Gh. A. M. Ciobanu – EmiliaȚuțuianu, un nume ce reprezintă o ființă planetară deosebită…
Dacă, pe parcursul acestei mini-galerii de „creionări”, în „allegretto”, a câtorva oglindiri contemporane, am întâlnit unele „personalități accentuate”, iată acum și o „rara avis”, ce ar putea constitui o altă grupare psihologică, pe care s-o denumim acum, „pro domo”, cu atributul de „paralongată”. Un „para” ce te poartă cu gândul la cele trei surori Brontë, din care una orbitează în jurul corelației noastre, chiar și prin prenume – Emily. O Emilia bucovineancă, devenită, apoi, romașcancă, roman-vodistă, ca universitate, ieșeancă și, în prezent, de aproape un deceniu, o „dirijoare” sensibilă de condeie literare, primul, ca poetă și eseistă ce este, iar secondo, ca „his master’s voice” a Editurii Mușatinia, unde se întâlnesc autori din toată țara.
Un nume ce reprezintă o ființă planetară deosebită: sensibilă, interiorizată și nemulțumită de înfăptuirile lui „a fi”. Un „sin” trigonometric care, în devenirea ei spre maturitate, a cunoscut o amplificare exponențială.
Poezia ei se înscrie pe „sinusoida” de mai sus, pendulând discret între metafore antice și trăiri proprii. Apelează la un limbaj imponderabil, deși meditația ei reverberează adâncimi dense de gând.
Editura Mușatinia s-a impus de la început, atât ca autori, cât și ca întruchipare tipografică. Să amintim și pe soţul ei, coordonatorul editurii – Dorin Dospinescu cât şi pe redactorul şef, Feliciei Dumbravă. Lucrările editate aici apelează uneori, la multiple limbi străine, la limbaj matematic sau la scriitură muzicală.
Nu de mult, a înființat şi fondat, Societatea Culturală George Radu Melidon, care editează revista culturală Melidonium şi revista on-line Melidonium, o publicație ajunsă în a fi cunoscută la nivel planetar. Prin toate acestea, Emilia s-a impus mult pe tot perimetrul moldav, ca și dincolo de el, reușind, de îndată, să polarizeze, nu doar emblematic, ci creativ, o multitudine de personalități culturale. Și în acest complex spiritual, prezența ei centrală, psihologic și managerial, este firească și binevenită. Un condei ales, ce știe să-și aleagă și alte condeie.
A plecat la drum, în acest amalgam de afirmări și de negații, învăluită într-o fragilitate care, „duralex”, s-a metamorfozat într-o combativitate, nu baricadistă, ci de areal feminin. O alăturare, rar întâlnită, de eforturi continue și de un „noli tangere” impresionant. O revoltă, în universul ei interior, orice „nu trebuia” de alături, dar aceasta nu o oprește să se retragă total, spre a-și prefigura ceva neobișnuit, care să-i încununeze propriu-i „Eu”, cu un „Ave” intim.
O Emilie „ego-centrică” și „alter-demiurgică”, ce pare că a făcut mult prea mult, în această mult prea puțină jumătate de secol, în care, până acum, a viețuit.
Gh. A. M. Ciobanu
