Maria Rugină: Închidere supremă
Închidere supremă
(dedicată Maestrului Gh. A. M. Ciobanu)
Prima iubire pentru care-ai plâns,
Lovit de selenara tragedie,
Veghează somnul Soarelui ne-nvins,
Lăsându-ți dâra-i albă pe hârtie…
Încrâncenat, te-ai năpustit în sus,
Spărgând ,,negriul” norilor cu gândul
Și, populând tot Cosmosul c-un Verb,
Atins-ai Adevărul, căutându-l.
Zorii fierbinți ai nașterii din sine
Te-aduc acasă-ales, real, concret
Neînrămat, dar sărutat de nimb,
În cel mai reușit și viu ,,Portret”!
Acum, când știi că Luna, fără tine,
Se poate apăra de nori și soare,
Adună-te-n iubirea dobândită –
E singura-nchisoare către care
Privim, sperând atingerea cătușei;
E lanțul aripat de la picioare;
Mormântul unic, purtător de viață;
Închidere supremă, ca eliberare.
Maria Rugină
