Maria Rugină – ,,Portret, nicicum cu ramă” (gânduri de cititor)
Trecerea în al doilea deceniu de activitate a editurii ,,Mușatinia” din Roman este încununată cu apariția – într-o formă grafică de excepție – a volumului ,,Portrete printre rame’’ de Gheorghe A.M. Ciobanu.
Ca structură, conținut și mesaj, cartea reprezintă nu numai o suită de impecabile evocări a unor persoane și personalități care au marcat – intr-o forma sau alta – existența autorului, dar și o provocatoare invitație la descifrarea complexității ,,personajului” Gheorghe A.M. Ciobanu, al cărui portret refuză rama în sensul strict al termenului, aducând-o la numitorul necomun al dimensiunilor sale.
,,Personajul-autor” este singurul cărturar (citit de mine) care a depășit livrescul nu din dorința sau nevoia de ,,a fi”, ci din simplul fapt că este. Domnia sa ființează fără a des-ființa pe alții, fără a abate sau muta convingeri, conștiințe și crezuri, ci asumându-și dreptul, libertatea și bucuria de ,,a fi” el însuși.
Evidențiind, rama limitează prin delimitare. Sunt însă zone ținând de inteligența emoțională și de cea social-afectivă, aflate într-o continuă mișcare, al căror contur se refuză înrămării. Sunt chipuri care, prin lumină, intensitate și densitate, depășesc posibilitățile limitate ale ramei.
Portretul surprinde clipa. Omul este însă un sumum de impulsuri și reacții. S-ar putea ca și din nevoia de a se afla pe sine să fi recurs Rembrandt, în ultima parte a vieții, la o serie, aproape obsesivă, de autoportrete.
Vibrația ,,primilor fiori”, unda vitală care ne leagă de ,,locul și spiritul” din care am izbucnit în lume, ,,statornicia și zborul” propulsându-se reciproc în artă, filonul original al mioritismului, locul normei ca proiect al ordinii și al automodelării continuie, avântul și asediul îndrăzneț al Cetății marilor valori care pot așeza ,,mileniul trei” pe ritmuri prielnice apropierii dintre oameni – toate acestea și nu numai, făcând tematica de predilecție a maestrului Ciobanu – nu pot fi nici înrămate, nici epuizate în vreo formă oarecare.
O astfel de constelație ideatică, întemeiată pe o filosofie proprie, utilizând un limbaj, o spațialitate și o manieră de abordare ușor de recunoscut, dar nu la fel de lesne de pătruns, dau operei și personalității maestrului dimensiuni în fața cărora rama rămâne neputincioasă.
Pornind de la principiul autoimpus de a ajunge la adevăr fără a supăra pe cineva, autorul nu s-a preocupat, în miile de pagini zlămislite, de a se înfățișa pe sine. Așa încât, în mintea cititorului, revine – pe măsură ce lectura înaintează – tot mai insistent întrebarea presantă și legitimă, cine este, defapt scriitorul Gheorghe A.M. Ciobanu:
– un pedagog înnăscut;
– un părinte al culturii;
– o prezență mereu așteptată, aplaudată și marcantă în locurile cele mai fierbinți ale vieții noastre spirituale;
– un generos îndrumător și lansator al valorilor ivite în arealul de gândire și simțire românească
– un cumul de informație, spontaneitate și creativitate, din a căror împletire izbucnește una dintre cele mai fecunde originalități literar-artistice manifestate pe meleagurile noastre ?
Ei bine, Gheorghe A.M. Ciobanu este toate acestea și încă multe altele la un loc: un om deplin, un brad falnic și perfect vertical, care nu poate fi împodobit, decât stângaci și incomplet, din afară, pentru că domnia sa este dar si dăruire continuă, esență în manifestare, a Binelui, Frumosului și Echilibrului.
Nu se află ramă care să-l încapă!
Maria Rugină
