Vasilica Grigoraş: Petrea Iosub – un destin exemplar / George Anca
Vasilica Grigoraş: Petrea Iosub – un destin exemplar
George ANCA
În timp ce, cu mare zgomot, la “centru” se deconstruieste cultura romana, in adancul tarii se hraneste cu sange spiritual perenitatea ancestrala, cu spor anonim, spre ironia executorilor. Mai peste tot, marasmul general este spart de inaltul trairii creative “locale”, nu e judet fara o enciclopedie proprie a personalitatilor, cat ca una exhaustiv romaneasca se lasa asteptata, daca se va mai crede cumva oportuna.
Avem in fata o carte, elogiu la 70 de ani, dedicata profesorului de filosofie, scriitorului si managerului educational Petrea Iosub. Una din zecile, sutele de exceptii de la ruina, clamata ditirambic, a scolii si cugetarii romanesti de azi.O carte de la Vaslui, ca de pretutindeni – interviu, note biobibliografice, problematica lucrarilor, opinii despre om si autor, ganduri aniversare. O carte de dragoste: Petrea Iosub – un destin exemplar, colectia Personalitati vasluiene, nr. 6, 2008, autor, Vasilica Grigoras.
Vasilica Grigoras
Cu cine avem de a face, ne spunea, in scris, din Boston (2002) insusi economistul pro-miracolului romanesc Anghel Rugina:”in Sechestrati in… tranzitie filosoful Petre Iosub a dat cea mai puternica condamnare a celor care au adus intreg neamul romanesc la marginea gropii, un neam care nu e perfect cum nu e nici un alt neam, dar are si virtuti mari, caci aici s-a dezvoltat conceptul de “Omenie” care nu se mai gaseste la nici o alta natiune”. Anghel Rugina este si numele liceului economic din Vaslui, atribuit la diligentele lui Petrea Iosub. S-au intalnit de 12 ori.
Petrea Iosub a publicat la Vaslui, oare chiar “intr-un cerc restrans”? iata ca pomenim titlurile cartilor lui si la “antipod”:Fragmentarium I si II, Thalia, 1998,; Elemente de arheologie metafizica, Iasi, 2000; Omul – o fiintare privilegiata, Thalia, 2003; Pluralismul ontologic, Thalia, 2004; Metafizica existentei, Thalia, 2007; dar si: Sechestrati in tranzitie. Publicistica, vol. I, 2002; insemnari pasagere. Publicistica, vol II, 2003; Contemporan cu viitorul (monografie Colegiul Economic “Anghel Rugina”), coautor, Thalia, 2006.
Farmecul cartii de fata, despre Petrea Iosub, este dat de vocea nepatetica, dar cu atat mai autentica, a sarbatoritului insusi, raspunzand empatic autoarei volumului, care-l intervieveaza. Citind referinta, pe neasteptate la Gogol, am urmarit-o cu ochii mariti, amintindu-mi o conversatie de zilele trecute, la Targoviste, cu acad. Mihai Cimpoi, din Chisinau. L-am intrebat anume, innondand firul cu o afirmatie mai veche a sa: cum mai e cu originea romaneasca a lui Gogol? Istoricul rus – mi l-a spus, nu i-am tinut minte numele – arata ca “Suflete moarte” sunt romani, din Tighina, bunicul lui Gogol ar fi fost valah, si chiar poet,iar marele scriitor, pomenindu-si stramosii notase de doua ori “daci”. Asa ca nu e cu totul intamplator ce alegere face Petrea Iosub: “in general, sunt impotriva modelului si am aplicat mai ales procedura lui Gogol, care realiza tipul de femeie ideala prin proiectarea ochilor Natasei pe fizionomia Galinei, o impodobea cu parul de soare al Hannei si o aseza pe trupul perfect al Pulheriei, si, in sfarsit “ai sa vezi o zana de femeie!”
Respingerea modelului e numai aparenta, profilactica, parca raspus poetei Kamala Das – “Atunci cand inveti sa inoti/ Fa-o intr-un rau care se varsa in mare”. Iar Iosub se simte acasa, profund romaneste, deja in plin ocean, fie si ca lebada: “Cand il cunosti pe Molière, La Fontaine, La Bruyère, pe un Dostoievski sau Caragiale intri in viata cu alta demnitate si cu alta viziune. M-au obsedat multa vreme drama lui Faust si mai ales zadarnicia existentei lui Sisif, dar si frumusetea solara a marii poezii universale (Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Stanescu, Poe, Esenin, Garcia Lorca, Heine, Homer, Ovidiu, Baudelaire, Apolinaire, s.a.m.d.)
Federico Garcia Lorca are o poezie intitulata Pamant: Mergem / pe o oglinda / neargintata, pe un cristal / fara nori. / Crinii daca s-ar naste / invers, / trandafirii daca s-ar naste / invers, / daca toate radacinile / ar privi stelele / si mortul nu si-ar inchide / ochii, / am fi niste lebede.”
Conversatia aluneca, insa, dinspre mit si poezie spre tragism:
“Poate la scara de individualitate “importul” sau “exportul” de model sa poata avea efecte, indiferent de natura acestora! insa la scara sociala astfel de modele, chiar daca incep sa se construiasca, pe parcurs esueaza. Evolutiile din plan personal sunt practic revolutiile din plan social. Primele construiesc sau destructureaza individul, celelalte determina salturi catre altceva a carei identitate programatica sufera schimbari radicale sau chiar mutilari, care zvarl comunitatea nationala inapoi cu decenii.
Suntem cel mai tipic exemplu! ’89 marceaza ruptura si modelul “economie de piata” se impune prin “terapie de soc”; si, in loc sa configuram concret viitorul, am inceput, prin sucesive si obositoare guvernari, sa ne retragem in trecut si deja ne-am instalat bine in acesta. Asta nu s-a intamplat nici macar in Albania…”
“Suntem total sub regim de ocupatie politica si economica. Orice decizie care tine de destinul acestui neam si contravine “colosilor” este revocata sau se strange surubul. N-avem niciun element strategic cu care sa ne aparam interesele! Daca suparam rusul, se inchide vana de gaze, daca suparam neamtul se intrerupe lumina, daca suparam americanul, ne face KO. Partidele sunt deocamdata niste caste gregare care sapa din interior interesul national si isi plaseaza propriul lor interes prin cele mai marsave mijloace.
Istoria perioadei comuniste ar trebui judecata nu “tip Tismaneanu” ai carui parinti au produs-o si au consolidat-o, cu invinovatirea unui popor, ci a celor care au construit si utilizat mecanismele represive. Noi am fost cobaii trocului dintre Occident si Orient. Totdeauna mi-am pus intrebarea: Ce s-ar fi intamplat daca Mihai n-ar fi semnat Armistitiul cu Stalin si-l lasa pe Antonescu sa negocieze? Sau daca Anglia si SUA isi asumau 90% din influenta in aceasta zona?… Acum vin unii si te acuza de ce te-ai nascut si ai supravietuit regimului?! intrebari la care nu ai raspuns, pentru ca cei care te intreaba, in timp ce tu te speteai cu existenta, ei bateau “poarca” sau tablele prin Cismigiu si prin Paris, iar acum sunt… dizidenti!? Si multi au luat, din ’89 incoace, “Pomana porcului” cu tot cu cotet!”
Sa nu uitam, intergenarational, pe cuvintele-cheie “Vaslui” “revolutie” s-a creat si filmul internationalizat cu succes “A fost, n-a fost” de Cristi Porumboiu, posibil elev al d-lui profesor Petrea Iosub (dupa cum si reciproca poate fi valabila in reversibilitatile din ziua de azi). Prin diurnitatea chiar “olimpiana” a lucrurilor din destinul exemplar al unui profesor cinstit, adica onorat, celebrat la Vaslui, sa nu uitam ca, esntial, acesta e familiar lui Blaga si lui Kant:
“La Lucian Blaga metafora nu mai este doar o figura stilistica, deoarece prin ea se defineste insasi esenta umana (“omul metaforizant”). Este dealtfel o dezvoltare a gandirii aristotelice si indiene care defineau singularitatea si excelenta umana tocmai prin capacitatea de a construi metaforic o lume proprie. Functia stilistica a acesteia se dubleaza cu o functie ontologica.”
“Înca de timpuriu, Kant patrunde in cultura romana, iar in secolele 19-20 devine un punct de referinta pentru multi ganditori, intre care as aminti pe Maiorescu, Eminescu, C. Radulescu-Motru, Ion Petrovici, M. Florian, Joja, P. Andrei, Al. Boboc, T. Ghideanu, dar si alte nume.
M-am oprit, asupra interpretarilor lui Mircea Florian pentru ca este cel mai apropiat de rigorile si exigentele kantiene. Analiza realizata in studiul de anvergura “Elemente viabile in filosofia lui Immanuel Kant” este incontestabil o pagina valoroasa asupra actualitatii Criticii ratiunii pure a singuraticului de la Konigsberg.”
De ce nu ar fi rezonat in ecou la Konigsberg: Vaslui? Cel mai firesc lucru pentru curajosul filosof Petrea Iosub.
