­toarea operă lăsată în urmă, Michelangelo ar fi putut șopti: «Oprește-te clipă, ești atât de frumoasă!»

Pieta, sculptură în marmură, realizată în anul 1499, când Michelangelo avea doar 24 de ani, este impresionantă prin gestică: Maria ține în brațe trupul fiului său, după crucificare.

Despre sculptura și poezia sa, s-a spus că au fost scăldate în sinceritate. Într-un sonet scria: „…trebuie să suferi, pentru a pricepe moartea mai înainte.” Mi-a plăcut nespus de mult sonetul în care gândirea este concentrată: „Când focul mă va părăsi, înaltul,/ muri-voi! El, salvarea și dulceața!/ Căci mă hrănesc din flăcări și-mi iau viața/ din ceea ce e moartea pentru altul…” Într-o scrisoare îi scria unui prieten: „…nu vă mărturisiți nimănui, decât lui Dumnezeu!” Poate că avea multă dreptate!

   Și totuși, întoarsă acasă, în țară, m-am așezat și am mărturisit multe… Impresionată de statuia sculptată de Michelangelo, am scris poemul „Pieta”:

 

„Trebuie să suferi,

pentru a pricepe moartea înainte.”

Michelangelo

Fecioara Maria ține în brațe

trupul fiului său după crucificare

și parcă-i aud plânsul…

Marmura celor două trupuri strălucește,

o lumină coboară din ceruri,

alta vine din interiorul materiei,

învăluind sufletele chinuite:

unul plecat spre ceruri, altul rămas pe pământ…

Clipa prezentă pare ombilical legată

de cea din trecut!

Strâng pumnii de parcă-aș strânge

durerea clipei; ca pe un ghem o strâng,

despletesc apoi ghemul și-ncep să-nțeleg

tristețea mută de pe chipul Fecioarei.

Cu puterea gândului măsor

durerea profundă a mamei,

la pierderea vieții Fiului mult iubit

și mă tulbură geniul lui Michelangelo,

explozia lui de spiritualitate, de idee,

transformând materia,

dându-i, din întreg sufletul lui,

forma de grație, de stare divină,

dăinuitoare peste veacuri,

mărturie a celor întâmplate…

Știu, „Statuia nu transcende lumea!”

și totuși, cât de aproape îmi pare acum,

statuia de icoană!

(Fragment din „Jurnal American”, ed. Carminis, 2008)

————————

Vavila POPOVICI

Carolina de Nord

8 aprilie, 2018