Florentina Niţă – poeme
Vincent van Gogh, Lan de grâu cu chiparoși, 1889
***
Aroma florilor uscate
Aroma florilor uscate
Pe pagini albe de ierbar,
Crâmpee de luciri furate
Pe-al nefiinţelor hotar.
Din anotimpuri răsfirate
Ca adieri de vânt apar.
Aroma florilor uscate
Pe pagini albe de ierbar
Cu străluciri din alte ere,
Culori pe pagini presărate,
Contururi şterse efemere,
De lujere îmbălsămate –
Aroma florilor uscate.
Vegetală
Din câte clipe ard a primăvară
Îngemănate-n zborul ce le curmă
Auzul meu percepe cea din urmă
Şi-n cerc de gând se închide să nu-l doară.
În piept un mugur viu de întrebare
A prins să se desfacă a lumină,
Noi vârste decantate în tulpină
În foşnet lung pe frunze să coboare.
Le duc prin anotimpuri mai departe
Cum rostul vegetal li se cuvine.
Fântâni de maci se tulbură în mine
Şi re-nfloresc cu fiecare-n parte.
Mă leg din loc în loc cu împăcarea
Să cred că ne-a ţesut acceaşi rază.
În fum un gând străin mă îndepărtează
Şi vămi de suflet îmi urzesc plecarea.
La ceas de rod mă împart pe jumătate
Să deslusesc ce este al meu şi câte
Vor sângera pe altare altoite
Şi mă sfârşesc multiplicat în toate.
În dreptul frunţii
Cum se zbate timpu-n gându-mi
Altoit a neîmpăcare!
M-au cernut vânturi stelare
Pleava-nouri risipindu-mi.
Măşti de foc îmi ard în vine,
Ger polar mânat de patimi,
În altarul unei lacrimi
Sfeşnic mut de rugăciune.
Caut încă rostul care
Pradă zărilor ne duse.
Apa-n maluri ne depuse
Pietre albe de visare.
Şi astept să se-mplinească
Ca o jertfă a înţelepciunii
Pentru pajiştea luminiii
Iarba peste trup să-mi crească.
De vorbă cu trecutul
Vino aici, la masa tăcerii,
rotundă ca şi legea ce o ţine nemişcată.
S-a făcut frig
şi ne lipseşte
blânda ta nesiguranţă
rămasă încrustată
pe rame de argint.
Se lasă roua
peste neclintirea nopţii
şi ne-am întins în aer gândurile
ca arcuri de oţel
să slobozim săgeţi de foc
peste întuneric.
Dar ne e tare dor de glasul tău
bolnav de neastâmpăr.
Ci, vino, să aşterni mireasma
ştergarelor de iasomie
la masa tristă a beţiei
cu dor de viţă cât paharul!..
Eternitate
Spus altfel, fiecare minut înseamnă o lume –
Neîncăpătoare clipa destinului ardent.
Tărâmuri nemişcate veghind în rugăciune
Cadranul fără ore îl macină latent.
Florentina Niţă
