Ioan Miclău: „Titanii (Urieşii-Horoieşii) în folclorul românesc“
Aceasta scriere, dupa cum ne spune insusi titlu, are o tema din mitologii si legende, regasite in folclorul nostru romanesc, in cartile specialistilor care au avut dragul si previziunea valorii acestora!
Impulsionat de o curiozitate fireasca m-am intrebat, si ma intreb si azi, cum au ajuns aceste legende si mitologii universale ale creatiunii lumii in folclorul nostru romanesc? Ce fir tainic duce sau aduce in memoria omeneasca stirile unor fapte din vremile primare? Cum s-au suprapus apoi denumirile zeitatilor care desii aceleasi fiind in cultura universala port nume diferite! Stiu, cercetatorul istoric a si gasit explicatia corespunzatoare, potrivita, desi nu intotdeauna limpezirea unei realitati specifice istoriei unui popor sau grup de popoare. Totusi cum se face ca in folclorul nostru mai ales in vorbirea orala populara gasim povestiri ce vin dedeparte, pe cand cultura moderna pastreaza totul la un nivel foarte general, pana la urma nuantate ca inchipuiri omenesti! Umpland timpi si spatii devenind mai apoi, se zice, fermenti filosofiilor si religiilor urmatoarelor veacuri!
Mi-am ales eu aci, in primul rand, un aspect specific istoriei literaturii si culturii romane, si anume introducerea alfabetului si scrisului cirilic in spatiul romanesc! Din acest moment la noi stiintele ca filosofia si religia formara prin aceasta scriere cirilica o anume stare social-culturala, favorizand pe cei ce stiau scrierea si slavona in general, pe cand majoritatea covarsitoare a poporului in speta taranii de la sate nestiutori ai acestei scrieri au ramas in continuare legati la firul traditiilor lor cunoscute din tata in fiu. De aici ni se mai trage si acea stare a avea o limba populara si alta literara pana in ziua de azi. La alte popoare nu se observa aceasta diferenta lingvistica. Oricum cred ca nu gresea Lucian Blaga afirmand ca “la sat s-a nascut vesnicia”, filosofia lui fiind a unui erudit filosof care stia documentat ceea ce spunea! La fel este de apreciat efortul dacologistilor nostrii de azi care dovedesc cum latina veche(vulgara) era de fapt limba vorbita curent de neamurile geto-dacice-romane!
Sa ma apropiu de subiectul acestui articol, mai amintesc din versurile eminesciene poezia “Misterele noptii”, in care geniul nostru national Eminescu aminteste de acel “nebunatec Eros” zeul iubirii! Ei bine, din acest moment m-am pus pe cale, a sti mai multe despre acest zeu mitic. Aveam la indemana si cartea necesara, intitulata: “A World of Myths and Legends” o repovestire a autorului Steven Zorn, astfel ca repede am dat de urmele lui Eros. Intai am ramas pe deplin mirat si convins de larga cunoastere a lui Eminescu in lumea mitologiilor antice, atat prin scoaterea la lumina a lui Eros, cat si potrivirea acestuia cu titlul poeziei “Misterele noptii”.
Se spune ca Eros a iestit din “chaos”, ca primul zeu al mitologiilor, fiind zeul iubirii! Dar inainte de a se naste el, era un chaos de ape peste tot, din care a aparut prima data pamantul, pe care vechii greci l-au numit Gaia. Nu la mult timp, fara a se sti cum si de unde, din chaos sau chiar din Gaia a aparut Eros ca zeu al iubirii. Dar el a aparut cu mult timp inaintea celorlalti zei, caci prin Eros zeul iubirii au sa se faca toate cele ce s-au facut ulterior. Eros a indemnat-o pe Gaia sa-l creeze pe Uranus, iar din aceasta unire dintre Gaia(Pamantuli) si Uranus(Universul-Cerurile) s-a nascut prima rasa de oameni, numiti Titani! Apoi Gaia a mai nascut si alti monstrii cum au fost Ciclopii cei cu un ochi mare in frunte, apoi pe Hecatonci(cu zece capete si o suta de maini), pe care insa Uranus i-a sfartecat, mancat sau azvarliti inapoi in burta lui Gaia, Tartar, de unde nu au mai iesit niciodata la lumina zilei. Bineinteles ca acestia au creat multe tulburari interne, fapt pentru care Gaia hotaraste sa se razbune pe Uranus. Pentru aceasta ii cere fiului ei cel mai tanar titanului Cronos, caruia ii da o secera mare ca sa-l rapuna. Din sangele lui Uranus s-au nascut Furiile, iar zeul se retrage in singuratate. Cronos devine liderul titanilor uriasi. Uriasii sau Titanii erau oamneni inalti, giganti, dar erau si placuti spune legenda, binevoitori! Cronos se casatoreste cu sora lui Rhea, aceasta naste cinci copii: Hestia, Demeter, Hera, Hades, si Poseidon. Dar Cronos la randul lui, isi devora fii din gelozie ca ii va lua locul de zeitate suprema. Rhea tocmai fiind insarcinata iar, de teama ca Cronos va inghiti si pe noul nascut, se retrage pe insula Creta, unde il naste si ii da noului nascut numele de Zeus, care avea sa locuiasca in Olimp!
Revenim acum la intrebarea de baza, adica despre titanii si uriesii din folclorul romanesc! Am in fata o carte care nu ar fi fara folos sa fie republicata, o carte intitulata “Antologie de Cultura Populara Bihoreana Vol. 2, LEGENDE”, publicata de “Asociatia Folcloristilor Bihoreni “Miron Pompiliu”(M.P., fost prieten cu Eminescu – la Iasi) , antologie prefatata si ingrijita de folcloristul Craciun Parasca.
In aceasta carte vom afla minunatii de necrezut. Batrani din diferite zone si localitati povestesc ceea ce si ei au auzit de la bunicii lor, deci e vorba de izvoarele de circulatie orala a istoriei stravechi. Si interesant ca se dezvaluiesc stiri despre uriesi si titani, ba chiar si nume toponimice provenite de la titanii uriesi sau horoiesi cum erau numiti de batrani. Astfel auzim in carte de “Legenda Dealului Magura”, in care se spune ca era vorba de o fata de urias pe care o chema Magura. Aceasta avea obiceiul sa omoare oamenii mici, dar a murit si ea intr-o zi, iar corpul ei a fost atat de mare incat din el a devenit un deal, ce si azi ii poarta numele de “Dealul Magura”. Aceasta legenda a fost culeasa in anul 1980, de la Venter Augustin din satul Borod, informeaza autorul antologiei. Ni se spune in alta legenda si “Cat de puternici erau uriasii”, cum dupa multi ani uriasi se mai imputinara, cativa uriasi trecura pe langa un ogor unde un om mic si o fata arau cu plugu tras de boi. Atunci uriasii i-au luat in poala hainei pe toti, pe oameni, plug si boi, si i-a dus la uriasul cel batran. Dar unul din uriesi ia zis omului mic, ca tunci cand va da mana cu uriesul cel batran sa aiba in mana cioroslanul de la plug, si pe acesta sa-l prezinte. Uriasul cel batran trebui sa-si descopere ochii de sprancenele mari ca sa-l poate privi. Vazandu-l asa mic, a vrut sa stie cat e de tare acest neam de oameni mici si i-a intins mana, iar omul mic cioroslanul de la plug. De indata uriasul a “ciuntit cioroslanul”, la deformat. Asa si-a dat seama omul nostru ce putere aveau uriasii. Auzita de la Lal Sabina, in 1980, satul Borod. La pagina 65 a antologiei, avem o istorioara “Horoiesii”, povestita de Chereji Florian, 82 ani, din Voievozi(Popesti) in 1980. Acesta spune ca atunci cand el era prunc o fost la arat cu tatal sau la “Viile Pustii”, asa era numit locul acela, deoarece candva, “cu sute sau mii de ani in urma” spune el, aici erau vii ce s-au pustiit cu timpul. La un moment dat, plugul s-a agatat in ceva tare. Au oprit boii, s-au uitat mai bine si au observat un os. Au sapat in jur si au scos “un capoc” de om, un cap mare cat ar fi trei de ale noastre. “Atunci l-am intrebat pe tata ca ce fel de om o putut fi cu un cap asa de mare?” Tata mi-o zas: “spuneau batranii dupa cum au auzit si ei de la alti batrani ca pe aici traiau mai demult, inainte de randu aista de oameni niste oameni mari da tat, la care le ziceau horoiesi asa ca numai cap de horoies poate fi”.
Ca sa ne dam seama cat de mari erau acesti oameni, povestea batranul Chereji Florian, horoiesul cand vedea ca oala cu ciorba fierbe si trebuie sarata facea cativa pasi dupa sare, cam 30-40 de kilometri, si isi sara linistit ciorba.
Se mai povesteste ca odata, cu multi ani in urma, o fata de horoies cand se intorcea acasa din drumurile ei, a vazut ceva curios, fiinte ce zgaraiau pamantu, si ca sa le arate si parintilor ei ce aflase i-a luat in zadie, zicand apoi parintilor ei: “Uite tata ce vermisori zgaraie pamantul nost’! Dupa ce se uita la ei horoiesul zise: “Du-i fatu meu ‘napoi de unde ia-i luat, dar cu grija sa nu-i vatami ca astia ne-or mosteni pa noi!”
Deci la limba romaneasca populara se refer toti cercetatorii folcloristi si lingvisti romani, dar si straini, atunci cand in cercetarile lor de specialitate acord valoare vechimii graiului romanesc, a latinei dacice-romane, eventual a pierderii in timp si spatiu a izvorului latinismului, mai ales dupa introducerea cirilismului in scoala romaneasca, si a minimalizarii graiului popular considerat taranesc!
Deci sa ne intoarcem spre satul romanesc, sa sarbatorim vechimea limbii daco-romane, cautandu-i radacinile cele adevarate. Legendele si mitologiile raman valori in care adevarurile istorice stau precum aurul in minereul cel negru scos din mine si ales. Dar intrebarea pusa in acest mini-eseu ramane inca de mare curiozitate ce asteapta raspunsul: “De unde si cum, gigantii, uriasii, titanii, ciclopii, au ajuns in folclorul si povestile stravechi ale romanilor? Cum de le pastreaza folclorul popular, transmis oral, apoi scris de oameni cu buna educatie, iar noi prezentii trecem in timp imbatrandind si uitandu-ne neamul si istoria proprie!? Este momentul sa ne regasim! Ne cheama sangele Dacic-Romanesc!
IOAN MICLAU – AUSTRALIA
