„Pentru că iudaismul este o religie a unei alegeri corporale inalienabile, nu foloseşte crezul ca principiu de excludere. Iudaismul tolerează erezii de tot felul.”
(David L. Blumenthal)
O Europă, unde realitatea fiecărei naţiunii are întrupată gena religioasă, psihologia, spiritul ei creativ ce sunt adânc structurate întru comuniunea cu Dumnezeu, dezmembrată de naţionalismul popoarelor, poate conduce spre o Sahara a etniilor.
Sinergia dintre naţiune dacică şi Dumnezeu, prin Elita spirituală, prin geniul creativ al Neamului, prin harul intuiţiei şi al cerului de genii, martiri şi sfinţi, poate da naştere celor mai ademenitoare opere profetice circumscrise teandricului românesc.
Temelia şi Stâlpul unei Naţiuni întru dăinuirea veşnică sunt religia şi naţionalismul.
Naţionalismul creştin-ortodox al dacoromânilor prin ambele sale naturi: etnică şi religioasă constitue temeiurile cele mai profunde ale creativităţii profetice ale comunităţii propriu-zise care, se revelează prin toată moştenirea sa: Gând, Cuvânt, Har, Rugă, Cânt, Umor, Faptă, Idee, Credinţă, Adevăr, Frumos, Divin, Uman, Jertfă, Dragoste, Realizare, Asumare, Responsabilitate, Înaintaşi, Străbuni, Strămoşi.
Cu alte cuvinte: Românii cu Cerul şi Pământul lor întru Trecut-Prezent-Viitor.
„Naţionalismul este-şi lucrul acesta se ştie, de la Eminescu încoace-un act de creaţie spirituală. Conştiinţa de sine a unei comunităţi omeneşti, conştiinţa la o lungă participare istorică, şi mai ales valorificarea vieţii prin această participare-sunt acte de trăire spirituală.” (Mircea Eliade, Vremea, Aprilie,1937)
În afara naţionalismului creştin-ortodox lumea se rostogoleşte spre o pantă abjectă, stupidă, grosolană şi cretină, vorba lui Conu Alecu Paleologu: „Suntem înconjuraţi de o degenerescenţă dusă până la animalitatea cea mai crasă.” (Ciprian Chirvasiu, „Destine fără noi”, Ed.Badea-2006)
Doamne fereşte! Dacă România se prăbuşeşte definitiv, nădejdea e în Basarabia.
„Dacă orice urmă de patriotism ar dispărea din România, există Basarabia. De acolo ne va veni scăparea.” (Mitropolit Antonie Plămădeală)
Scena marii Drame a omenirii de astăzi a fost amplasată la încrucişarea dintre prăpădul capitalist şi comunismul catastrofic, împodobită în tragismul migraţiilor.
Astăzi Europa trăieşte din plin „profeţia” lui Richard Kalergi: metişarea populaţiilor.
El însuşi descendent dintr-o mamă japoneză-Mitsuko Aoyama şi un tată-Heinrich von Coudenhove Kalergi, diplomat austro-ungar şi-a pus sângele în mişcare…
Mii de tineri de rasă mixtă se unesc anual prin căsătorii interrasiale, ori nu, producând urmaşi supranumiţi: „Copiii de Kalergi.”
Dialectica lui Kalergi promovând mişcarea „Pan-Europeană”, n-a invocat un plan de excepţie, ci unul de normalitate.
Invaziile, migraţiile lumii islamice au pornit ca o stare de excepţie şi s-au aşezat ca o stare de normalitate. Deceniile de multiculturalitate politică desfăşurate pe o arenă deplină a toleranţei, doar din partea unei tabere, a transformat „Zonele interzise” în micro-state autonome sub suzeranitatea Shariei. Cruciaţii Mileniului Trei nu mai sunt creştini, ci musulmani. Minoritarii etnici, cetăţeni ai statului respectiv s-au unit cu emigranţii sosiţi ulterior în vederea constituirii statelor islamice independente, dar în interiorul naţiilor creştine.
Cruciaţii musulmani au creat pe baza „epurării etnice”, respectiv a descreştinării populaţiei creştine faimosul Londonistan, prin care elaborează „Proiectul Emiratelor Islamice”, cucerind oraşele: Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, Tower Hamlets-Republica Islamică Tower Hamlets şi Waltham Forest.
Franţa, nerămânând mai prejos adăposteşte peste 5 milioane de musulmani în 751 de „Zones urbaines sensibles”. Lyon, Marseille, Paris, Toulouse, au devenit noile Mecca/ Kaaba franceze.
20% din populaţia capitalei Belgiei, Bruxelles este musulmană. În Germania fenomenul extinderii „Zonelor interzise creştinilor”, ia amploare uluitoare. Italia de asemenea se confruntă cu această „Cruciadă musulmană”, ca o replică mai târzie dată foştilor Cavaleri cruciaţi sprijiniţi de papalitate.
Olanda păstoreşte peste 40 de zone la fel de interzise nemusulmanilor, precum: Amsterdam, Denventer, Leeuwarden, Maastricht, Rotterdam, Ultrecht…
Ţara premiului Nobel se mândreşte la nivel european cu cea mai generoasă lege a emigrării. Goteborg şi Malmo au peste 25% populaţie musulmană.
Imamul oraşului Malmo, Adly Abu Hajar se mândreşte cu: „Suedia este cel mai bun stat islamic din lume.” (G-ral (r) Aurel I. Rogojan, „Emiratele Occidentale Unite”, în „Ocupaţie fără tancuri şi soldaţi”-Ion Măldărăscu, Art-emis.ro; Soeren Kern, Emiratele Unite ale Europei de Vest, în Hudson New York)
Varianta negativă a „integrării” care urmează o dinamică necreştină, nefirească deci, asigură rasei albe, genocidul/ antisemitismul alături de descreştinarea Europei.
Are mare dreptate scriitorul israelian Yigal Ben-Nun care aprobă osteneala profetică a lui Kalergi şi într-un fel ne avertizează pe noi toţi creştinii: „Migraţia arabă a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat în Europa în ultimii 50 de ani. Arabii din Europa sunt un fapt de viaţă. E timpul să începem să acceptăm că nu există nici o modalitate de a bloca migrarea chinezilor, pakistanezilor sau arabilor în Europa… E adevărat, Europa nu va fi ceea ce a fost odată, dar asta e un lucru bun… Cu cât mai mulţi emigranţi din Africa şi Asia vor ajunge în Europa, cu atât mai bine va fi. Mai devreme sau mai târziu, copiii şi nepoţii lor se vor căsători cu veterani europeni, vor da naştere la metişi şi vor schimba demografia ţărilor. Europa va fi complet diferită de cea pe care o cunoaştem astăzi.” (Certitudinea, Anul 2, Nr. 10-2018)
Cine va scăpa de fenomenul metişării? Singura rasă care nu şi-a profanat etnia: Iudeii circumcişi Legii vechi: „să nu se amestece cu alte neamuri”, ci doar să le stăpânească!, ar completa rabinul de astăzi.
Pentru cine va fi mai bine metişarea Europei? Tot pentru singura rasă ultranaţionalistă care s-a conservat atât de milenar.
Capitolul XIV: <<Când va fi sosit domnia noastră, nu vom recunoaşte nici o altă religie afară de aceea a Dumnezeului nostru unic, de care e legat destinul, deoarece noi suntem poporul ales, prin care chiar acest destin e unit cu soarta lumii. Din acest motiv va trebui să nimicim toate credinţele. Faptul că prin această nimicire a credinţei se sporeşte numărul ateilor din zilele noastre, nu ne va stânjeni străduinţele, ci va servi ca pildă generaţiilor care vor asculta predicile noastre asupra religiei lui Moise, al cărui sistem stoic şi bine conceput va fi izbutit să cucerească toate popoarele.>>
Asumarea noţiunii de „popor ales”, însumează responsabilitatea de a fi ceea ce ţi-ai propus, adică deasupra lumii. Dacă mergem pe sinteza acestei asumări, atunci destinul „poporului ales” devine logic: Destinul omenirii.
Cum „poporul ales” nu se poate creştina, atunci toate popoarele creştine şi necreştine pot deveni mozaice sau în cel mai bun caz subjugate.
Domnia „poporului ales” nu înseamnă a stăpâni doar finanţele, comerţul, presa, ci şi cultura, religia, ştiinţa, şcoala, educaţia, comunităţile cu întreg patrimoniul lor tradiţional, material, spiritual.
Directiva nr. 14
„Când se va instaura domnia noastră nu vom recunoaşte nici o altă religie în afara celei care crede în Dumnezeul nostru (Iehova), de care este legat destinul nostru, pentru că noi evreii suntem poporul ales, prin care acest destin este legat cu evoluţia lumii. În consecinţă şi din acest motiv trebuie să distrugem orice altă religie. Dacă această distrugere va da naştere ateilor, noul stadiu de transformare nu ne va îngreuna planurile, ci va servi de exemplu pentru generaţiile următoare, care vor înţelege prezicerile noastre despre religia lui Moise, al cărui ingenios sistem stoic va sfârşi prin a cuceri toate popoarle.”
Capitolul XV: <<Când vom începe în sfârşit să luăm puterea în mână, cu ajutorul loviturilor de Stat, pregătite în aceeaşi zi, şi după ce vom fi hotărât desfiinţarea tuturor guvernelor existente (iar până atunci va mai trece multă vreme, poate un veac întreg), vom căuta să împiedicăm uneltirile şi comploturile împotriva noastră…Vom publica o lege care va sili pe toţi foştii membri ai societăţilor secrete să părăsească Europa, centrul stăpânirii noastre. Hotărârile guvernului nostru vor fi definitive şi fără drept de apel.>>
Relaţia iudeilor cu cea a creştinilor este invers proporţională cu ceea ce gândesc şi fac. Pe când primii dispreţuiesc succesele care sunt trecătoare în folosul impunerii planurilor unei lungi perioade de timp, creştinii sacrifică toate planurile lor care i-ar conduce la veşnicie, la aură deci, pentru succesele efemere ce le dă alura de iluzie.
Directiva nr. 15
„Când prin lovituri de stat pregătite peste tot pentru aceeaşi zi, după ce ne vom fi asigurat de neputinţa tuturor guvernelor existente (şi va mai trece încă mult timp, probabil un secol întreg, până să le vină momentul-socotind din 1892), în sfârşit vom începe să domnim, vom verifica atent să nu existe comploturi împotriva noastră…
Vom vota o lege prin care toţi membrii vechilor organizaţii secrete vor fi obligaţi să părăsească Europa, centrul guvernului nostru. Hotărârile puterii noastre vor fi ferme şi fără drept de apel.”
Capitolul XVI: <<Cu scopul de a nimici toate forţele colective în afară de ale noastre, vom desfiinţa Universităţile, prima etapă a colectivismului, şi vom întemeia altele într-un nou spirit. Conducătorii şi profesorii lor vor fi pregătiţi în taină pentru opera lor, prin programe de acţiune secrete şi amănunţite, de la care nu se vor putea abate întru nimic. Vor fi numiţi cu o deosebită băgare de seamă şi vor fi în întregime dependenţi de guvernământ…Vom înlocui clasicismul, ca şi orice studiu al istoriei vechi…Vom şterge din amintirea oamenilor toate faptele veacurilor apuse, care nu ne sunt plăcute, nepăstrând decât pe acelea care zugrăvesc greşelile guvernelor creştine.>>
Ce este vital acum pentru Istoria naţională? Absenţa ei, manualele alternative, fără trecut glorios şi dacă se poate scoaterea în relief a viciilor, violenţei, căderilor, corupţiei, înfrângerilor, păcatelor, nonvalorilor, liberalismul, gloria comunismului, un alt Mihail Roller troglodit şi călău al Istoriei sau istorici care nu le pasă de Adevăr.
Pentru unii Istoria a rămas o legendă. Pentru unul „este o poveste frumoasă”. Pentru cei mai mulţi însă nu mai există.
Alături de aur şi presă, alte două mari puteri conduc la cucerirea unei naţii, a unor popoare: Învăţământul şi Educaţia care trebuiesc descreştinate şi convertite politic.
Tocmai de aceea cei care tind să devină stăpânii lumii promulgă completa liberalizare a învăţământului sub toate treptele lui: de la Grădiniţă până la Universitate. Toate şcolile trebuie să devină autonome, liberale astfel încât să se cultive incultura, analfabetismul, ateismul, iresponsabilitatea, denigrarea valorilor, a Patriei, a Bisericii, politicianismul cronic, violenţa de orice natură, deligvenţa, sexualitatea, desfrâul, incestul, pedofilia, homosexualitatea, bădărănia, furtul, crima, laşitatea, minciuna, calomnia, camăta şi numai drepturile fără datorii sau obligaţii.
Deviza „Aleşilor” pentru creştini: Trebuie şters totul: Trecut-Prezent şi Viitor!
Directiva nr. 16
(Trebuie să precizez de la început că această directivă este aplicată aproape cuvânt cu cuvânt de iudeo-sionişti în toate ţările dominate de comunism.)
„Cu scopul de a distruge orice punct de adunare străin nouă, vom închide toate universităţile, care reprezintă principalul loc de reuniuni, inaugurând altele sub o formă nouă. Rectorii şi profesorii (ai noilor universităţi) vor fi pregătiţi în secret pentru treaba pe care o vor avea de făcut. Vom elimina din programa de învăţământ dreptul politic şi tot ce se referă la problemele politice. Din universităţi nu au voie să iasă tineri care să fie în stare să realizeze proiecte de legi constituţionale. Vom înlocui clasicismul şi orice studiu al istoriei antice-cu studiul progresului viitor. Vom şterge din memoria şi tradiţia oamenilor toate evenimentele care nu ne plac din secolele trecute, păstrându-le doar pe cele care arată greşelile guvernelor creştine.”
Capitolul XVII: <<…Ne-am îngrijit deja să discredităm clasa preoţilor creştini şi să le dezorganizăm astfel misiunea, care ne-ar putea astăzi stânjeni mult. Înrâurirea ei asupra poporului scade din zi în zi…Vom aşeza puterea bisericească şi preoţimea, în nişte cadre atât de strâmte, încât înrâurirea lor va fi nulă faţă de aceea pe care au avut-o altădată. Când va veni momentul de a distruge pe vecie curtea papală, atunci degetul unei mâini nevăzute va arăta popoarelor această curte. Dar când popoarele se vor azvârli asupra ei, noi vom apărea ca apărători ai acestei curţi…Regimul nostru va fi apologia stăpânirii lui Vişnu, care îi serveşte de simbol; cele o sută de mâini ale noastre, vor ţine fiecare un resort al maşinii sociale.>>
Ca să construieşti o Biserică, trebuie să ai şcoală, adică să fi trecut prin şcoală.
Construind Biserica ai deja educaţie în Şcoală, învăţământul înnobilându-se.
Dacă ai Şcoală şi Biserică atunci ai un popor luminat, credincios, omenos, harnic, cinstit, înţelept, jertfitor, iertător, cu dragoste de Neam şi Dumnezeu, adică de Frumos, cu bunăvoinţă faţă de alte naţii care sunt cuvincioase cu comunitatea ta.
„Unicul scut al limbii şi religiei noastre este casa lui Dumnezeu. Toată şcoala românilor este biserica… şi numai sub scutul altarului avem pază a ne păstra limba şi datinile strămoşeşti.” (Mihăilă Gritta, 1762-1837, propietar roşien de mină de aur, ctitor a 7 biserici şi 7 şcoli)
Sunt doar câţiva mari preoţi ortodocşi cu har care cresc, educă şi şcolesc comunităţi de ordinul sutelor de copii: nenăscuţi, născuţi, orfani, abandonaţi, lepădaţi de părinţi ori de stat, care fac cât Şcoala şi Biserica la un loc, ba chiar mai mult.
Alţii, tot cu har şi cu inimă de Român ctitoresc asemeni marilor Voievozi cu darul poporului frumoase, înălţătoare şi majestuoase Biserici. Cinste lor!
În rest cămătari pe toate drumurile şi prin toate lăcaşurile ctitorite de înaintaşi.
Dacă ai dărâmat Şcoala, atunci cu siguranţă urmează distrugerea Bisericii, ajutând chiar creştinul pentru a se cuceri foarte uşor Cetatea Omeniei creştinului adevărat.
Cele mai mari prigoane francmasonice de exterminare a Clerului au început cu Revoluţia Franceză, Revoluţia bolşevică, Războiul civil din Spania, ocuparea samavolnică a Regatului Român prin trădarea regelui Mihai, prin capitularea şi ocuparea necondiţionată de la 23 August 1944.
Revoluţia Franceză a adus Cerului obolul sacrificiului raportat la Cler (cifrele sunt mai prejos de realitate): „lichidarea brutală a clerului… Din 70 000 de clerici (arhiepiscopi, episcopi şi preoţi), 46 000 au fost destituiţi, închişi sau exilaţi, apoi ucişi prin ghilotină, împuşcare sau înec.” (Ieronim Hristea, De la Steaua lui David la Steaua lui Rothschild. Ed. Ţara Noastră, Bucureşti-2004, p. 141)
Revoluţia iudeo-bolşevică din Rusia raporta cu mândrie bilanţul jertfei Bisericii, ocupând locul I universal privind genocidul clerului: „din 900 de mănăstiri, 722 au fost rase de pe suprafaţa pământului, iar altele au fost transformate în depozite sau grajduri. Au fost ucişi 201 de arhiepiscopi, 1 219 preoţi.” (ibid., p. 177)
În Războiul civil din Spania unde au participat şi insurgenţi-comunişti români, alogeni în frunte cu Walter Roman/ Erno Neulander, (fără cifre definitive), violări şi ucideri în rândul călugăriţelor, cu profanarea lor în sfintele lăcaşuri, cu „moaştele călugăriţelor Carmelite, pângărite…, aproape 20 000 de biserici au fost distruse sau prădate. Numărul preoţilor asasinaţi se ridică la aproape 16 000…” (ibid., p. 195)
Drama Bisericii Ortodoxe Române între 1947-1964 s-a alăturat şi ea martiriului Creştinismului universal cu circa 34 de ierarhi prigoniţi, (Pr. prof. dr. Ioan Dură, Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române îndepărtaţi din Scaun şi trimişi în recluziune monastică de către autorităţile comuniste în anii 1944-1981. Bruxelles-Belgia), cu peste 6 000 de preoţi, monahi şi monahii ortodocşi vânturaţi prin închisorile, temniţele şi lagărele comuniste, cu preoţi ucişi şi prezbiterele aruncate în penitenciare sau pe drumuri din casele lor fără nici un sprijin.
Numai în Colonia Galeş-cea a preoţilor de la Canalul Dunărea-Marea Neagră s-au înregistrat între 800-1000 de slujitori ortodocşi ai Altarului lui Hristos.
Astăzi, la noi Şcoala şi Biserica sunt vraişte, înregistrându-se Recordul celor mai nepregătiţi învăţători, profesori şi a celor mai lacomi popi şi ierarhi francmasoni din întreaga istorie multimilenară a Daciei, respectiv a Valahiei Mari.
Nimeni nu compromite mai bine Clerul Bisericii decât necredinţa şi avariţia lui, lipsa vocaţiei şi absenţa misiunii-virtuţi fundamentale slujirii lui Hristos.
Directiva nr. 17
„Am avut grijă să distrugem clasa preoţească creştină, influenţa ei şi să provocăm astfel eşecul misiunii sale, pentru că altfel chiar ne-ar fi putut deranja. Influenţa acestei clase asupra poporului scade de la o zi la alta. Vom limita clerul şi preoţii la un cerc atât de restrâns, încât influenţa lor va fi redusă la minim în comparaţie cu cea dinainte. Când va veni momentul pentru a distruge complet curtea papală, degetul unei mâini invizibile va arăta popoarelor spre această curte. Iar atunci când popoarele vor năvăli asupra ei, noi evreii ne vom înfăţişa drept apărătorii săi.
Doar Regele evreilor va fi adevăratul papă al lumii şi patriarhul bisericii internaţionale. Politica noastră va fi o reîncarnare a Domniei lui Vişnu, simbolul noastru. În fiecare dintre cele o sută de mâini ale noastre vom ţine o pârghie a mecanismului vieţii publice.”
Read More »
