PILOBOLUS, ALTĂ PAGINĂ A FESTIVALULUI DE DANS AMERICAN – 2012
„Orice grație este un avânt, o bucurie a înălțării.”
Emil Cioran
Despre Pilobolus am mai scris anii trecuți, cu ocazia desfășurării Festivalului de Dans American – ADF 2010 si 2011, ca despre o Companie remarcabilă prin programele sale strălucitoare şi provocatoare, pline de imaginaţie, spirit, de explorare atletică și colaborare creativă. Dansatorii se aruncă în aer, cad, execută fascinante piruete, totul făcut cu precizie, dovadă a exercițiului intens și al talentului. De fapt, toți dansatorii își dăruiesc întreaga tinerețe acestei obositoare dar fascinante arte.
Spuneam mai demult că dansul este o artă veche. Pentru omul primitiv dansul exprima un mod de gândire, precum şi un stil de viaţă. Prin dans omul transmitea celor din jur ceea ce simțea cu ajutorul „limbii universale a corpului”. Toate evenimentele din viaţa omului primitiv: naşterea, moartea, războiul, alegerea conducătorilor, însănătoşirea bolnavilor etc., erau sărbătorite prin dans. De la figuri simple și gândire simplă, dansul a ajuns în zilele noastre să exprime o gândire complexă prin figuri variate și pline de expresie ale trupului, prin starea exuberantă a dansatorilor. Emil Cioran spunea: „A simți că poți totul, că absolutul e în mâna ta, că exuberanța ta este exuberanța acestei lumi, că ritmul universal palpită în tine frenetic și intens, că tu ești lumea, că existența nu e conceptibilă decât în măsura în care trece prin tine… este desigur a realiza o formă de bucurie greu de bănuit și care este un monopol al celor dotați cu sensibilitate magică.”
Să ne amintim că denumirea Companiei vine de la un fung căruia îi place soarele, având o remarcabilă abilitate de a se orienta spre sursa de lumină și care crește prin pășuni, dar nu numai. Acest fapt ni se amintește în prezentarea spectacolului, prin imagini sugestive, fungii fiind prezenți peste tot, înmulțindu-se și răspândindu-se prin și peste tot ce alcătuiește viața omului.
Compania Pilobolus are sediul în Washington Depot, Connecticut. Și-a început activitatea în 1971 ca o companie de dans de grup și a dobândit curând un renume, pentru calitățile extraordinare, obținute evolutiv în acest secol al 21-lea, având trei nuclee de activitate: Teatrul de dans Pilobolus, Serviciul de Creație Pilobolus și prețiosul Institut de dans Pilobolus.
În data de 7 iulie a.c., în sala Centrului Artelor performante din Durham (Durham Performing Arts Center), Carolina de Nord, am putut viziona spectacolul acestei companii. Compania s-a prezentat într-un mod nou în această stagiune a Festivalului de Dans Modern.
În prima parte au fost dansurile intitulate: AZIMUTH, SKYSCRAPERS și SWEET PURGATORY. În a doua parte, după pauză: THE TRANSFORMATION și AUTOMATON.
Azimuth ne-a fascinat privirile. Dar și gândurile. Pe fundalul scenei a apărut un cerc având în mijloc un astru, iar pe scenă fiecare dansator cu câte un segment de cerc, simbolizând părți ale pământului (azimut – curbură, arc de orizont), executând superbe mișcări de dans, cu mișcări de jonglerie, într-un univers geometric și artistic frumos alcătuit, dansatorii fiind mereu în căutarea unui echilibru cu bolta cerească, desprinzându-se de sol prin minunate sărituri și torsionări ale trupului, în dorința de a sfida gravitatea și de a găsi cât mai curând armonia dintre cer și pământ. Aici, jongleria practicată în aria circului, a fost ridicată cu măiestrie la rangul de artă.
Dansul este cel care uzează întotdeauna legile fizicii. În teoria einsteiniană, gravitația nu mai este efectul interacțiunii unor corpuri materiale, ci al curburii continue spațiu-timp; corpurile nu se atrag unele pe altele, ci pur și simplu urmează liniile geodezice ale spațiu-timpului; mișcările nu mai sunt cauzate de forțe, ci de constrângeri de ordin geometric. Gravitația, susținea Einstein, este o „undă” care se propagă local, din aproape în aproape. Coregrafia se pare că a urmărit această idee în realizarea dansului.
În Skyscrapers perechile de dansatori au avut o frumoasă costumație în ton cu coloritul fundalului cu imagini urbane, în așa fel încât privirile ne-au fost fascinate de apariția fiecărei perechi care exprima un altfel de moment al întâlnirii a doi îndrăgostiți. La sfârșitul dansului, dansatorii cu costumele divers colorate au reapărut dansând într-un ritm alert, pe fundalul ecranului care se perinda cu viteză accelerată, însoțind coloritul corespunzător al costumației dansatorilor veseli, fericiți.
Sweet purgatory a fost un superb poem pe muzica inconfundabilă a lui Dmitri Șostakovici, compozitor și pianist rus al secolului XX-lea, Simfonia de cameră Opus 110a. Adevărat balet modernizat, desfășurat pe un ecran cu păsări migratoare în zbor! A fost partea care mi-a plăcut cel mai mult. „De gustibus non est disputandum!”
The Transformation a constituit partea amuzantă a acestui spectacol, sugerând modul în care poate fi manipulat un om, transformarea lui făcându-se din om în animal.
Automation a fost un dans al oglinzilor, desfășurat ca o călătorie spre o lume viitoare, necunoscută. Fiecare dansator cu oglinda sa. În timpul dansului mi-am amintit poezia pe care am scris-o cândva:
Oglinda mea e mica parte/ Din oglinda lumii./ Chipul meu privit în ea/ E-o mică parte/ Din chipul lumii./
Timpul dăruit oglinzii mele,/ Poate fi numărat în clipe;/ Timpul dăruit oglinzii lumii -/ Tot restul vieţii./ Alunecăm încet-încet/ În spatele oglinzilor,/ În spatele oglinzii lumii-ntregi,/ Spre altă oglindă/ Mult mai luminoasă/ În care nu se mai regăsesc/ Nici durerile,/ Nici chinurile noastre.
Spectacolul a fost un amestec fericit de creativitate, umor și dramă. Felicitări Companiei!
Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord
