Eugen Emeric Chvala – “… un fel de jăratec…”
Eugen Emeric Chvala
***
POEME
un fel de jaratec…
de Eugen Emeric Chvala
m-am tot gandit cum sa iubesc
sa ard pe Luna
sa fiu cununa
…
de stele
in flacari
carari …
m-am tot gandit cum sa visez
sa sap in zare
sa-ncrestez
…
o mare.
sarata
udata …
m-am tot gandit cum sa adorm
sa stau alene
purtat de vreme
…
cuminte
pe-o perna
eterna …
m-am tot gandit cum sper
sa fac “azi” un “maine”
un fel de
pamant la cer
…
un vis
nebunatec
un fel de
jaratec…
13 mai, 2012 ( 20.30 )
Galati
de ce oare
Eugen Emeric Chvala
tacerea se-neaca
in linistea muta
lumina se-ascunde…
e oarba si muta
si-atingerea-ti doare
de ce,de ce oare?
valuri se sparg
in nisipuri de jad
prin dragostea ta
ma-mplinesc,cresc si ard
oare atingerea-ti doare ?
de ce, de ce oare?
in noaptea dintai
am trait infinitul
si doar cu-n sarutun sarut
am gustat nesfarsitul
atingerea-ti doare
de ce, de ce oare?
de ce m-ai ales
de ce…tu cu mine
de ce un eres
de ce ieri nu vine
de ce atingerea-ti doare
de ce, de ce oare?
columne se-nalta
si doruri te cheama
o fi doar un vis
ori timpul recheama?
cand si-atingerea-ti doare
de ce, de ce oare?
imi plange trecutul
ce azi ma condamna
am fost doar durutul…
speranta nedemna.
si…atingerea-ti doare
de ce, de ce oare?
ma spulbera-n vant
jocheu al durerii
ramane-voi cant
biet sol al caderii
pentru ca…
atingerea-ti doare
de ce, de ce oare?
trei
Eugen Emeric Chvala
sufletu-mi greu se-odihneste pe tarm
nisip numarand
clipe de scrum
si timpul ma cerne
ma cerne mereu
si marea ma-ntreaba mereu
de sunt eu
de sunt eu cel ce vrea
ce voieste
ce va…
de pot sau…
mai pot
de lacrima-mi zace
in colbul sarat
de timpul ma place…
in colt
umilit
cocarjat
cu umeri cazuti
ma sting
in altarul pasilor
mei
pierduti
risipiti
of..fusesem candva..trei.
…el si ea
Eugen Emeric Chvala
As vrea sa te pot privi cand dormi
si lacrima-mi sa cada pe obrazul tau…
O pala de vant as vrea sa fiu,
in paru-ti sa ma joc mereu….
Sa te privesc as vrea cand plangi,
sa sorb nectar din lacrima-ti ce cade…
Sa vii la mine…sa ajungi..
sa-mi dai obrazul care rade…
Vreau doar o clipa sa imi dai..
din prea grabita ta viata,
sa-i impletesc cununi ,si-o stea
sa-i pun la gat,pe-un fir de ata…
Ma lasa tu nemuritoare
sa fiu macar la talpa ta.
Sa-ti fiu pe arsita..o boare…
tu, fii macar…stapana mea…
Lumina-ncet ,incet strecoara
sageti in colivia mea…
Nu sunt nici stea si nici o boare…
eu sunt…o mica pasarea…
Un pitigoi…sau gugustiuc…
un starc oi fi?…sau cucuvea…
Nu stiu..ce importanta are
atunci cand el..iubeste-o …ea?
civilizatii se destrama…
si lumi sen-torc de-andoaselea…
insa iubirea e o arma si-un scut..
si pt el…si pt ea…
Eugen Emeric Chvala
