Cuvânt și iubire

– Nu mai inventa vini, ţi-o spun la trei şi un sfert din noapte.

– Că vinile se inventează singure şi ne inventează şi pe noi.

– Nu te lăasa inventat dacă tot nu te iroseşti inventând.

– Eram împreună unde sunt singur, unde mi-e, totuşi, rămasul?

– Salut-o pentru scrisoarea nerăspunsă, uite, nici de-o străină.

– Ce-o mai fi rămânând de-acum de nimeni n-ar măcar înjura-o.

– Fie-sa nu mi-ai spus ce face, e proastă că nu-şi dă seama ce are.

– O inventa şi pe mă-sa, parcă e un pic şi cazul de când a rămas.

– N-am înţeles, le tac, discuţia cu fata de-a părăsit-o prima.

– De-atunci a apărut zâmbetul pe care şi-l flutură şi după uşă.

– Cum că pe doctor ar fi putut să-l iubească numai ca pacientă.

– Ca să inventeze, că tot au părăsit-o şi copiii şi tatăl lor.

– Scuză-mă ei nu că nu i-am răspuns, n-am avut când.

– Mi-a şi mărturisit că nu aşteaptă răspuns, că nici ea.

– Adică nu mi-a răspuns la nerăspuns scriind că nu-i răspund.

– A şi plecat pe un câmp de luptă ce nu o interesează personal.

– Bârfe, de-acum, toate cele şi sclavele învinşilor detestate.

– Am îndoielei, doar mai consumă, intelectual, erosuri.

– Are stofă de regină, da’ e şi amărâtă, a părăsit-o şi crabul.

– Nu-i invita iar vreo vină şi stofa aia e o binecuvântare.

– I-am şi spus, vai, ce bine, ce cuvântare, aş şti-o rugăciune.

– Şi nu te-a tras de creştet, nu ţi-a azvârlit pantoful.

– Îşi făcuse rost de un corp din pădure şi s-a uitat aşa.

– Sunt mai mult de zece ani de-atunci, se pregătea părăsirea.

– Un filtru de sterilitate o împinsese târâş de-a spart muşuroiul.

– Numai isterie nu-i inventa, de ce nu i-ai spus temperatura?

– N-a luat-o la ochi, c-am luat-o de inimă cu cinci cuvinte.

– Mai ramolit cine nu începe cu temperatura, te întrebase.

– Din poză, că părăsirea o juca la rece, pe o ultimă aşteptare.

– De-aia nu mai ocoleai, uite cocoană răcoarea munţilor.

– Voia-n cifre, ori în expresie, o bănuiam că n-o interesa.

– Expresia-i aparţinea, îi scriai gradele şi la revedere.

– Vezi că şi piatra are frăgezimi, darmite aerul în discuţie.

– Cuvintee le luasei dintr-o invenţie seculară, s-o perii.

– Nu inventez, deci, nicio vină, o vină mă inventă-n aer.

– Şi gata, ţi-ai văzut visul cu ochii visului mai rotunzi ca ai ei.

– Draci, tuneluri în tuneluri, m-am hârbuit întru voluptatea-i.

– Ţi-a fost de ajutor râca, însă ţi-ai făcut de râs târna.

– Nu se poate spune întrucât şi filmul ei ne-a iuţit târâşul.

– Că nu l-a văzut nimeni, s-a dus de râpă tunelul la film.

– Dacă răspundeam întâi cu ce temperatură e în munţi, ce ieşea?

– Ochii-ţi ieşeau că ajungeau furnicile şi crabii la fimul tău.

– Mi-o puneam în cap şi mai şi că mi-a insinuat deosebirea.

– Deosebirea dintre ea şi ea o interesa, nu dintre voi.

– Oricum m-a împins să construiesc o duminică, apoi m-a bârfit.

– Din necunoaşterea temperaturii exacte în munţi şi din isterie.

– Pe-aici venea de-acasă, că nu-i şedea rău nici la temperatura aia.

– I-ai ascuns temperatura ca să-i dai de-nţeles ce-şi ascunde ea.

– N-am prea stat de vorbă nici după ce a descins în persoană.

– Atât ţi-a reproşat, bine, da’ nu mi-ai scris temperatura.

– Ce i-am scris acolo, că i-am scris, că nu înţelesese.

– De-ai corcit un bâlci s-o evoci mirându-se la temperatură.

– Se legase de ce-i oferisem în plus ca de-o măciucă.

– Prea-ţi făcusei socoteala că e pe gustul ei cititul.

– O convenţie aproape exactă, de înţeles prin temperatura din cifre.

– S-a făcut că nu înţelege măcar temperatura din scriere.

– Acum că se întâmplase, mă putea ierta de cuvinte.

– Ţi-o fi inventat, totuşi, vreo vină în materie de temperatură.

– Aproape m-am îndrăgostit cum uneltea ea printre crabi şi furnici.

– Când să ne luăm valea, a avut distincţia că de ce aşa repede.

– Credeam că m-ai auzit, că am inventat eu încă o ambiguitate.

– Astea au venit pe urmă cu nemiluita, până a rămas părăsită toată.

– Toată lumea a constatat, ea însăşi s-a întors şi parcă s-a plâns.

– Numai ţie şi de ce-oi fi având pretenţie, la ce temperatură?

– Chiar acum a plecat în munţi, dar nu-i voi mai scrie.

– I-ai lăsat, în lipsă, într-o carte, scrisă doar temperatura.

– Şi dacă nu revine cum nu m-aş simţi vinovat inventând-o?

– Ea ştie ce temperatură a lăsat şi n-o va mai citi pe a ta.

 George Anca