Absolută saturaţie
Text interbelic deosebit de actual:
Scara valorilor s-a îmburdat (răsturnat). Tot ce s’a clădit de-a lungul veacurilor în pritinţa moralizării societăţii, tot ce umani filozofi, mari şi mici dascăli ai neamului au propagat în interesul civilizaţiei pare subminat şi pervertit.
Nobilul, frumosul, cinstea, dreptatea, cavalerismul, credinţa şi câte alte calităţi bune, au fost pur şi simplu detronate, ridicându-se în locul lor altarul celui mai abject materialism. Un val de nebunie a cuprins sufletele slabe, cari săgetate de amoreţii Satanei aleargă orbeşte în neant. Goana după averi, situaţii şi glorii dubioase a denaturat într’un dans frenetic în jurul „viţelului de aur “, idolul suprapus tuturor virtuţilor. Asistăm cu inima încleştată adevărate bachanale şi un fior ne cuprinde la gemetele libidoase, evoluate până la nymphomanie. Fetişismul aurului a avansat de îndreptar; trădarea se chiamă azi „tactică politică”; minciuna a devenit cea mai formidabilă armă în abilitatea „schimbării la faţă” sau „cameleonismul” (vezi pe epigonul O. Goga) punctul cardinal al teoriei aplicate în materie de succese rapide; calomnia un mijloc de apărare şi justificare a propriilor ticăloşii; parasitismul un mijloc de trai; egoismul sacro sanct (sfânt), o dogmă: iată anarhia valorilor provocate de timpurile postbelice şi protejate de regimurile oligarhice.
Cacofonia guvernamentală de azi a potenţat dansul macabru la adevărată orgie. Muzica sonoră a aurului face adevărate ravagii printre caractere, şi neîncetat chiamă la hora prăbuşirei. Fascinaţi de imaginile sediţioase ale fakirilor din guvern, animaţi de Bachusul cabinetului d. Goga, ameninţaţi şi biciuiţi de stăpân, slugile regimului se pretează la cele mai fantastice samavolnicii şi atrocităţi.
Libertăţile cetăţeneşti, cel mai sacru lucru în ţările occidentale, răsărite de pe urma martirajului venerabilelor generaţii antermergătoare, sunt călcate în picioare, anihilate. Dreptul este înlocuit cu pumnul şi baioneta. Libertatea graiului şi a scrisului a trecut în domeniul istoric. Puhoiul ordonanţelor ilegale ne-a ajuns până la gât. Fărădelegile au ajuns absoluta saturaţie, trebue să vină precipitaţia, condensaţia.
Prea greu aerul, prea încărcată atmosfera, ne înecăm, trebue să vină viforul salvator!
(autor necunoscut, , Cluj, 21 mai 1926)
sursa: Foaie nationala
