TĂBLIȚA DE LUT de Felix Sima
TĂBLIŢA DE LUT
Lui George Anca
Cronograf la mântuirea
Neamului care ne ţine
Într-o cârjă-ndelungată
Şi pe mine şi pe Tine,
Cronograf de iarbă verde
Aş mai fi – şi am mai fost –
Cu Troparul să duc Harul
Zilelor de Mare Post…
Cu Minee augustine
Printre ploi căzute-n Ţară –
Fiindcă Ţara îşi revine
Dinspre toamnă – către vară.
*
Buciumând din corn de bour,
Precum Cronica ne spune:
Fost-am Candele sub Ceruri
Cât am fost în astă Lume
Unde arde Lumânarea –
Ceara intră-n manuscrise,
Lungă e chemarea – marea
Oare… duce-n Paradise?…
Despre Sfinţi, ce să vă spun?
Au urcat în vârf de brazi…
Cum a fost atunci – aş vrea
Să mai fie… încă… azi…
Se întunecă Pământul
Într-o parte omenească…
Îmi ridic, cu greu, bocceaua
Ce-ar putea să-ncremenească.
Într-o zodie-a Luminii,
Pe sub Cerul înstelat,
Eu trăiam… urcând în Crânguri
Şi de Domnul… dumicat.
*
Însemnez aceste rânduri
Care curs-au din desagă,
Dintr-o inimă-nrouată
Şi din pieptul plin de vlagă,
Mă-nsemnez cu coada neagră
De la corb, bată-l deochii…
(El tot vine, legumeşte
Şi cu ciocu-mi scoate ochii):
Cronograf semnez la faţa
Neamului care ne ţine
Într-o Cârjă-ndelungată
Şi pe mine şi pe Tine,
Felix Sima