Al nostru voievod Gelou – Sandu Cătinean din Bontida
Al nostru voievod Gelou
De sui în munţii Apuseni, din Cluj
Pe malul Somesului Mic, când el visează
Ai să-ntâlneşti un lac cu-un nume sacru
Purtând legenda care ne-ntristează…
Din Apuseni se scurg pâraiele în văi
Şi urlă timpul tragic a-ndurare
Iar dacă vântul bate uneori a chin
Este că-l plânge pe-un român, când moare…
Gilăul scânteie prin ape un tumult
Al celor ce aici vor să trăiască
Şi-oricâte neamuri mult s-au lăcomit
Aceasta-i numai apă românească !
Al nostru voievod s-a stins luptând
Nevrând ca îndurare să cerşească
În ţara-n care mulţi ar fi vroit
Aici, în munţii-aceştia să domnească ;
Va trece timpul şi s-or scurge anii
Va piere răul şi cu toţi vom plânge
Şi-atunci să v-amintiţi că-n ţara asta
Noi şi Gelu…avem acelaşi sânge !…
Acum, pe Someş curge-o apă seacă
O apă ce nu stinge setea de nevoi
Dar niciodată n-om uita că ţara
Va fi doar vânt, de n-om iubi-o noi…
Iar Gelou s-anturna să lacrimeze
Uitând de lancea care l-a răpus
Şi-a vrea să ştie că noi toţi…românii
Aicia ne-am născut…şi nu-n Apus…
Sandu Cătinean din Bontida
