Maria Diana Popescu: Afară cu băncile din ţară!
Guvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi sîntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei, inclusiv împrumuturile F.M.I.. În loc să-i protejeze pe români de abuzurile băncilor, au mare grijă să ajungă în incapacitate de plată şi să-i execute silit. Asta este strategia lor, iar ceea ce se li se întîmplă acum românilor este de toata jena. În cei patru ani de criză n-a existat nicio iniţiativă de protejare a cetăţeanului faţă de hienele bancare, faţă de cămătarii care au cumpărat creditele restanţierilor. Românii sînt storşi pe orice cale de tot felul de taxe şi comisioane, iar B.N.R şi A.N.P.C. favorizează cele 40 de bănci prezente în România, care au făcut şi fac profituri uriaşe pe spinarea clienţilor, pe care i-a atras cu publicitate agresivă şi înşelătoare. Tot mai mulţi români disperaţi ne scriu în redacţie, acuzînd sistemul bancar, asemuindu-l cu unul mafiot, căruia i s-a facilitat un cadru legal. Dar, „cine dracu’ vă credeţi voi?” a întrebat Nigel Farage în plenul Parlamentului European, adresându-se conducerii Uniunii Europene. Chiar aşa, cine se cred bancherii, recuperatorii şi guvernatorul? Pentru cei care nu ştiu sau nu-şi mai aduc aminte, prin anii 94 – 96 băncile practicau dobînzi şi de 270% la credite, dar despre acest lucru guvernatorul refuză să vorbească. Cu ce bani şi-au făcut, nu sedii, ci palate, băncile în toată ţara? Cu dobînzi ilegale, comisioane şi clauze abuzive, scrise cu litere aproape invizibile în contractele încheiate cu bieţii români. Guvernatorul tace şi emite reguli pentru băncile străine, cu împuternicire să facă orice fel de măgărie doresc la noi acasă.
Băncile din ţările civilizate practică dobînzi de cîteva procente, iar comisioanele sînt aproape simbolice. La noi, hoţia băncilor din buzunarul cetăţeanului este susţinută tacit, de cine credeţi? De B.N.R.. Furtul este o infracţiune penală şi mi se pare normal şi legal ca cel care guvernează banii furaţi de la români să fie luat la întrebări, anchetat şi obligat să înapoieze pînă la ultimul cent banii poporului. Ţara noastră a avut parte din ’90 încoace de un singur băiat versat la casa de bani, care s-a jucat cu visteria ţării şi cu bruma de bani a românilor. Cele 40 de bănci – nişte rechini prădători – prezente în România, au avut mînă liberă de la guvernator şi au momit oamenii cu tot felul de oferte gen „credit doar cu buletinul”, mergînd pe ideea să-l îndatoreze pe românul necăjit, ca să aibă de unde culege pe termen lung. Conform declaraţiei sale de avere, zestrea sa este modestă, pentru că valuta e la purtător. În plus, nu a precizat băncile la care şi-a depus mărunţişul. În mod sigur băncile alea nu vor da faliment. Ce poate fi mai moral decît să manevrezi cum vrei visteria, să rîzi în nas poporului şi să fii apreciat şi decorat pentru asta? Un „lup paznic” la stînă! Este voinţa puterilor mondiale, că el, doar voia lor o face. Ar cam fi vremea să facă de paza la butucii de viţă de vie de pe moşie, decît să tragă sforile valutele, funcţie de împrejurări. Măgării, nu?
Alexandra Popa, o jurnalistă aflată, probabil, sub aripa vreunei bănci încearcă să bage spaima în români cu articol: „Pierzi casa pentru o restanţă de 600 lei! O restanţă la un credit, cît de mică, poate duce automat la executarea silită”. Să-ţi fie ruşine „fată-hăi”! Cămătăria bancară, căci despre asta vorbim, nu e sancţionată de statul de drept, iar bancherii fac tot ceea ce le „poftesc” buzunarele, plătind bine pe unii ziarişti care îşi ameninţă public conaţionalii. De ce acum bate vîntul prin cele mai multe dintre bănci din România? Pentru că băncile-cămătare au avut grijă să rămână fără clienţi prin raportări aberante la Biroul de Credite şi prin aceste executări abuzive, la limita legalităţii. N-am văzut un ziarist de bună credinţă, care să scrie despre modul în care băncile „ţepuiesc” clienţii. Şi că ar fi timpul să iasă afară din România. Nu. N-are voie să spună adevărul. I se pune pumnul în gură, îşi poate pierde slujba, e catalogat drept extremist, dacă se revoltă împotriva birurilor, a jafului şi nedreptăţilor. În România, toţi bancherii venetici, toţi cămătarii fură, înşeală şi mint şi iau cu japca… Ne guvernează cei care, dacă la facultate tot au fost prezenţi la cursuri doar în condică, iar diplomele lor sînt cumpărate ca în piaţă, inventează legi şi ordonanţe potrivit lăcomiei şi egoismului lor.
De la început mi s-a părut suspect faptul că toate băncile ofereau în 2005-2008, credite cu buletinul, de fapt ofereau bani virtuali. Era perioada în care criza se cocea premeditat în cuptoarele Americii, astfel ca băncile lor şi alţi cămătari fără legitimaţii să poată confisca pe mai nimic bunurile oamenilor. Cum altfel s-ar mai fi putut îmbogăţi aşa de repede şi uşor? A lua cu japca este cea mai bună afacere. Ecuaţia este simplă, iar cei inteligenţi o rezolva uşor: în toată ingineria financiară numită credit sînt următoarele personaje: cămătarii „legali”, adică băncile, căpuşele sau firmele de recuperare, societăţile de asigurări, păgubitul (împrumutatul) şi, cu voia dumneavoastră, cel mai tare, guvernatorul. Odată ce împrumutatul nu-şi mai poate plăti datoriile, cămătarul îşi încasează banii de la societatea de asigurări (din acest motiv păgubitul mai plăteşte pe lînga rată o dobîndă uriaşă şi o asigurare). Ca atare, cămătarul îşi recuperează pierderea şi normal ar fi ca hoţia financiară să se termine aici; dar, în acest moment pentru cîteva firimituri, cămătarul vinde creanţa căpuşelor care, în situaţia în care semnezi hîrtiile trimise de ei, devin noii tăi creditori pe viaţă. De ce nu avem legea falimentului personal, ci doar al companiilor şi societăţilor comerciale? Guvernatorul ştie!, de aceea a recapitalizat băncile, deşi de folos ar fi românilor falimentul acestor instituţii parazitare, care practică ilegal cămătăria după sistemul mafiot. Băncile fac bani din tastatură. Lumea trebuie să priceapă, banii nu prea mai au formă fizică. Sînt doar o convenţie bazată pe profit, care se întemeiază pe un click de mouse, pentru că banii sînt virtuali de ceva timp.
Maria Diana Popescu
Sursa: Revista ART – EMIS
