Cuvânt și iubire

CREDEAM CĂ SUNT

… cerdeam că sunt !
am crezut că sunt !
am crezut că voi …
am încercat să arăt că sunt !
strădaniile mele au avut mereu drum drept,
strădaniile mele m-am străduit să se fie-n Lumină !
stradăniile mele au urmat drumul rugii,
am căutat să-mi știu Calea Împărăției …
poteca mea a fost o potecă de om,
m-am înțelenit,
m-am înnămolit,
am ostenit,
am tras cu grijă aer în piept …
m-am străduit să curăț murdăriile,
am căutat să nu murdăresc pe altul,
am încecrcat …
am dat pas cu pas fiecare treaptă a devenirii mele,
încă mă devin …
credeam că sunt !
am crezut că …
am crezut că voi …
NIHIL SINE DEO !
iată-mi făclia …
mi-am luminat fiecare pas,
am mai spus în stânga, dreapta,
am tăcut când s-a trebuit
cu mare greu câteodată, cu mare greu,
dar am tăcut !
nu m-am luptat pentru mine, pentr drepturi,
m-am luptat în devenirea mea
încă mai lupt …
nu mi-am vrut semeția, nu mândria,
dar mi-am căutat să știu să mă bucur …
DUMNEZEU te-mbucure !
iată urarea care m-a uns la suflet
și-am căutat să dau această bucurie prin strădaniile mele,
ici-colo câte-o răpciugă m-a ofilit,
nu m-am luptat,
dar râul mi l-am curățat de ce-l otrăvea,
ramul mi l-am păstrat în sevă …
tulpina mi-am lăsat-o la vedere,
n-am prea știut să-mi feresc rădăcina,
Botezătorul n-a zis nimic !
dar securea nu mi-a ruginit, sângele mi-a fost curat
nu știu cine mi-a înfipt-o,
am aruncat totul pe timp …
m-am lăsat sub vremuri, dar nu m-au aplecat,
scot mereu lăstar proaspăt !
dacă-ți place ție, Cititorule !?
credeam că sunt !
dar n-am spus că sunt,
m-am lăsat la lumină, s-a veni careva …
unii s-au și venit !
nu contează câți …
la ‘907 au fost 11000, ei și, cui pasă ?
dar au fost !
după izgonirea Regelui,
sub Orizonturi rușii …
ei și, cui îi pasă ?
despre timpurile noi nu putem vorbi
decât dacă le luăm pas cu pas …
credeam că sunt !
credeam …
mândria s-a rămas într-un strâns de mână !
ODISEIC –TRUP DIN NETRUP
PĂRĂSIT LA PICIOARELE PODULUI
SZEBENI – SĂLDĂBAGIU DE MUNTE AL IUBIRII
CUCERIREA IUBIRII
MEDICA – GENEZA SUSPINULUI IREVERSIBIL
FLORICEL – BALADĂ PESTE LIVADA DE BIHOR
sunt cărțile cărora nu le-am putut face lansare !
… ei și, cui să-i pese ?
credeam că sunt !
credeam …

… frunte-mi plecată-mi numai ție, Cititorule !

———————————
Marin BEȘCUCĂ

29 aprilie, 2018

„Flămând și gol, făr-adăpost, / Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, / Și m-ai scuipat și m-ai bătut / Și câine eu ți-am fost! / Ciocoi pribeag, adus de vânt, / De ai cu iadul legământ / Să-ți fim toți câini, / lovește-n noi!…”

– George Coșbuc

   Minciuna, despre care am mai vorbit, este mult mai prezentă în viețile oamenilor decât ne putem imagina. Ea apare ocazional când vrem să menajăm pe cineva, sau când vrem să scăpăm de adevăr și atunci devine o obișnuință. Ne putem debarasa de această obișnuință numai dacă mai sunt alții – cetățenii, poporul, națiunea – care mai practică adevărul. Altfel minciuna se poate instituționaliza. Necesar este a se apela la regulile de bun simț, respectând valorile tradiționale ale oamenilor.

   Când statul este acaparat de mincinoși, el se va apăra de adevăr încercând să distrugă oamenii și locurile în care el există, prin sfidare, continuând practicarea corupției și atrăgându-i pe cât mai mulți, chiar și din rândul oamenilor cinstiți, în mocirlă, neluând în seamă că important ar fi ca ei să se schimbe, ei cei corupți, dar nu o fac, nu cedează din cauza orgoliului și a intereselor proprii – averile pe care le au, sau de teama subconștientă a condamnărilor la care vor fi supuși drept pedeapsă. Curios este fenomenul prin care, după ce au ticluit un plan al minciunilor, ei chiar încep să creadă în minciunile lor.

   Spunerea adevărului, darea în vileag a minciunii devine în aceste condiții un pericol pentru stat. Și atunci, minciunile se amplifică, se recurge la distrugerea educației, sfidarea culturii, a oamenilor educați, manipularea și prostirea populației. Ignoranții, oamenii slabi care nu pot purta „povara” libertății sunt mai vulnerabili la manipulare, dar și cei instruiți, cultivați, dar lipsiți de verticalitate, adică de caracter. Fragilitatea omului și a societății, comoditatea, superficialitatea sunt trăsături care marginalizează adevărul și libertatea, și în aceste condiții se instalează cultul minciunii.

   Spunerea adevărului echivalează cu reformarea instituțiilor statului. Dar reformarea înseamnă luptă cumplită cu cei care practică corupția. S-a înființat DNA (Direcția Națională Anticorupție) tocmai pentru a lupta, cu mijloacele cele mai adecvate împotriva minciunii, a hoției, a sfidării, sfidarea fiind una dintre armele lor folosite.

   A sfida însemnă, conform dicționarului, a înfrunta pe cineva sau ceva cu dispreț și în mod provocator, care denaturează adevărul, înjosește pe cei care trăiesc în adevăr și pe cei care mai au mijloace a de a lupta pentru a-l readuce pe tapet, și a anihila bravada celor injectați cu virusul minciunii, al furtului, al corupției sub orice formă, îmbătați de cinism fiind și zâmbindu-ne perfid. Preocupați mai degrabă de avantajele personale decât de binele public, fac tot posibilul, sfidează orice reguli pentru a-și asigura confortul material, fără a le păsa de ceilalți, de sărăcia pe care o lasă în urma acțiunilor, și nelăsând totodată justiția să-și facă datoria, schimbând legile justiției în favoarea lor, legi „originale” care stârnesc revolta, uneori și râsul.

   Puținii cetățeni care rostesc adevărul și care se angajează în această luptă, nu pot face asta singuri, ei sunt surclasați, dominați de cei care practică minciuna și sfidează legile, constituția. Ajutorul poate veni de la masele de oameni care sesizează manevrele conducătorilor corupți, impostori, plini de ură mascată. Oamenii ar trebui să reacționeze când este vorba de propriile drepturi și libertăți, de dreptate și normalitate, în ciuda măsurilor dure, dictatoriale, care se iau  în grabă, de unde și expresia celor revoltați „noaptea ca hoții”. Dar mulți dintre ei ignoră faptul că sunt ținuți ca niște sclavi de către conducători, și disperați, cu sufletele zbuciumate preferă să se refugieze în muncă, să-și poată asigura hrana și întreținerea. Nu este o soluție pentru viitorul pe care-l așteaptă. Ar trebui să se știe că minciuna, prin statutul ei contrar adevărului, nu poate deveni un mod universal de viață. Nu putem trăi în minciună, nu putem suporta sfidările!

  Read More »

VAJNICI CĂRĂUȘI

Vajnici cărăuși, purtăm pe umeri

O cobiliță adăpată din cuvânt.

Întindem brațele cu-a noastre numeri

Ca o corabie cu velele în vânt.

Ne umplem donițele în răspântii,

De la fântâni cu ochiul până sus,

Mai rătăcim din pași în oazele pustii

Și lepădăm balastul ce e-n plus.

Spălăm cu apa noastră câte-o talpă

Ce urma ridicat-a din pământ,

Și-atunci, doi câte doi pe umeri poartă

O cobiliță adăpată din cuvânt.

—————

Lavinia BUD

Timișoara

29 aprilie 2018

*Imagine :”Marina, Femeie cu Cobilița”  – Tablou atribuit lui Nicolae Dărăscu

 Atingerea sufletului

Totul respiră, totul vibrează!

Respiraţia de unde vine, iubitule?

Respiraţia înseamnă viaţă,

            dacă există, există şi viaţă!

Unde eşti? Aici, cu tine, a ta!

Până în zori mor! Mă simţi?

Anormal de bine, un cuib de fluturi eşti,

 am păşit, am trecut bariera, 

                         sunt dincolo de vis!

Cu respiraţia te-ating, ne topim,

 o plăcere unică, dură, greu de suportat,

 cu mângâieri divine ne bucurăm sufletele.

 O încleştare,

 fără arsuri, fără nimic, am electrizat clipa!

Aşa m-am trezit, pătrunşi, contopiţi

 – o linişte şi-o nebună plăcere -, 

 nicio mişcare, transfer de lumină!

Zidită în tine! Prin cântecul sufletului

mă readuci aici cu plăcerea de-acolo simţită.

Un strop de privire, un strop de extaz!

 Amestec de doi, nu te-ai desprins de mine.

 În contopirea noastră ne sărutam, 

 privindu-ne şi-nţelegeam durerea plăcerii.

 Peste tot te-am atins,

 o respiraţie grea, sacadată,

 curgeam dintr-unul într-altul.

Vioara ta ţi-am fost, un cântec şi un vis!

Read More »

Sărbătoarea a fost prilejuită de jubileul scriitoarei, pământenei noastre Olga Kobâleanska. Anul acesta se împlinesc 155 de ani de la nașterea scriitoarei și 45 de ani de la înființarea muzeului, aflat chiar în casa în care a locuit o vreme domnia sa.

          Este prima din ciclul de manifestări literar-culturale ce vor avea loc în acest an în raionul Hliboca, în orașul Cernăuți, la Gura Humorului (România) și în alte părți unde a locuit și a activat pe parcursul vieții Olga Kobâleanska.

          Această primă activitate de amploare a fost organizată de secția de cultură a raionului Hliboca în frunte cu șefa ei doamna Elena Repina, dar și cu sprijinul ARS și Consiliul raional Hliboca, cât și a comunității teritoriale unite Hliboca. Și-au adus contribuția și departamentul de cultură a regiunii Cernăuți în frunte cu doamna Vira Kitaigorodska.

          Au fost invitați toți laureații Premiului raional și regional «Olga Kobâleanska» din diferiți ani, scriitori, ziariști, oameni de artă, profesori, elevi din raion. N-au lipsit profesorii și elevii școlii din Dimca, săteni și oaspeți din diferite părți.

          Mai întâi a fost prezentat un concert bilingv, unde și-au dat concursul lucrătorii sferei culturale, au interpretat câteva cântece grupa vocală a căminului cultural, au fost înscenate câteva fragmente din operele scriitoarei, în special din povestirea «Pământ», pe care Olga Kobâleanska a scris-o chiar la Dimca. Chiar și doamna Olga Kobâleanska a fost prezentă cu măreția-i și ținuta demnă în haine conform vremii în care a locuit, fiind înterpretată de o artistă.

          În fața bustului scriitoarei aflat în curtea casei-muzeu ce îi poartă numele au vorbit mai mulți invitați, printre care Deputatul român în parlamentul Ucrainei d. Grigore Timiș, directorul casei-muzeu d. Ianoș Dan, șefi ai structurilor mai sus numite, poeți, ziariști, activiști. S-au citit și versuri dedicate celebrei doamne care a înveșmântat satul Dimca în nemurire.

          Cei prezenți au depus coroane și buchete de flori le bustul scriitoarei.

          Cel mai impresionant moment al acestei activități a fost sădirea livezii cu meri de către toți laureații premiului «Olga Kobâleanska», activiști și șefi ale diferitor structuri, chiar în livada casei unde a locuit scriitoarea.

          Am sădit un puet de măr împreună cu activista și  directoarea editurii «Bukrek» din Cernăuți, doamna Darina Tuz. De acum vom avea ambele un măr în livada din Dimca, unde cândva  a locuit și a scris Olga Kobâleanska. Același lucru au făcut toți colegii noștri de breaslă, români și ucraineni, care în felul acesta au înveșmântat în memorie încă odată numele doamnei ce a proslăvit prin opera și activitatea sa Bucovina  pe meridianele lumii.

          Suita de manifestări va continua pe tot parcursul acestui an.

———————–

Eleonora Schipor,

profesoară, Laureată a Premiului «Olga Kobâleanska» la nominația «Literatura artistică»

bal caritabil –
regina nopţii oferind
tot parfumul

Comentariu Corneliu Traian Atanasiu: ,,Toate cuvintele sînt și apropouri, o performanță de invidiat. Caritabil virează spre o generozitate mult dincolo de scopul lucrativ al evenimentului. Regina nopții devine regina incontestabilă a balului închipuit. Oferta un dar neprecupețit. Parfumul o bogăție cu care-ți poți umple pieptul cu fiecare suflare fără s-o poți epuiza”.

—————————

Vasilica GRIGORAȘ

29 aprilie, 2018

(Ilustraţie internet)

Flori de liliac…

Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ți v-a da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.

Ghiocei albiți de lungi așteptări
Îți trimit în dar ca și îmbrățișări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le așez acum pe aripi de vânt.

Primăvara toată ți-o trimit în dar,
Frumusețea asta nu are hotar
Toporași grăbiți vin în calea ta
Să-ți sărute mână când e vremea rea.

Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca și de uneltiri,
Pașii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar și-n calea mea!

—————————–

Camelia CRISTEA

București

29 aprilie, 2018