11 mai – Ziua de pomenire a doi mari duhovnici români: Părintele Dionisie Ignat de la Colciu şi Părintele Ilarion Argatu
Părintele Dionisie Ignat (1909-2004)
Unul dintre cei mai mari si mai iubiti duhovnici athoniti, 77 de ani de neştiută şi tăinuită viaţă monahală, 77 de ani de nevoinţe ascetice, 77 de ani de trezvie cu nenumărate privegheri, cu lacrimi pentru lume.
Deşi îi era greu, înainte fiind mereu activ din punct de vedere fizic, Dumnezeu i-a trimis de asemenea şi mult har, iar el a început să intre adânc în practica rugăciunii inimii. La puţin timp după aceasta a devenit un preţuit părinte duhovnicesc pentru monahii din Vatopedi şi în special pentru bătrânul Iosif, care a văzut în el un tovarăş lucrător al rugăciunii, căruia i se putea confesa şi de la care putea primi sfat.
Părintele Dionisie era înzestrat cu multe daruri. Avea smerită cugetare, chipul şi statura unui adevărat părinte duhovnicesc, plin de har, de bunătate, de smerenie şi dragoste
***
Părintele Ilarion Argatu (1913-1999)
Avea o adâncă experienţă duhovnicească şi de viaţă, pustnicise ascuns într-un pod ani de zile, se deprinse cu postul aspru, privegherea şi rugăciunea, dormea câteva ore în scaun, era mereu zâmbitor şi binevoitor. A contribuit decisiv la restaurarea şi pictura multor biserici, a dăruit sume mari mănăstirii Cernica şi chiar Patriarhiei. A trecut la cele veşnice în 11 mai 1999. A cerut să fie înmormântat la Boroaia, alături de soţia sa. Ultimele cuvinte i-au fost: Rugaţi-vă la Maica Domnului!.
Părintele Ilie Cleopa a mărturisit despre părintele Argatu că a fost unul din cei mai mari exorcişti ai Bisericii Ortodoxe Române, care cu puterea moliftelor Sfântului Vasile cel Mare, cu puterea şi harul primit de la Dumnezeu, cu dragostea pentru cei în suferinţă, a vindecat pe cei posedat de duhuri rele, având şi harisma înainte-vederii şi a deosebirii duhurilor. Tot părintele Cleopa spunea despre el: „mai rar un preot de mir să ajungă aşa de sus, întrecând pe mult călugări îmbunătăţiţi” (cf. Permanenţe, mai, sept 2006).
