Cuvânt și iubire

În urma alegerilor din 1990, dezamăgit, Petre Ţuţea spunea: „Numai un idiot ca mine putea face 13 ani de puşcărie pentru un popor de tâmpiţi!” Ulterior i-a părut rău de cele spuse, dar… amărăciunea adevărului rămâne.

Circ, pâine şi balamuc

Circul electoral românesc a debutat la început de an şi de atunci o ţine tot aşa, pe cheltuiala poporului. Recent, „Radio şanţ” anunţase o „lovitură de stat”, pusă la cale, zice-se, de Parlamentul României. „Curat murdar!…” Pe fondul lunii lui cuptor şi ignorându-se problemele sociale majore, din cealaltă ogradă – nu mai puţin bogată în orătănii tocmai bune de grădina „Zoo” a naţiunii -, surlele şi trâmbiţele au provocat o hărmălaie continuă şi de nedescris. Uite-aşa, găştile de uzurpatori ai Neamului au ţinut poporul mereu ocupat, au aprins scandaluri, oferindu-le tot ei soluţii… de ochii lumii, desigur.

De bună credinţă, cetăţeanul român acordă încredere celor pe care i-a ales să-i reprezinte interesele şi se străduieşte să-şi achite de obligaţiile pe care – oficial şi „democratic” – le are faţă de stat. Ca „reciprocitate”, unica preocupare a statului minimal – rezultat al triumfului capitalismului asupra socialismului vetust – este colectarea eficientă şi profitabilă a taxelor şi impozitelelor, pe care le majorează până la nivel letal. Prin instrumentele-invenţii-capcană ale originalei „democraţii” postdecembriste, statul nu a oferit nimic din lozincile emise, promise şi afişate pe toate gardurile de către reprezentanţii întregului „curcubeu” politic. Au înrobit poporul menţinându-l la limita supravieţuirii doar cu „pâinea şi circul” societăţii de consum: societate civilă, protecţie socială, educaţie, sănătate, privatizare, liberalizare, reformă, parteneriat… etc..

Strategia impunerii progresive a unor condiţii sociale şi financiare virulente şi agresive, necunoscute la noi până în ’90, a permis crearea haosului economic şi diminuarea siguranţei sociale a individului: imigraţie şi emigraţie în valuri, salarii din care nu mai poate fi asigurată existenţa individului şi a familiei, şomaj, corupția devenită omniprezentă în administrația publică şi în instituţiile statului, agresivitatea verbală, stradală, etc. Pentru comparaţie, câteva date relevante, asupra „Stării Naţiunii”:

1989:
– Stat suveran;
– populaţia: 22,8 milioane locuitori;
– 8 milioane locuri de muncă;
– datoria externă „zero” şi creanţe de recuperat;

2012:
– Stat cu suveranitate atrofiată aflat sub ocupaţie militară americano-israeliană;
– cetăţenii României, robi ai F.M.I., B.M. şi ai altor organisme-asasin economice; – populaţia: cca. 18-19 milioane locuitori (număr incert, rezultatul ultimului recensământ nefiind decât parţial accesibil);
– 4,2 milioane locuri de muncă;
– datorie externă cca 160 miliarde euro (din care, datoria statului – 50 miliarde euro).

Cum spuneam, suveranitatea statului a fost grav ciuntită, dacă nu chiar total anulată. Interesele naționale nu se mai decid în România, ci la „Înalta Poartă” a vremii noastre, Statele Unite ale Europei (U.E.) – un fel de U.R.S.S. în versiune actualizată şi compatibilă cu instaurarea New World Order. Problemele reale ale naţiunii au fost abandonate, lupta pentru supremaţia frâielor fiind prioritară. „Divide et impera” este cât se poate de actual, fracturarea societăţii româneşti, pe multiple planuri, fiind mai acută decât oricând. Profitorii s-au adresat poporului român într-un limbaj primitiv şi/sau adecvat handicapaţilor mintali, politicienii noştri (unii dintre ei având „calitatea” menţionată) au mizat pe reacţiile la fel de infantile ale populaţiei. Recurgându-se la „emoţional”, noii Caţavenci au găsit calea de a ne penetra subconstientul şi a implanta ideile convenabile lor. Din păcate, în bună măsură au şi reuşit. Oamenii au fost dirijaţi să se complacă în starea de sub-mediocritate şi crearea sentimentului auto-vinovăţiei pentru toate lipsurile tele-controlate, provocate de „circarii” zilei.

Referendum cu cântec

Place sau nu, realitatea nu poate fi negată: opt milioane şi jumătate de cetăţeni români, deci aproape jumătate din populaţia actuală a ţării a votat pentru demiterea preşedintelui suspendat. Vi se pare un număr insignifiant? Un important segment ai cetăţenilor României (majoritatea de etnie maghiară), a dat curs inacceptabilei gafe diplomatice a premierului maghiar, Viktor Orban, de a nu se prezenta la vot. În fapt, gestul a fost o sfidare a regulilor diplomaţiei şi a relaţiilor inter-statale, ba chiar o manifestare a complexului de superioritate, mergând pe mâna „beneficiarului”. Mai este nevoie de o dovadă suplimentară pentru a dovedi amestecul inacceptabil al Budapestei în controlul vieţii politice româneşti? Ingerinţa a avut efect nu doar asupra ghetourilor etnice din unele zone ale Transilvaniei, ci, indirect, asupra al întregii Ţări. Oare cu ce monedă a plătit „suspendatul” sprijinul lui Orban, că doar nu pentru ochii „s-clipitori” ai timonierului s-a produs sprijinul liderului maghiar, sosit special pe pământul românesc? Este o certitudine că obrăznicia „Made in Hungary” depăşeşte orice uzanţe diplomatice, iar (ne)Uniunea Europeană n-aude, nu vede. Guvernul României a fost „beştelit”, nu cu mult timp în urmă de către Preşedintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, într-un mod inadmisibil: „Guvernul României este neprietenos, necivilizat şi barbar…” Aşa ne trebuie! Nu am auzit nici un fel de reacţie concretă, eficientă din partea celor îndreptăţiţi să demareze măsura de declarare ca „persona non grata” a tuturor celor care încalcă dreptul internaţional şi insultă naţiunea Română, fie ei cine-or fi la ei acasă. Până şi printre mai marii „Înaltei Porţi” de la Bruxelles s-au găsit câţiva dispuşi să dea „indicaţii preţioase”, oferindu-mi prilejul să meditez la zicerile mereu actuale ale Luceafărului din debaraua lui HoRoPa: „Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”[1]

O confirmare a celor relatate anterior: „Referendumul de duminică, 29 iulie 2012, are două rezultate. Primul, cel evident, se referă la Traian Băsescu şi este incert. Al doilea, cel mai puţin evident, se referă faptul că România nu mai este condusă de la Bucureşti. Premierul ungar, Viktor Orban a devenit persoana-cheie în politica românească şi pare a deţine controlul asupra votului unui număr impresionant de cetăţeni români, notează postul de radio Vocea Rusiei, într-un comentariu privind rezultatele referendumului din România privind demiterea preşedintelui Traian Băsescu.”[2] (Adevărul.ro)

„O explicaţie alternativă şi mult mai credibilă este că Viktor Orban a obţinut de la Traian Băsescu nişte promisiuni atât de importante, încât liderul maghiar a considerat necesar să-i ofere tot sprijinul posibil. Cine nu crede în posibilitatea unui asemenea aranjament cinic, ar trebui să-şi amintească întreaga biografie politică a U.D.M.R. care întotdeauna s-a ghidat după principii extrem de pragmatice în relaţie cu politicienii de la Bucureşti şi a sprijinit orice putere politică dispusă să ofere „ceva în schimb”.[3]

Chiar dacă a creat controverse, nici părerea prof. univ. dr. Ion Coja nu poate fi ignorată: „Indiferent de rezultatul referendumului, Parlamentul trebuie să decidă refacerea listelor electorale. Aceste liste au fost întocmite cu ani în urmă și, după cum zic unii, cuprind numele multor persoane decedate. Acest lucru trebuie verificat: cât este de mare numărul persoanelor al căror nume nu trebuia să mai figureze pe listele electorale? După refacerea acestor liste se poate valida sau invalida și referendumul, raportând numărul celor care s-au prezentat la vot la numărul real al celor cu drept de vot. Parlamentul trebuie să intervină!” (30 iulie 2012)

Precum în fabulele lui Gr. Alexandrescu, Constituţia României şi legislaţia statului român sunt, făcute doar „pentru căţei, nu şi pentru dulăi!”, adică pentru „prostime”, nu şi pentru ciocoii, baronii, mogulii, talibanii şi celelalte bipede umanoide din „Grădina Zoo” a României. Am intrat în postul Sfintei Mării, cu… pălăria ei cu tot şi nu mai este decât un bob zăbavă pân-la toamnă. Nici n-am avut vreme să ne tragem sufletul că începe alt circ, „Alţi bani, altă distracţie!”, iar la „orizont” nu se arată nici o speranţă, nici un OM care să reprezinte Ţara. Întreb şi eu pe mai marii neluminaţi ai Neamului Românesc: precum „cetăţeanul turmentat” al lui Nenea Iancu „Eu, care va să zică…, cu cine-o să votez?”

Păzea! Vine „aviara” H3N8

După perioada de acalmie impusă de scandalul „gripelor” criminale „fabricate” în anii trecuţi, o trompetă solitară anunţă, deocamdatădiscret, apariţia unei noi tulpini virale, adică o nouă „aviară”: „O echipă de cercetători raportează că au descoperit pe o porţiune de coastă din regiunea New England, 162 de pui de focă ucişi de o nouă tulpină virală.” Analizele ar fi indicat că virusul iniţial deşi aparţinea tipului gripei aviare, a dobândit abilitatea de a se răspândi la foci. După afirmaţiile experţilor, păsările de apă sunt purtătoare de virusuri gripale şi, în urma analizelor efectuate, s-a descoperit o tulpină virală nouă, aparţinând unui subtip denumit H3N8 cunoscut încă din anul 1960. H1N1 a murit! Trăiască H3N8!”. Se aşteaptă ca în luna septembrie să izbucnească o noua epidemie virală. „Toate-s vechi şi nouă, toate…”: odată cu toamna, marile concerne farmaceutice şi-au planificat creşterea profiturilor. Cum s-o fi chemând vaccinul? Au omis să ne anunţe, dar mai este vreme.

Mă mănâncă palmele şi tare mă simt tentat să pun mâna pe măturoi – precum în reconstituirea lui Caragiale – şi să exersez „democraţia” aplicată. Ar fi o soluţie!… riscantă, ce-i drept.

——————————————————————–
[1] Mihai Eminescu, Scrisoarea a III-a
[2] Vocea Rusiei http://www.adevarul.ro/international/Vocea_Rusiei
[3] Vocea Rusiei http://romanian.ruvr.ru/2012_07_31/83492768/

Sursa: Revista ART – EMIS