1 Jun
2018

Georgeta PETRE: „O corabie la timp potrivit”, de Vasilica Grigoraș- Eveniment poetic

Într-un prezent ardent în schimbări radicale la nivel istoric, social și individual, dominat de un prozaism ofensiv și contaminant în viața cotidiană, în care domeniul cultural este adeseori ignorat și marginalizat, criteriul de rentabilitate din alte sfere de activitate fiind  abuziv impus și actelor culturale, cu efecte negative în privința calității și valorii etice, evenimentele culturale de valoare, constituie o adevărată performanță.

E minunat, e benefic pentru aceste timpuri că se mai scrie poezie, că se mai citește poezie, poezia fiind o expresie profundă și elevată a sufletului omenesc. În acest context cultural, puțin generos, apariția volumelor de poezie, de cele mai multe ori cu sacrificii personale din partea autorilor, constituie prilej de  bucurie spirituală.

Este și cazul volumului de poezie O corabie la timp potrivit, al autoarei Vasilica Grigoraș, apărut la editura PIM din Iași în 2018.

Prezență activă în cultura vasluiană, inițial și în principal prin profesia de bibliograf la Biblioteca Județeană Vaslui, cu o contribuție științifică consistentă la descoperirea și cunoașterea prin cercetări bibliografice și studii de specialitate a tezaurului de spiritualitate românească din spațiul moldovean și național, Vasilica Grigoraș s-a remarcat și în domeniul literaturii.

La vârsta deplinei maturități, se observă în ultimul deceniu o bogată zestre editorială, alături de lucrări bibliografice de specialitate, apar într-un crescendo valoric volumele de literatură, în specii literare diverse, cu precădere poezie.

Dacă privim cronologic volumele de literatură, observăm că autoarea debutează discret cu specii de proză și poezie pentru copii, urmează un remarcabil jurnal de călătorie cu inserții lirice evidente, varii contribuții lirice în volume colective de poezie, nu în ultimul rând experimente temerare în specii ermetice de poezie, de sorginte niponă (tanka, senryu, haiku), apreciate ca excelente, unele cu premii la concursurile de profil.

Volumul  O corabie la timp potrivit (un titlu insolit și cifrat al mesajului artistic) poate fi privit ca un volum sintetic de autodefinire artistică și umană prin vocație, iubire și credință. Se regăsesc în acest volum și propriul crez artistic (De ce scriu?) la început de volum, și întrebările (și uneori, răspunsurile) despre existența umană, despre sine și sensul vieții (Sub semnul întrebării, Zădărnicie și miracol etc.), și simfonia sentimentelor de iubire pentru oameni, pentru omul iubit, pentru mamă, copii, prieteni, natură, pentru Creator, și credința în EL, în mod minunat și salvator pentru tot zbuciumul vieții interioare (De ce ?, Liberă de contract și multe altele)

Se simte parcă un joc, o întrecere cu timpul călător în exprimarea propriului univers de trăiri, sentimente delicate de nostalgie pentru copilărie, trăiri profunde de regrete, așteptări și speranță în tinerețe, de visare, reflecție și reacție la evenimentele prezentului, de luptă dar și de împăcare cu sine, de acceptare calmă și înțeleaptă a vârstei senectuții.

Demersul artistic se distinge printr-un lirism confesiv delicat, discret, fără efuziuni sentimentale ostentative, cu profunzimi sugerate, nonviolent exprimate, moderat temperate prin mijloace stilistice. Se întrevede astfel o poetă cu aleasă sensibilitate, cu trăiri nobile și aspirații spre frumusețea vieții, iubirea în toate și credința în creație.

Poezia autoarei se înscrie în sfera liricii feminine sensibile, subtile și rafinate, cu sinceritate strunită discret și elegant. Versurile sale concentrate, sintetice uneori, exprimă multă substanță poetică, de altfel, poeta și-a afirmat această calitate de exprimare concisă, plină de esență, în speciile lapidare nipone.

În peisajul poetic actual, poezia Vasilicăi Grigoraș este o demonstrație de afirmare a potențialului creativ existent latent în fiecare dintre noi, care apare rar la lumină, uneori, însă, în mod fericit se dezvăluie, chiar dacă mai târziu, spre toamna vieții, prin îndelungă căutare și cunoaștere de sine, prin trudă și vocație artistică.

————————————–

Georgeta PETRE

Constanța

 30 mai 2018

1 Jun
2018

Anna-Nora ROTARU: Ecourile copilăriei (poeme)

COPILĂRIE

 

 

Pierdută-n timp, m-a prins adâncul nopții gânditoare,
Privind cu melancolie, poze vechi dintr-un album…
Mă întreb neîncetat, pierduți unde-or mai fi oare,
În ce noian, anii de-atunci și cum sunt eu acum ?

 

Mă uit și nu-mi vine-a crede cât eram de mică,
Îmi amintesc de-atunci, frânturile gândurilor răzlețe…
În brațe îmi lingușeam, cu duioșie, iubita mea pisică,
Luând, ca o vedetă, diverse poze zâmbărețe…

 

Cochetă cum eram, voiam să ies frumoasă tare,
Cu băsmăluță roșie pe cap, eram nu spun cât de fudulă…
Parcă știam de-atunci că poza o voi privi când oi fi mare
Peste anii ce vor trece, cu enervant tic-tacul de pendulă…

 

Și mă gândesc acum, târziu, așa-mi veni-ntr-o doară,
Cum ni se scurge-a noastră viață, cât e de trecătoare ?
Cum anii se-mbulzesc să fugă și parcă pentru prima oară,
Să le tai calea vreau cu mâinile tremurătoare…

 

Nu vreau să-i las în goană, grămadă, să treacă peste mine,
Să mă acopere cu-ale toamnei, căzute fruze-ngălbenite…
Oprește Doamne trenul vieții mele, năvalnic, ce-n fugă vine
Și fă-l să se întoarcă iar de la început, pe drumuri nepornite !

Anna-Nora Rotaru la 2 ani, cântand “Țărăncuță, țărăncuță, cu bujori în obrăjori… “

*

ECOURI DE BALADĂ

 
Pe-un alt tărâm, îndepărtat, a rămas copilăria,
Cu verdele pădurii de stejar şi albastră zarea…
Mi-a-ncremenit pe scoarţă zâmbetul şi bucuria,
S-a aşterne colbul pe cărări de vis şi-uitarea !

 

 

Acolo, la uşa minţii-mi bat gânduri, se perindă,
Că vor să îmi trezească şiraguri de-amintiri…
O undiţa în timp arunc, sperând să prindă,
Cuvinte, fraze, trăiri dulci de-atunci, simţiri !

 

 

Mai vreau să colind prin bălţi şi prin hârtoape,
Fluierând vreo doină, să cobor pe ulicioară…
Părinţii să-mi revăd, să-i simt iarăşi aproape,
Destinul să-l împiedic, să nu-i las să moară !

 

 

Mai vreau să-mi văd prietenii, ce-am iubit,
Strigandu-i, să ne fugărim şi să ne prindem…
Să revăd castelele din lut, ce-mpreună am zidit,
Şi-n felinare din dovleci, lumânări s-aprindem !

 

 

Mi-e dor şi de-ntinsele lanuri, aurii, de grâu,
De sperietorile, s-alunge poate câte-o cioară…
De scăldat, cu râsete voioase, în volburos pârâu,
D-expediţii pe coclauri, când căutam comoară !

 

 

Mă mistuie dor nebun şi mă cuprinde-o teamă,
Că-n grădina sufletului cu miresmele de crini,
Mi-au trecut grămadă anii, nebăgând de seama,
Că-n copilăria-mi verde, au răsărit ciulini !

 

 

De nucul nostru, atârnă frânghia din scrânciob,
Dovadă, că-n goană ne-au trecut anii haini…
Îmi oglindesc, azi, vestejita-mi privire-ntr-un ciob
Şi-mi văd cununa de roze, că-i uscată şi cu spini…

 

 

CINE MI-A LUAT-O, S-O ADUCĂ ÎNAPOI…

 
Mi-am pierdut copilăria undeva în timp,
Rog, cine mi-a luat-o, s-o aducă înapoi…
Nu pot spune prin ce anume anotimp,
Știu, că de-atunci, au fugit anii înconvoi…

 
Și mi-am pierdut și prieteni și părinții,
Făr-a le mai auzi, nici voci și nici cuvinte…
Amintirile mi se destrămă-n colțul minții,
Ca umbre străvezii, în străvezii veșminte !

 
Să cobor încerc, pe scara timpului, febril,
Acolo adunați, poate-i voi întâlni vreodată…
Chiar și pe mine, poate m-oi regăsi copil,
Cum eram cu ursuletu-n brațe… odată !

 
Îmi era cât mine-aproape, dar de la tata,
Să-mi țină seara de urât când el lipsește…
Că, ce-avea mai scump pe lume-i era fata
Și-acuma simt c-atunci, cum mă iubește…

 
În văgăuni de timp, m-afund și scormonesc,
Pe mamă s-o găsesc, pe dragii mei bunici…
Îmi sare-n poală Azorel, un câine ciobănesc
Și pisoiașii mei, cu toții, dragii mei amici…

 
Ah, Doamne… copilă, plină de vise și iubire,
Cu plete lungi, ce-mi fluturau pe spate…
Cu ochi vioi, cătând la sori și stele în neștire,
Dorind printr-ele, la vreuna de-a răzbate !

 

Anna-Nora Rotaru pe la un an și jumătate

*

TĂRÂMUL POVEȘTILOR

 

 

Ne-am lăsat copilăria, undeva, în timp pierdută,
Printre mărăcinii vieții, poate-atât de tumultoasă…
Ne mai strigă când și când, ca răniții pe redută,
Cu oftaturi și cu geamăt, parc-aduse de vântoasă !

 

 
De departe, printre vremuri, ca ecou ne vine-n minte,
Anii acei de fericire, când nu cunoșteam de grijă
Și la glasul deznădejdii, al aducerilor aminte,
Parcă sufletul se strânge, ca rănit fiind de-o schijă !

 

 
Rămăși singuri-singurei, ne simtim ca prinși în gheară,
Că nici timpul nu ne lasă să ne-ntoarcem înapoi…
Peste toate numai colbul și ceva lacrimi de ceară,
Ne-au umbrit copilăria, ne-au lăsat de suflet goi !

 
Read More »

1 Jun
2018

Emma POENARIU SERAFIN: 1 Iunie

1 Iunie

 

Copil suav în viața mea, minune
Te pot iubi, atâta pot, atât
Și să te strâng în mine, rugăciune
În paşii tăi să-acopăr ce-i urât.

 

Înger venit în viață, nu în gând
Ești miezul vieții, ca un miez de nucă
Nici gerul nu te sparge că nicicând
Nu am să-ngadui, vântul, să te ducă.

 

Zborul de aripi Cerul poate-atinge
Nimicul , vreau din calea ta, plecat
Lumina ochiului să nu știe a plânge
Și tot ce-i greu , să fie-nduplecat.

 

Iubirea ta vreau să mă ostoiască
Îți sărut fruntea-n dulce alinare
Tu mângâie privirea mea de iască
Și sufletul, deschis, ca o scrisoare.

 

Aşaza-te cu trupul tău pe pleoape,
Pe ochii mei , din verdele padurii
Şi lasa-ti mângâierea, să se-adape
Și ochii tăi ,din negrul, furat murii.

 

Din când în când mai prinde-mă de mână
Și ține-mă să nu mă rătăcesc.
Privirea mea pe-a ta o mai îngână
Și lasă-mă sa strig cât te iubesc !

 

În suflet înflorit, minune a minunii,
Aşază-mi paşi , să nu mă desfrunzesc
Eu te aşez, în capul rugăciunii,
Iar de acolo-n psalmi, să te iubesc.

—————————————

Emma POENARIU SERAFIN

1 iunie, 2018

1 Jun
2018

Violetta PETRE: Nu rupeţi trandafirii!

Nu rupeţi trandafirii!

 
M-ai rupt şi-a sângerat tulpina-mi crudă,
Extazu-n agonie l-ai schimbat,
Acum, degeaba ploaia mă mai udă,
Doar rădăcina-i vie, eu uscat

 

Voi fi-ntr-o zi sau două şi culoarea
Se va topi ca ceara în altar,
În seva din pământ aveam vigoarea;
M-ai rupt şi mi-ai ucis şi un lăstar.

 

Degeaba plângi acum, e-n van tristeţea,
Priveşte-mă cât mai respir, sub sori
Cum mi-ai strivit subit delicateţea
Întrerupându-mi viaţa şi mă dori

 

Că, din impuls, ca să mă ai aproape,
Mi-ai retezat secunda de-nflorit.
Vin trandafirii roşii să mă-ngroape.
Şi câte mai aveam de oferit!

 

Nu rupeţi florile, oricât le-aţi adora!
Trăiesc la fel ca noi. Şi-i legea firii
Să le lăsăm a ne înmiresma,
Şi mai ales, nu rupeţi trandafirii!

——————————————

Violetta PETRE

27 mai, 2018

31 May
2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Călătorie

CĂLĂTORIE

Trec prin dimineaţă
năvalnic
corabie nevazută
spintecând valul
neliniştit.
Cine mă călăuzeşte,
cine mi-e alături
în secundele luminoase
ce sfâşie liniştea
cuibărită
în marea de alge şi scoici?
Cine mă mângâie
în clipele triste
de rătăcire amară
privindu-mă stăruitor
din luciul ademenitor de ierburi?
Încerc să trec dincolo…
si calc pe varfuri, printre stele,
fiindcă m-am rătăcit
într-un târziu,
pe cheiul înşelător
al vieţii…

———————
(Din vol. Miniaturi dunărene, autoare,Dunia Pălăngeanu, Editura Amurg Sentimental, București) .

Dunia PĂLĂNGEANU

 

 

31 May
2018

Costache NĂSTASE: Vânător

VÂNĂTOR

 

Instinctul meu de vânător
Refuză prada ușoară
Apărută-ntâmplător,
Primită gratis, bunăoară.

 

Valoarea prăzii în sine
Este mult amplificată
De efortul de-a o obține,
De adrenalina dată.

 

Ce se obține prea ușor
Nu poate fi prea valoros,
Ce-i la-ndemâna tuturor
Nu prea ne este de folos.

 

Doar ce e îndelung râvnit
Și obținut cu sacrificii
Atunci când este dobândit
Poate aduce beneficii

 

Prefer unui succes facil
Cu satisfacții trecătoare
Să merg pe un teren stabil,
Nu pe nisipuri mișcătoare

—————————————–

Costache NĂSTASE

București

31 mai, 2018

31 May
2018

Emma POENARIU SERAFIN: Parfumul casei

Parfumul casei

 

Intr-o zi de vară , caldă și frumoasă
La plimbare-n lume să dam frâu vieții
Ziua-n brațe tandre, ne privea duioasă
Ne ungea pe gene, zorii dimineții.

 

Drumul şerpuieste prin raze de soare
Munții ninşi pe creste, proaspeți s-au ivit
Stănci semețe-n dreapta, cam de trei picioare
Parc-ar fi din cobalt, parcă din granit.

 

Un popas la mama, ce m-aşteaptă-n casă
Praful de pe uliți îl dezmiardă mirii
Casa mamei pare, astăzi mai frumoasă
Iuciul din fereastră , îl aşez privirii.

 

Casa mă așteaptă, e scăldată-n pace
O fotografie, doarme marginit,
Iar icoana mamei nu mă lasă- n pace
Picuri scurşi durerii , pe sub Răstignit.

 

Sufletul în lacrimi, parcă mi se strânge
Ies din odăiță, cu pasul grăbit,
Joarda porții noastre ,pe sub timp se frânge
O s-o zboare vântul, care n-a venit.

 

Ziua mi se strânge peste trup ca-n haină,
Și îmi iartă ochiul, verde dezgolit,
Peste suflet toarnă temeri frânte-n taină
Glasul mamei pleacă, înspre infinit…

 

Mă întorc în casă să-mi pun geanta-n cui,
Clipa se înalță, parcă mângâiată,
Mama mea-i icoana, cu ochii caprui
Locuieşte-n suflet, timpului furată.

 

Brațe tremurânde se deschid îmi pare
Cutele din tipuri pare că-s mințite,
Șoaptele sperantei sunt tulburatoare
Scoverzile mamei, bune și dospite.

 

Ziua curge lină, nu se mai trezeşte
Ceasul bate ora, în registru-nalt.
Limba lui sub sticlă parcă risipește
Drumul de la poartă pierdut prin asfalt.

 

Smoala lui la poartă, neagră și fierbinte
Ceasul din perete pare că se zbate,
Sărutări de mână, mâinile ei sfinte
Crucea de pe frunte, șterge de păcate.

 

O icoană-i mama, veche și curată,
A uitat prin timpuri chiar să mă mai certe.
Dragostea de mamă ne-o trimite toată
Suflețelul mamei , mai poate să ierte.

 

Intr-o zi, ea, mama, trece-n amintire,
Vorbele ei tunet, se adună-n şoaptă.
Drumul lung de smoală uită de venire
Ceasul din perete, uită și așteaptă.

 

Totu-i amintire, noi ne trecem fum,
Ziua petrecută, e tulburătoare
Casa mamei mele ramane-n parfum
Eu mă-ntorc în mine, să îmi cer iertare.

————————————

Emma POENARIU SERAFIN

30 mai, 2018

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii