Odinioară și acum – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Odinioară și acum
Odinioara si acum
Aruncandu-ne in urma
Ochii nostri sufletesti
Catre anii din vechime
A vietii crestinesti,
Mintea noastra se uimeste
De sfintenia de-atunci,
Limba fara grai ramane,
Ne simtim ca niste prunci.
Caci vedem paganatatea
Dand razboi necontenit
Adunarile crestine
Din Apus si Rasarit.
Si aflam credinta sfanta
Ca un foc atunci arzand
Iar Biserica in culmea
Biruintelor sezand.
Adancindu-ne mai tare
In trecutul departat
Al Bisericii crestine
Gandul nostru sta mirat:
Uriasi vedem in fata
Pe strabunii credinciosi,
Noi suntem pe langa dansii
Toti, pitici neputinciosi.
Fruntea lor avand cununa
Razelor dumnezeiesti
Ni se apleaca de rusine
Ochii nostri cei trupesti.
Mici la suflet, mari la patimi,
Noi aproape nu-ndraznim
Sa mai cugetam la Slava
Noului Ierusalim!
Despre viata minunata
A celor “intai nascuti”
Lumea astazi nu mai stie,
Sfintii stau necunoscuti!
Astazi traistele stiintei
S-au umplut cu nascociri,
Iar de tainele credintei
Lumea nu mai are stiri!
Toata straduinta lumii
Este spre a dovedi
Ca “Materia e totul,
Duhul n-are unde fi”!
Cat de mult se mai inseala
Cel numit “Cuvantator”
Oare cearca numai “firea”
Nestiind pe “Facator”!
Glasul conștiinței
Iata lumea te indeamna
La rasfatul ei
Si plecandu-te chemarii,
Prada esti destrabalarii.
Haine noi acum la moda,
Trebuie sa ai,
Iar a sufletului haina
Cum o vei pazi in taina?
Plecaciuni cu lingusire
Trebuie sa stii,
Iar cand stai la Rugaciune
Nu mai este plecaciune.
Vizitari cu multa fala
Trebuie sa faci,
Iar la Sfanta Liturghie
Stai cu inima pustie.
Cu stiintele naturii
Mintea ti-ai hranit,
Iar ceva din vesnicie
Mintea ta nimic nu stie.
Pana cand mai este vreme
Cauta-ti liman,
Daca soarele se pleaca,
Luntrea vietii se ineaca.
Fugi de lumea cea desarta
Plina de sminteli,
Si cu flacara credintii,
Tine calea pocaintii.
Lasa cartile profane
Fara capatai
Si le ia pe cele sfinte
Ca sa prinzi ceva la minte.
La prietenii din lume
Nu te potrivi,
Ci sa ai prietenie
Cu cinstita curatie.
Mintea ta este faclie
Fara untdelemn,
De la Domnul cere mila
Pana cand mai ai “festila”.
Vantul rau al necredintii
Canta la urechi,
Si de uiti “chemarea sfanta”
Vei juca precum iti canta.
Tine minte frica mortii,
Nu uita de ea,
Cine nu-i deprins s-o poarte,
Sufletul isi da la moarte.
Rugaciune cu trezvire
Cauta sa ai
Caci prin darul rugaciunii
Piere duhul uraciunii.
Inaltarea cea desarta
Grabnic s-o arunci,
Caci la gandul inaltarii
Bate vantul desfranarii.
Cu naravul trandavirii
Nu calatori,
Caci pe urma trandavirii
Vine boala nesimtirii.
Fii cu dragoste curata
Catre Dumnezeu,
Parasind pe cea trupeasca
Pentru cea Dumnezeiasca.
Spre adancul umilintii
Pleaca-te mereu,
Caci din “apa umilintii”
Au baut in viata sfintii.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
