Ioan Miclău: “Noua Deșteptare”
Daca a venit vremea unei noi desteptari la romani, atunci din experienta Istoriei, ar trebui sa invatam ceva ! Va trebui sa invatam a fi parte unitara in ceea ce se cheama “unitate in diversitate”, adica sa invatam a valorifica specificul nostru national, scoala si gandirea proprie, fara a copia pe nimeni ! Sigur, intotdeauna a stiut Romania, a lua ce e bun si folositor din experienta altor tari, vecine sau mai indepartate, dar de aci si pana a ajunge la fenomenul de a te atinge de identitatea ta, este o alta poveste. Este nuanta unei fante cazande inafara regulei, ce ne atentioneaza ca suntem la un orizont neprielnic, poate la o varianta a acelui protocronism de care amintea dl. Gratian Cormos, in Buletinul ARP, si a catii ce urmeaza a se scrie !
De-alungul istoriei, am mai experimentat noi asemenea fenomene, ce pot fi adunate in vechiul si arhicunoscutul proverb: “Pestele mare inghite pe cel mic”, dar, inainte de a ne acoperi cu proverbe de tot felul, sa ne vedem pe noi insine in propria noastra istorie ! Sa identificam adevarul realitatilor, din trecut si prezent, fara rasuciri maestre si filosofii politice, uneori de-a dreptul mioape inspre viitor.
Trebuie sa invatam din istorie, chiar daca nu ne plac, adevaruri ale greselilor ce noi le-am comis, nimeni altcineva, si de care sa tinem cont spre a nu le repeta !”
Sa luam un exemplu, bunaoara, din ceea ce se cheama “victima politica”. Victima politica a fost Al.Ion Cuza, victima politica a fost Mihai Eminescu, la fel Nicolae Titulescu, Nicolaie Iorga, etc, astea doar din istoria moderna, deci apropiata. Iata la finele secolului XX, odata cu caderea comunismului, sistem copiat in totalitate, avuram iar o victima politica, in persoana lui N.Ceausescu.
Sa recunoastem specificul si traditia de viata a fiecarui popor, dar oricum, specificul nostru romanesc, nu gasea suport in idea “colhozurilor rusesti” !
Sa observam un aspect economic, azi foarte interesant. Oare, solul nostru fertil, nu ar creste capsunile cele mai frumoase din lume ? La noi nu creste cartoful tot asa cum creste pe dealurile stancoase ale Germaniei ? Muntii, padurile, campiile, apele, subsolul, sunt bogatii din care ne-am hranit si ne-am format specificul nostru de viata si cultura. “Unitate in diversitate”, asta este de fapt si idea europeana, sa nu ne adormim cu vise, cum am spus mai sus, ci sa invatam a ne chivernisi viitorul, sa ne valorificam specificul national, dar sa nu se creada ca dupa “integrare”, toti europenii isi vor revarsa bunurile lor peste noi !” Interesant si paradoxal, tot cerem poporului sa invete, dar cand vor porni conducatorii sa invete ?
Aceasta ar fi noua desteptare !
Ioan MICLĂU – AUSTRALIA
