Adrian BOTEZ: A fost odată-un blestemat…(versuri)
DOINĂ DE SPRERIAT PRUNCII
m-a apucat prin Capul Luncii
pe unde vin Dulcii
să mănânce Pruncii…
nu mă lovi nicăieri
decât jur-împrejur
cât mai înalt
și mai pur
…și nu mă lovi Azi
ci Ieri…
îmi simt Capul că
iese din Tindă
Creierii-și scot capul
din Tidvă
și – pâș-pâș –
toți se-nghesuie în Drumul
cel de Ghindă
Drumul Spânzuraților
de Grindă…
îmi simt Sângele
arhivat – chisnovat
Sângele mi-e pitit
prin Copaci
Sângele-mi stă
risipit pe orișiunde
și-i tare speriat de Draci :
”nu – pe asta – te rugăm
să n-o faci ! – sau fă-o
dar nu pe loc
ca Descântații cu Busuioc
ci la Miez de Noapte
dimpreuncă cu
Vârcolaci !”
și strigă – toți – din Hambar
și strigă din Staulul de Vaci…
iar Ciorile – Negre și Albe
năvălite-n Salbe
cârâie – de zor – că ”da”
bucuroase foarte
că n-oi mai mișca…
…nimic nu m-a îndurerat
(și pus pe urlat !)
mai tare – la mine
decât că m-am trezit și
n-am mai visat…
e-atâta Pustie
și atâta Mânie
c-am început să-mi
ciugulesc singur
Ochii și Creanga
eu – mie…
și nu-s spânzurat
decât pe-Nserat…
și nu-i nimic din Trufie
ci – cum vă spusei :
din prea mare Pustie…
***
A FOST ODATĂ-UN BLESTEMAT
a fost odată-un Blestemat
nu căpătat – de cel Curat :
dormea în Cușcă – nu pe Pat…
Casă avea Coașcă de Melc
lătra la el un Câine Berc…
…când s-a trezit din Mahmureală
avea nu Creier – ci o Oală…
și-așa mergea pe Drum – mă mir
tot nimerea în Cimitir…
nu-i luase Urma vreo Vântoasă :
era așa – cu Fire-Ntoarsă…
și prăznuia – în Cimitir
cu Morți de Soi – și cu Sictir :
veneau – acolo-ntre Morminte
numai Paharnici și Judecători
unii pe Flori – alții sub Flori
înveșmântați în Jurăminte
rostind Cumplitele Cuvinte…
…am fost și eu – la ei – cândva
m-am plictisit – și-acu-s așa
cum mă vedeți – ca pe Știuleți :
cu Capul mă dau de Pereți
Abur – pe Nări – eu nu vă scot
Ochii-a-i deschide – nu mai pot
ai zice că sunt gata Mort…
de am vreun Gând – ies din Sicriu
spânzur de viu – că toți mă știu
și fac – în jurul meu – Pustiu…
…uitai c-am început ceva
Ceasu-n Perete iar va sta :
acela ce fu blestemat
de Iele fost-a întremat
și călărește-acum un Hat…
că s-ar putea – acuși – să vină
călare pe vreo Cioropină
și să vuiască-n Miez de Noapte
Clopote Mari – Clopote Sparte…
de-aia zic : vorbiți în Șoapte
sorbiți din Vin ca dintr-o Carte… :
mai amânați venirea lui
Crai de Susai – Hornar Hai-Hui
…venirea Blestematului…
…nu se mai știe Rânduială :
acu’ e Mort – acu’ se scoală !
și face – în Ogrăzi – Răscoală :
Școli de Murit – Școli de Trezit
Ciolane-om fi toți – în ăst Schit
…ne-or sta – Lună și Soare – -n Gât…
…e bine pentru Amigdale
un Mort ca ăsta – să se scoale…
…că – mai o Vorbă – Baclavale
uiți și de Moarte – și de Șale…
***
DOINA ȘI LUNA
ursuzlâc
la parmalâc :
vine Lună cu bâzdâc
și se ia de mine
că n-am făcut bine
că pe unde trec
mult rău mai întrec
și de stau – cumva
usuc o Tarlà…
”-nu eu – Lună – fac ce fac
ci mă dibuiește-un Drac
și-n loc să cânt prin Pădure
cânt cu Păsările Sure…”
”-dar apucă-te de treabă
ai făcut din lume – -o Babă…”
”-de-apucat m-aș apuca :
dar cine Lunii-o cânta
Cântece – de-o-nfiora
Cântece de dor și jele
Cântece mai Săltărele
de-ți pierzi Crugul – pentru ele
de te latră Rrei Cățele…?!”
…depinde cum lingușești
să scapi de Lună – să crești
și Lăuta să-ți păzești
cum și marile Povești…
***
CÂND TOATĂ VLAGA VIEȚII TRECĂTOARE
când toată vlaga Vieții Trecătoare – tu o ții
pentru-a răzbi spre Mistice Călătorii
nu-ți pasă de-astă Răpciugoasă Lume
ce – încă de la Faceri – uitat-a de Minune…
cu Caravanele – plecând prin Sfântul Mit-Deșert
lași dărâmată Casa – a Hoitului inert :
începi să vezi Palatele Măririi
și-L înțelegi – în Duhu-I – pe Cristul Pătimirii…
…din Oază-n Oază – devii mai Înțelept
iar Șerpii-ți șuieră că ești pe Drumul Drept :
nu Crima ți-a-mplinit Pelerinajul :
Pasărea Phoenix – CARTE-ți fuse – Povață și Curajul…
…te roagă-n Întunericul de Stele
și Crist va coborî – la tine – dintre ele !
*
…dar nu te-ntoarce – cumva – Orfeu Șovăitor :
cei fără de Credință – fără de Suflet Spor
niciunde – Sălaș n-au – Viață ori Odihnă
n-au Șansa Sfântă-a Duhului-de-Tihnă :
în toate și în toți – se șterg din Rânduială
DEFINITIV… – …doar amurgesc și MOR
Crist anulând – în Cosmos – al lor Tipar-Croială…!
***
PENTRU CE ȘI CUI – SMERIT – SĂ MULȚUMESC ?
pentru ce și cui – smerit – să mulțumesc ?
pentru că-s ”schilodul” ? – și că-mbătrânesc ?
…orice fac – în Viața Urii – pe loc mă rănesc !
Soartă o fi asta ?– …Divin Imbecil :
Candela-Ntrebării stinsu-și-a Fitil…
condamnat la Carceră Perpetuă – cum un Criminal :
orice Năzuință – spre Lumină – se-nchide-n Cristal !
Tânăr n-am fost niciodată – nici măcar nu știu
ce mă ține-n Viață și de ce să scriu…
…scriu – mereu – ca Obsedații – să nu-nnebunesc :
nu-nvățai nicicum – în Viața-mi – să le potrivesc :
sunt înconjurat – ca Fraier – de Mii Colți Rânjiți
gata să dezbine Hoitul meu : Ciocli Cuminți…
…Pasărea mă-ntreabă : ”de ce nu te-agăți ?”
eu răspund : ”de-al Naibii – Fârtato ! – să nu mi te-arăți !
…Logica Cretină-mi sapă – mie – Groapă
făr’ măcar să știe că ruptu-i-am Sapă…!
…Satano – Satano – prea te-ai buricà
și – de bucurie – CRED C-AI ORGASMÀ !”
***
CU CÂT NU VEI VENI – CU ATÂT TE VOI ȚINE MINTE MAI BINE
cu cât nu vei veni – cu atât te voi ține minte mai bine :
ai făgăduit că vom urca – împreună – Coastele Muntelui
ai făgăduit că – împreună – vom afla Miraculosul Ciorchine
al Canaanului – iar nu să mă lași să putrezesc în Adâncurile Hanului…
te-am așteptat în Caleașcă : acum – nici pe jos dacă vii
nu va fi altfel : te vor opri – un Câmp de Mânii – dar și Porumbei – mii…
căci Vulturii au năvălit – de curând – în Sfânta Grădină
și nu vei mai afla – întreagă – Acolo – nici măcar o Biată Sulfină…
a sosit Amurgul – dar Mireasma Drumului n-are vreo Veste
a sosit Amurgul – și Lăuta Mea nu mai murmură nicio Firavă Poveste…
a sosit Amurgul – tot ce-am gândit și visat – se vestejește…
din Cer cad – Ploi și Comete Râncede – Putredele Fructe :
știu că tu îi vei împiedica – pe orice Războinici – să lupte…
…mă voi încinge – furios – cu Platoșă de Inorog
mă voi lupta cu Graiul Rugăciunilor – până voi face – din Stârvurile Beznelor – STOG !
***
DOINA PLECĂRII
Floare Colilie
e-atâta Mânie
la Canatul Zorilor
Țâța-Ncuietorilor
încât – fără să-mi grăiți
înțeleg că nu mă știți
nu mă știți și nu mă vreți
la ‘cest Prag de Oameni Beți
și cu Vorba de Scaieți…
și că m-alungați
în Codri Dungați…
nu vă temeți – oi pleca
n-oi sta la voi – în Tarlà
nici prin Gând nu-mi da…
”ziua bună” nu v-oi spune
oi face o Rugăciune
c-am scăpat de stricăciune…
…nu-mi era de stat
la Loc fără Sfat :
uite c-am plecat
Sori am îmbunat
Pe Umeri am Stele
Călăuză – Iele
ies ca dintr-un Bocet
stârnind draci în Răget
…am și Veste Bună :
în Frunte-mi stă Lună !
…dar în urma mea de om
n-a rămas verde vreun Pom
n-a rămas – cu Drept – vreun Om :
au rămas vreascuri de Foc
și Cenuși – în orice Loc
eu plecai chemat de Grai
venit – măre – dinspre Rai…
pe voi nimeni v-a chema
doară că veți dispărea :
între Munți și Stea
nu v-a mai rămâne
decât Loc de Mâne…
***
LĂUTA MEA – ZIARUL ÎNSTELAT
am publicat Grădini – Marìi de Flori
am publicat și Pești – Corăbii – Nori…
…apoi – am publicat Umanitatea Oarbă :
Ediția-a fost anemică – alergică și slabă…!
…m-am săturat s-o fac pe Ziaristul
(…din umeri dă și ”nenea doctor” – Oculistul…) :
oricât i-am tras – cu Spaimă – Văl lui ISIS
Pupilele Umanității se-ngropară-n IRIS…!
…eu nu mai public – ci-am făcut ”SCRISOARE
LUI DUMNEZEU” : Ființa-mi RE-MĂSOARE :
fac Munți să cânte – -Izvoarele prin Vocea-mi curg
ei bine – va să zică NU-I ABSURD :
vreau să devin – o Vreme – DEMIURG :
să public doar Facerea cea Sfântă – pentru Înger :
el ca să plângă… – …eu să cânt și sânger…
…Lăuta mea – Ziarul Înstelat
până și Ochi de Dumnezeu a-nrourat…!
***
DOINA DEZERTORULUI
Nor de Nor
s-au strâns Ciopor
Ciorile – cu Spor
tot îmi spun să mor
oi muri – să n-aveți grijă
nu de Glonț și nu de Spijă
ci de dor de Munți – Izvoare :
mi-s departe de Hotare…
Sufletul mi-au mângâiat
pân’ și-n Somn s-au arătat
Gând mi-au revărsat
de Petale – Strat…
iar eu – Om Târziu
cu Ochiul Zbanghiu
am mers pe un Drum
presărat cu Scrum…
acum numai Slova
îmi sleiește Vorba
dar n-aduce-n Suflet
Boare de Răsuflet…
Grija vi s-a împlini
voi muri – da – voi muri
nu de-al vostru Sfat :
de Plâns Sugrumat…
poți să mori de Dor
de-amintiri ce dor
și poți să te stingi
când Munți nu atingi
când nu faci vreun Foc
sub Bradul-Mijlòc
când Izvoarele nu-ți cântă… :
amintirea te frământă
suflarea nu ți-o-nveșmântă
cu Vedenia Cea Sfântă…
voi muri de dor – Departe
făr’ s-apuc pictà vreo Carte
cu lacrimă și cu Sânge…
…Muntele – în min’ – se frânge…
stau într-un Deșert
asta nu mi-o iert
căci la Căpătâi
îmi zac Trei Momâi
iar nu Mumele
iar nu Ielele :
Inorog am fost
acum – mor de prost…
…distrez Ciorile
pornesc Morile
să-mi fărâme Lanț de Lume
peste min’ să nu dea Brume…
…când Iarna s-a-nfăloșa
eu – de mult – voi dispărea…
…nimănui m-oi arăta…
…de Dumnezeu mi-e rușine
că îmi vrut-a numai Bine
m-așeză chiar lângă Sine
eu fugìi… – …Javră de Câne…
…să-mi uitați și Numele
degrab’ – ștergeți Urmele…
n-a stat ici nici Om
nici Pom
ci un Pui de Lele
fără Soartă – fără Stele…
ci un Corb Zăcaș
rătăcit și laș…
***
CONSTATĂRI, SFATURI ȘI DEFINIȚII
află numărul de Mesaje – traficate – Exploziv și – totuși – Tainic – între Cer și Pământ
află – printre Păsări – care n-a depus Jurământ
fii indulgent față de Bârfe : ele sunt doar modalități sfioase – de a spune Ceva – despre Altceva – iminent și important…
nu lăsa să vină – spre tine – Pescărușii : te vor recruta pentru Oștirea Albă – a Marelui Elefant !
a trecut atâta timp – de când n-am întreprins – nimic – împotriva Serafilor
care cântă mult prea frumos – până și în zilele de lucru ale Zarafilor !
strânge Furnicile – cu Aripi ori fără – dacă Tainele Domestice – de aici – nu-ți sunt destule
apoi – cu Mâinile afundate-n Buzunare – desfată-te cu cele din urmă – mult prea Feminine – Insidioase Primule…
atâtea ar fi de zis și de comentat – în fiece Noapte
despre ceea ce Stelele consideră a fi Destăinuiri Demne Numai de Șoapte
încât se face – hăt – Dimineață – și tu vei fi din cale-afară de Ostenit – și nu vei mai putea nici măcar a-ți mișca Buze !
atunci – vor veni Duhuri – Multe și Albe – și se vor da drept Urmașe de Răposate Frunze…
…e-un Uni-Vers în care – -orice Stih – se comunică – la Modul Contrabandist și Complotist
încât nu ai timp nici să mori – ori nici să stăvilești – cumva – această Frenezie – pe invers – de Genial Artist…
*
Poezia nu e decât o palidă modalitate de a comunica această Cosmică Suferință și Neputință
Poezia e un mod – extrem de Fragil – prin care te prefaci – Histrionic – că – totuși – îți dai – Onest și Dezinteresat – SILINȚĂ…
…din fericire (sau din sumbră-Ntâmplare !) – după atâtea – Îngropate Criminal – Păcate – Poezia – neajungând până la Regi
trebuie să te mulțumești cu Zeii – ca Expediente : oricând – tot ce-ai declarat la Tribunalul Lunii – POȚI SĂ NEGI…
*
vei vedea din ce în ce mai mulți Șobolani – să nu-i alungi :
ei sunt Umbrele Corăbiilor – pe care-ți vei salva – în Mijlocul Mării – CÂNTECELE – când Lumea asta va dispărea – lăsând în urmă doar – MISTIC – Tăcere și Încenușate Dungi…!
***
21-FOAIE VERDE MĂTRĂGUNĂ
Foaie Verde Mătrăgună
una Rea și una Bună :
lungă-i Calea pân’ la Lună
dar cu Foc și Stih Ales
Zbori – și te faci Înțeles…
dac-Albinele roiesc
dacă Fagii-Nalți foșnesc
poți – și tu – să te strecori
măcar dincolo de Nori…
ești cimotie cu ei
ne-născut din derbedei :
te-a născut o Zână Bună !
du-te și caut-o în Lună
nu-ți uita Vela Dintâi
ce-ai avut-o Căpătâi…
că te pierdem de Matroz
și te-ntorci acas’ pe Jos…
…o Strămoașă – dintre Stele
te-a ținut în Brațe – Vere
de-ai ajuns să știi Ispite :
numai Tainele Boltite…
foaie verde și un Spin
greu va fi – nimic nu-i lin
mai ales când Spița ta
se trage din Lupi de Stea…
…deci – Vânează – Prunc Bastard
Stihul fie Foc de Bard :
noi n-auzim Pușcătura
dar – cu toți – ne ținem Gura
să n-o ia – așa – de-a dura
și să-ți strice Căutătura
mai ales – Alergătura
și – nu-uita ! – Alesătura :
pe la Zei – pe la Zeițe
la Cosmice Cumetrițe
să vă strice Revederea
Vânătoarea și Plăcerea !
…nu te supăra cu Luna
că îndat’ îți ia Cununa
și devii un Baraboi
Hahaleră – -așa ca noi…
***
22-MERGÂND PE CÂMPII CEI DIN CER
mergând pe Câmpii Cei din Cer
mă întâlnii cu Unchiul Ger :
”de ce nu stai tu – pe acasă ?
vezi că – pe-aici – avem și-o Plasă
în care îi găbjim pe Proști
ce vor a-și pune – în Cer – Cloști !”
”o – nu te teme – -Unchi Înghețat
nu-s ciorditor – și nici spurcat :
eu vin pe-aici – că nu am Casă :
când simt – în Stele – Pușcătura
îndată-mi zic : <<aici mi-e Gura !>>
Vârtejurile voast’ de Foc
Lună și Stele – la un loc
Singura Casă-s pentru mine
în care pot să chiui bine…”
”ia nu mai dondăni – nepoate
să stai pe-aicea – nu se poate !” –
îmi zise Unchiul – cătrănit
de parcă-n Casa-i am venit
cu Mucegai – și i-am spart Mit…
…așa că-l luai cu binișorul
să nu-i clintesc – cumva – Pridvorul
Vorbei să nu-i dau cu Piciorul :
”doar până Scara se pogoară
să-mi fac – și eu – un Rost – la Vară :
deja-s – cu suflet – pregătit
nu-s – Doamne feri! – vreun parazit !
de-ndat ce Scara am zărit
ca Oul – m-am rostogolit
drept în Cuibarul de Lumină
s-ascult la Îngeri – cum suspină..
să-nvăț – și eu – mai cumsecade
Lăuta să-mi strunesc – din Coarde…!”
…n-o fi fost Unchiul mulțumit
dar eu vedeam un alt Zenit…!
***
E TRIST – MENIND A RĂU – ÎN LUMEA-N CARE PLOUĂ
e trist – menind a Rău – în Lumea-n care Plouă
(…chiar e păcat să ai Lăută Nouă…)
și de-ar fi Soare – tot plictisitoare :
Cuvânt după Cuvânt – se dau la Tocătoare…
te duci la Râpă : Țăndări de Lăută
Țipete ne-ascultate de vreo Brută…
din Țipete – nimeni nu se hrănește
dar nici de vreo-Armonie – nu se sinchisește
te-apuci să cânți – despre Călătorii
și vrei să nu se uite Matrozii dintr-o Zi
dar Huiduieli ”en gros” se prăvălesc
și te sufocă – Sufletu-ți storcesc…
răutăcioase – tot mai greu duhnesc…
…bine : să nu mai fie Poezie
să stea – un’ peste alții – în tot mai Strâmta Colivie…
***
SĂ CREZI ÎN CRIST : IDENTITATEA TA ADEVĂRATĂ
să crezi în Crist : Identitatea ta Adevărată
pe care Nimeni nu ți-o ia – și Niciodată
să Îl iubești pe Crist : nu te urăști pe tine
în Lumea asta – Labirintică – de Crime
când spui o Rugăciune – spune-o-n Limba ta Amară
(…cu inflexiuni de Înger și de Fiară…)
pe care – nici pe ea – nu ți-o pot lua – de-afară :
nu Preoții înseamnă Rugăciune
ci Răstignirea ta – pe Gòlgote Străbune…
nu Catedralele te ocrotesc – în Vale :
Iubirea ta de Cer – croi-va-ți – mereu – Cale…
cu Fratele Cel Mare – Crist – drept Călăuză
tu vei răzbi-n Pământ – pe Mare – în Meduză…
…va fi și Foc – Văzduhul – mai ales
cu toate te-o-mpăca – de toți vei fi-nțeles…!
***
PE DRUM MERG – CU CĂCIULA-N MÂNURI
pe Drum merg – cu Căciula-n Mânuri
Tălpile mele parc-au călcat prin Spinuri :
parcă urmez Alai de-Nmormântare
și Noaptea crește – se-adâncește tare…
merg umilit – căci Toate mă alungă
din Casa mea – de Tinerețe Ciungă
și-alt Adăpost nu mi se-arată-n Cale
decât Văzduhurile de Mătase Moale…
…când ies și Stele – -s foarte fericit
le simt Acoperiș – știu de-unde am venit
mă pun drept în Genunchi – și ‘nalț – spre Stele
o Mulțumire-Rugă : mă bâlbâi – nu credeam că voi scăpa de Rele…
…mai am nevoie de o Temelie
dar – sub Picioare – simt curgând Izvoare-O Mie !
***
ÎN DRUM SPRE ÎNȚELEGERE
nu-mi pune Glezna-n Lanțuri – că nu-s dedat la Rele
mai bine facem Pace : gândesc la ale mele…
cu Păsările-n Cuiburi – e Noapte și e bine
chem vreo Trei Îngeri – să-mi cânte și suspine…
cu ei – doar – voi pleca spre Libertate
unde-orice lucru nu-are Față-Spate
ci Dumnezeu – fără Democrație
te las să spui de-a Dreptul – căci El deja le știe…
acum – cu Capul Gol – Lumina mă-nconjoară
nu mai sunt Singur – Îngerii pogoară :
ei și Lăuta-mi Vie – sporesc – pe Cer – o Scară :
urcând-o – toate-a’ Lumii încep ca să mă doară…
…când Rănile din Lume îți sunt chiar Rana ta
știi c-ai ajuns la Cristul : cu drag te aștepta…
***
COPIL MĂ SIMT A FI : LA SUFLET N-AM ÎNCHEIETURI
Copil mă simt a fi : la Suflet n-am Încheieturi
și de-asta văd Paingăni Harnici – și Flori – ba și Lemùri…
eu nu mă tem – ci pare-mi – totul – o Imensă Joacă
iar Lumea n-o vreau asta – ci – iarăși – o Toloacă…
am Sânge-Albastru – precum Cristul de-Ametist :
Copilul – nu Casapul – devine – deci – Artist !
…dar Lumea îmi măsoară – Statura ca și Umbra
pe Gòlgota să-ncheie – în Vecie – cu Joaca și cu Tumba…
și pentru orice Om – cu suflet de Copil
încep Tortùri – se simte Răstignit – tiptil :
deja – Timpul l-a scos din Casa lui Umilă
și-l tot înalță – cu nerăbdări – spre-o Lună Juvenilă…
…e bine și așa : Copilul se trezește
înconjurat de Stele – cu Îngeri hârjonește…
***
ERAU ALTFEL DE OAMENI – PE-ATUNCI
erau Veri Încinse de Foc – și treceam pe lângă Abis Răcoros de Fântâni :
și aflam Ulcele Smălțuite – puse-acolo – încă din Bătrâni…
nu era – nimeni – de Pază și Taxă – la Ulcele :
asudat – luam una – beam – alungam – astfel – Iele…
erau altfel de Oameni – pe-atunci :
se chemau ”Țărani” – coseau Prea-Nalta Iarbă din Lunci
mânau – Seara – cu Mare-Nțelegere – Vitele la Jgheab
…și nici eu – printre ei – nu mă mai simțeam slab…
…au trecut tare mulți Ani – de-Atunci : Acum – toate par c-au fost în Povești…
dar – de la Străbuni și Părinți – tot îmi vin Vești :
pesemne că e – pe Tărâmul Celălalt – un Pocăit Zmeu
care le tot trimite – asupra Aleanului meu…
…Povești să fie ! – …dar era Tare Frumos :
așa c-am hotărât să plec spre Lumea Cealaltă – Desculț și pe Jos…
***
NU AM ÎNCREDERE-N NICIUN FEL DE JUSTIȚIE
au fost Nedrepți – sau Drepți – în Fața Cui ?
n-ai drept de Judecată – asupra Nimănui !
și Dumnezeu să nu arunce (…dacă-i Prea-Înaltul !)
ca mingea de ping-pong – păcate de la un’ la altul !
în fața Nisipului din Mări – să mediteze
dacă – la Mintea-i – nu-i nevoie de Proteze :
a masacrat și torturat – pe Buni și Sfinți
i-a îngrășat și buricat – pe Cei Ce-Și căsăpeau Părinți…
nu am încredere-n – escroace – Magistraturi Terestre
dar nu mă-ncânt nici perspectiva vreunei…”Puricături” Celeste !
să cazi prin tine – Iudo ori Caiafă
și nu mă prinde – de tine – cu Agrafă !
…sunt dezgustat : prefir – prin Mintea-Urzicătoare
Lumi : pe care s-o fixez – drept Port – în Existențe Viitoare ?
***
PARȘIVENIA UMANĂ ETERNĂ
Rău – Mulți îmi tot făcură – Puțini : Bine
dar eu rămân tot eu : un Tată de Albine…
am mâncat zile – cu hurta – de la Dumnezeu
și n-am făcut – la nimeni – nici Bine și nici Rău…
…așa presimt – că – -n fața Lui Crist Cel Adunat
înfățișa-mă-voi – cam Bâlbâit și Rușinat…
și-atunci – El – Răstignitul – cu Voci din Patru Vânturi
tuna-va peste mine : ”întoarce-te-n Pământuri
și fă CEVA – măcar ! – TRĂIEȘTE! – … și-n Păcat !
dar nu veni la Mine – -așa – Complet Sterilizat !”
…ce credeți c-aș alege – dacă va fi de-ales ?
s-o duc ca înainte – ca să trăiesc mai des !
…ce-i dat ca Dar Ceresc – VIAȚA – nu respectăm – ca Sfânt :
ne batem joc de toate – și-n Concluzii : VREM BINE PE PĂMÂNT…?!
***
LATITUDINE
Ghețarul Vorbelor s-a
topit : acum
pot să tac mâlc – sau
să vă spun Întreaga
Poveste
e la Latitudinea
mea – la
Latitudinea unei Clime – sau
Crime – redevenite
Normale (ca-n
ale voastre
Manuale)
nu am decât să trec pe la
Grădina Zoologică – și să
întreb – din Persoană
Zăbrelită – în
Persoană Zăbrelită – cum v-ați
purtat – în toate
Zilele și Nopțile
Istoriei Planetare – cu
Frații voștri – de
Lapte : Lapte Con-Stelar – al
Primei Zile a
Facerii – și al
Minunii de
Re-Fraternizare – a
Magicei – Nobilei Nopți a
Crăciunului…
***
24-LĂUTA COMPLEMENTARĂ
Dumnezeu s-a cucuiat în
Podul-Empireu – să tragă – greu – un
Pui – multimilenar – de Somn
hai-hui – că tot numai El e
Recunoscut Domn…
și tot Restu-i lăsat de
Izbeliște : descurce-se-n Priveliște – Arheicele
Altiste – dacă
tot au jinduit – atât de Intens
Vocal – să
EXISTE !
…cine-ar îndrăzni și putea
aduce – totul – Înapoi – la
Rânduială și Rost – ca la-Nceput –
să le ocrotească – plăcut – pe toate – ca sub o
Plapumă – din nou
cusută – chiar dacă – poate
mai prost ?
Lăuta – o Banală și
Smerită Lăută – măiestru mânuită de-un
Vagabond
Recidivist : Lăutarul
Nudist – fără Conservator – dar
înafara Cântecelor sale – Deplin
Mut :
Adam – Întâiul Făcut – și – la nevoie
și-Artist !
…Dormi în
Tihnă – Doamne-fără-de-Grijă :
în Facerea Ta – invalidă – vătămată
paralizată
fleașcă – introdus-am – pentru-ntărire și
stabilitate – Armonia-Tijă… – …apoi
cu-Amnarul și Cremenea-nvrăjbite – am aprins
Fir-de-Iască : Totul arde potolit – în
Lume – toate-s
Borțoase – gata să
Nască…
***
MOARTEA ȘI POLITEȚEA
Beznele Grele-au plăsmuit Grădina
în care – gânditoare – Moartea se plimba…
toți Greierii-au tăcut – să nu îi dea pricina
din Plimbăreață – -n Cositoare-a se schimba…
cutreierat – și eu – de Gândurile-Amare
Negrei Regine nu i-am acordat respect
și nu m-am ridicat : Banca-mi dădea spre Mare…
și – în definitiv – nu-i nimeni chiar perfect !
…când a trecut prin dreptul meu – cu Ironie
m-a întrebat de nu vreau – în Călătorie
s-o însoțesc – pe-un Mal Necunoscut…?
ca să-mi repar Greșeala – -i spusei : ”încă demult – cumplit aș mai fi vrut”…
…vedeți că poți pleca – civilizat – din Politețe
spre Noi Meleaguri – iar Morții să-i oferi Tandrețe ?!
***
CUM POȚI DEVENI REGE
un Cântec am uitat : era chiar Cântecul de Moarte
avea o melodie…cum să vă spun ? – …aparte !
în camera-mi – o sihăstrie-improvizată
deodată – un Tablou își vuì Valurile – -ntr-o Cantàtă !
mi-am amintit – de-ndată – cum se moare
cum trebuie-invitați – la Moartea-ți – Lună – Soare
și Munți – și Păsări-Îngeri – multe Stele…
o – cât te costă ! – un Biet Cântec – care să-ți umfle Anemicele-ți Vele…
m-am conformat – totuși – Tradiției – și Moartea
mi-a apărut în Pas de Dans – ținându-mi Partea
punându-mă să-nvăț – asemeni ei – Plutirea
și Trecerea – și Nordul – apoi – chiar și Mărirea…
…și – iată cum – prin Moartea – pe care alții-o hulesc – cu mintea-o dărâm’
am devenit eu – Regele de Seamă – al unui Nou Tărâm !
***
DOINA PLECAȚILOR
Chipul Dalb al Morții
Pristav Blând al Sorții
Plecații îi piaptănă
cu Piepten de Nafură
Plecații cei pieptănați
sunt – la Chip – tot Minunați
precum Moartea Cea Frumoasă
ce-a topit și Câmp – și Casă
cei Plecați – de tot Plecați
Dalbi la Chip – la Suflet – Frați
se duc – de-aici – Miresmați
se duc în Tărâm de Stele
Stele Bune – Logostele
de Flori și Grădini-Lumine
unde-i Dumnezeu și-i Bine
colo-aud Privighetoarea
pe Maica Cea Veghetoarea
Îngeri le cântă din Nai
pe Cărările din Rai
Maica Sfântă – Pasărea
Pieptenul îl țin’ la Ea
Piepten de Vecie
Rânduială Vie…
***
DOINA DE ÎNTÂLNIRE
de pe ceea Lume
vin numai Minune :
vin de Paseri Cânturi
în tuspatru Vânturi
și Pasere Firoscoase
Cai cu Aripi – Dulci Miroase…
dar-ar Dumnezeu să plec
spre Grădină eu să merg
cu Dumnezeu mă-ntâlnesc
de Sufletu-mi să-I grăiesc…
…și – în Drum – Calul de Jar
mă ia cu el – iar și iar…
și ajungem – colo-n Stei
în Cerul cu Focurei
la un Mititel Bordei
cu Lumine unde vrei
și de-om fi Curați la Suflet
din Bordei ies – tot în Umblet
cu Candele-n Mâna Lor
Crist și Maica Lui de Dor
…dar Maica – de lângă El
plânge Blând – Încetinel
și-L roagă – cu Lacrăme
ne ierte Păcatele
și ne ducă Sus – la Înger
unde nime nu mai sânger’
ci e Pace – Bunăvoie
Cântec Lin – pe-a Lui Crist Voie…
***
DOINA RĂZBOIULUI
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră
abia-i așteptat Războiul
să te-nfrupți din noi – Purcoiul
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…
Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…
ciuguliți – rămași Găvane
aud doar Șuier de-Avioane :
Șuieră Șerpii Iertării
Șerpii Mării și-ai Plecării
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…
Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…
…aveam Mame și Iubite
ni le-ai luat în Trei Clipite
să n-avem – cumva – Ispite
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…
Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…
…și chiar dacă voi scăpa
de Război sau altceva…
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră
Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră… :
Casa-mi – un Stog de Moloz
Zace-n Balta cu Rogoz
Mama-i dusă prin Vecini
Vecini cu Ochii haini
Ochi-Găvane – Ochi de Câini…
Mama tace – nu se mișcă
o văd ca printr-o Sâtișcă
o sărut – dar tace mâlc…
…unde s-o îngrop – în Smârc ?
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…
Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…
Iubita m-a așteptat
pân’ ce Ochii i-au secat
în Mare s-o aruncat :
n-o rămas nici Păru-i Blond
c-aștepta un Vagabond
o rămas numai Noroi
pe Mormanul de Gunoi…
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…
Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…
Camarazi s-or dus cu Raza
de parcă i-ar fi luat Barza :
de cum Zori s-o fost făcut
toți s-or dus și-au dispărut
de m-or lăsat – aici – cu Viață :
Singur – m-oi vinde la Piață…
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…
Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…
…Mațe – Șarpe răzlețit
Fecale – curgând – din Gât
Ochi Arși – de Ologi și Ciungi
Mâini și Picioare prin Crengi…
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…
Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…
…între Creier și Fecale
între Fecale – Guri – Bale
i-o Frăție de Tranșee
fără Rost și fără Cheie
ce n-o rupi – într-o Vecie…
…Dumnezeu Vede și Știe…
…a fost un Om :
e mai puțin decât Atom…
…au fost Oameni scăpărând :
acu-s Pulbere duhnind…
…Singur – Lumea-i de Nisip
să văd Om – nu este chip
Singur – Singur – pe Gunoaie
pe Bombe și Mușuroaie
din Cap până în Picioare
sunt Noroi – și nu vreau Soare
nu vreau ca să mă usuc
nici să trăiesc – nici să urc :
vreau la Blajini să mă duc…
vreau să mă îngrop în Bezne
să uit – că mi-ar fi mai lesne
să plec cu Norii – cu Vânturi…
…Fleandură mi-s Steag și Cânturi…
caut să-mbrac Palton de Scânduri
printre Munții cei de Stârvuri..
Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…
Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…
***
DOINA DESPRE-UN VIS
am Visat că-s – iar – în Sat
Perină am pus pe Cap
să nu mai aud Cocoșii
să nu văd cum vin – iar – Moșii…
aud Iarba din Ogradă
cum tot crește – face-a Sfadă
dar eu nu vreau să mă cert
pe mine – întâi – mă iert…
nu vreau Popi la Cap – ci Înger
căci de-un an – într-una Sânger
Zac – și știu doar c-am să Mor
fără Rost și fără Spor…
Moșteniri n-am de-mpărțit
Sărăcia m-a nășit :
Neamuri n-am – și n-am Copìi
am să plec cu-un Car de Rime
nu mă știe Nime – Nime…
doar un Cântec Îngânat
mi-e Prietin și mi-e Sfat
colo-n Lumea Dalbilor
la Gârliciul Apelor
în Lumea Gràurilor
pe Tărâmul Fèților…
e bine că-i Primăvară
toți îs cu Treabă – pe-Afară
așa – pot să mă strecor
să Nu Fiu – iar Nu Să Mor…
eu nu plâng – Nime nu plânge
nu las nici măcar vreun Sânge :
în loc vine Pasărea
nimeni nu-i știe Limba…
ce-o Vestì – ce-o Piuì
numai ea și eu vom ști :
o Taină să știți – de mine
că mă duc drept la Lumine
unde-i Cald și este Bine…
și-unde Hristos mă așteaptă
să Grăim numai în Șoaptă
de-ale noastre – de la Țară
despre Grâu și despre-Ogoară…
Nimeni nu mă mai Măsoară
ci mă-mbrățișeaz’ la Scară :
Scara către Rai și Sfinți
Întâlni-voi și Părinți…
***
INTERDICȚII ȘI SFATURI BĂTRÂNE
nu-ți lepăda Încălțările din
Picioare – cu Vârfurile spre
Ușă – că pleci – de tot – din
Casă
nu-ți așeza-n cui Lăuta – cu Strunele spre
Perete – că-ți răgușesc și se
topesc – toate
Cântecele – din
ea
nu dormi cu Fața-n Jos – că
dormi Somnul
Pământului
și – mai ales – nu lăsa
Femeia – să se
suie-n vreun Pom – că
ți se usucă toată
Livada – și-ți
seacă Fântâna – și toate
Izvoarele dimprejur
pe loc !
…așa m-au învățat – pe mine
Bătrânii – iar eu am ținut
cu sfințenie – Vorba lor – și
iată-mă – încă
teafăr și gata să-ntind – cu mii de
Făclii pe ea – Masa
Zeilor – cărora
le voi cânta – viforos și
înaripat (ca Vulturii de
Stâncă) – până se va
face a Treia Zi – după
Scripturi…
…așa scrie și la Scripcă…
***
DOINĂ DE CTITORIRE
pe Lac cu Foc botezat
cu Lebede semănat
drept în Mijloc și Curat
am durat – măre – durat
Muntele Privighetorii
unde nu ajung nici Norii
cântă – lin – toți Veghetorii…
și m-am azvârlit în sus
de-am ajuns unde-am ajuns :
stau – la Masă – cu Hristos
cu Sfântul nost’ Făt-Frumos
și-nchinăm – din Val în Val
Potirul Regesc – GRAAL !
***
UTOPIA
cu Tăișul Timpului – nu mă urmăriți
voi – Zei ai Olimpului – măriți și slăviți :
cu Satirii – tăinui-voi – prin Păduri și Lunci
cu Naiadele m-oi scufunda – atunci
despre toate-acestea – sigur veți afla
Vechi Balade – Epopeea – când veți asculta :
Universu-Ntreg e Sala unui Bal
(Nevăzut și Harnic : Balul de Cristal !)
eu și cu Lăuta – vom da Recital !
eu sunt sigur că – în Spume de Nectar
veți vedea că Viața-mi a fost de Tâlhar :
i-am furat – lui Zeus – Sceptrul de Lumină
și – din el – sloit-am Lăută Divină…
…din Sălaș de Gheață – Cântu-mi vă topește
Armonia Sfântă – în Lume domnește !
***
MARTIRII CÂNTECULUI – TRUBADURII
Martirii Cântecului – Trubadurii
în Palate – pe Câmpii : Victime-a’ Tortùrii !
în veci ardem – și oriunde – pe Rugul de Cântec
noi – Văpăi de Duhuri Sfinte – voi – distrând un…Pântec !
mă-ntrebai – în sinea-mi : ne merită ? – cine ?
Vremea asta – îngrășată-n Nesimțiri și Crime ?
Regii care-și umflă Dosul – și ne-azvârl Ciolan ?
Plebea asta Împuțită – Minte de Plăvan ?
Cântul nostru – Răstignit pe Strune
dacă pe Satan îl mâna – ‘napoi în Genune
dacă – măcar pe-unul – îl isca-va Sfânt
Misiunea și Rostul – aici – pe Pământ
noi le împlinit-am : căci unit-am – iară
Cerul și Pământul – în Cântul de Seară !
***
SFATUL COSMIC
Alcore Arătări – puzderii Duhuri Albe
s-au întâlnit să hotărască – în Lumile Preaslabe :
mai fie Lebede și Lacuri ? – mai fie-n Stele – Balul ?
sau Nevăzut – și pe Vecie ! – dispară – iarăși – Graalul ?
la Sfat căutară pe Martirii – ce limpezesc Lumina
pe Răstigniții Strunelor Nebune – Copiii Sfintei : Luna…
”să vină-n Sfat și Trubadurii – căci e și-a lor Pricina :
prin Cântul lor – trezind Văpaia – treziră-n Lumi și Vina !”
…și-au curs – spre Cer – Alaiuri – Trubadurii
Smeriți și Triști – căci nu văzură Terezìe – să țină Frâu – Măsurii…
și cine le va ține parte – unor Calici de pretutindeni
care n-au Cai – Palate – Turme – și nici măcar Armura…?
…la Sfat – s-a ridicat – dintr-înșii – un Neica Nimeni – tot murmurând din Strune :
”spuneți că Vina-n Lume-i din Pricini de Cânturi Dulci – de Stihuri – …de noi – anume !
dar ar mai fi – vă-ntreb ! – vreo Lume – dacă-Armonia piere ?
doar Armonia ține-n Stele și-n Lumină – Lumea – cu-a Ei Putere !
dacă veți stinge Lira noastră – veți prăbuși în Bezne-Ntreg Pământ –
căci Temelia Facerii Dumnezeiești – se iscă din Cuvânt
din Armonie și Durere – din Răstignire Blândă
cum doar – Lăuta – Răstignită-n Strune – poate să-nfrunte – Frântă !”
că unul simte-ntreag’ Văpaia – că altul sforăiește ?
nu-i Vina Celui Răstignit – ci-a Ins ce Nu Voiește !
dacă-n Grădină – un Pom seacă – și altul înflorește
e Vina Strunei ? – Stihului ? – Poveștii ?
așa-i Porunca – așa-i Legea – Celui Ce Cârmuiește !”
…se strânseră – -ntr-un Loc – Bărbile Înțelepte…
Cel mai Bătrân se-nalță – grăind cu Vorbe Drepte :
”Măsură Bună arătară – prin Pristavul Ales
Acești Calici cu Foc în Strune – cu Cântec ‘Nalt și Dres :
EI sunt Puterea-n Veci a Lumii – și Graiul de Lumină :
cine de Strune nu ascultă – a lui e-ntreaga Vină !
da – Armonia-i Temelia – iar Răstignirea-i Plină :
fără de ele – Lumea-Ntreagă – n-are Ființa Crină
nu poate să înfrunte Bezna – și toți ne prăbușim !
asculți Lăuta Sfântă – și Răstignitul arde : numai așa răzbim !”
…încă mai murmură o Strună – în Lumile de Surzi :
de va tăcea – Omule dragă – unde ai să te-ascunzi ?
Surzenia te prăbușește – iar Crima te îngroapă :
Lăuta nu-i făcută astfel : ea – după Proști – nu Sapă !
***
DOINA SINGURĂTĂȚII
singur Cuc
la Balamuc :
dacă mor – cui o să-i pese ?
de-oi trăi
nimic nu iese…
Paingănii țes tot des
Viața-mi n-are înțeles
nu-mi mai dă nimica ghes
iar Albinele fac Miere
pe când eu mi-s plin de Fiere
Păsări cântă – piuiesc
eu – într-una – tot bocesc…
Codru-ntr-însul nu mă vrea
că mi-s încruntat așa
Izvorul nu-mi dă să beu
și-și oprește Apa-n Tău…
Soarele – să nu mă vadă !
Luna-i pusă tot pe sfadă…
stau pe Prispă – Negură
Cerul e de Marmură
Câine latră-n Gaură
Moartea-i Meșter-Faură :
Macină doar Laură
Ascuțește Fièrură…
la ce s-aștept Dimineață ?
mă spăl cu Ceață pe Față
cu Ceață și cu Coșmar
de Viață să n-am habar…
și mă duc tocma-n Livadă
Dumnăzău să nu mă vadă
mă duc – mă duc drept la Cuc
Binecuvântat Hurduc !
mă duc – hoțește – la Pom
tot cu Crăcile de Om
mă duc la un Măr Rotat
stârpit – cu Crăci de un Stat…
…la ce-s bune Zilele
Zilele și Nopțile
când n-ai cu cine grăi
n-ai cu cine sfătui
lepezi Neguri în Fântâni
de-ți scoți Gura din Țâțâni…
n-ai un Frate – să te plângi
Hristos nu vrea să te frângi
dar nu vine la taifas
să-ți scoată Dracii pe nas…
…tot mergând și sângerând
la tot Pasul – Gând scăzând
cu Năcazul meu arzând
am ajuns – la Miez de Noapte
în Livada rea – din spate
lângă Crăcile cu Șoapte
și cu Ștreangul pus de-o parte…
***
DOINĂ DE PRIMĂVARĂ PIEZIȘĂ
halal de-așa Primăvară
tot cu Brumele pe-afară !
halal de așa un Soare
cari s-ascunde după Noare
dârdâind Raze – de moare
și cu Vergura de Noapte
de cade – mereu – pe Spate…
Primăvara e furișă
și te-njunghie – tot piezișă…
nu e Rost de Bucurie
nici Spor în Gospodărie
Unchiul Ger se lăfăie
Zâne Rele mormăie
Vremea – -n lunec – gâfâie…
Mâna – pe Plug – ți-o jupoi
atâta e Fierul – Sloi !
sângur tragi – umilul Jug :
nu s-urnește-n Gheață – Plug !
Boii – de Ger – au murit
Nutrețul s-a isprăvit…
vină Iele
cu Ulcele
răsărind tot din Surcele
să joace la Tălpicèle
Temelìa s-o-ncălzască
Grâu-Văpaie – iar să crească…
…dar Cerul e plin de Ciori
Soarele e doar Duhori
Sămânța a degerat
Casa-n Vale s-a surpat…
…și s-arată Noroc Mare
în ist An – din Calendare :
nici tu Pâine – nici Parale !
…numai Năcazul și Jale
se slobod pe Om și Cale…
***
DOINA PENTRU MASONI
numai Boi
intră la voi
Masoni cântând din Cimpoi !
numai Bogătași
numai Ucigași
ați avut Nuntași !
…fără Lună – fără Soare
fără Munte ori Izvoare
fără Paltini – fără Brazi
numai Șorț – de razi și scazi…
nici Stele – nici Păsărele
doar Negre Lumânărele
numai Jurământ de Moarte
și Giulgii – la Modă Foarte !
…numai Tidve și Compase
Echerele Răpănoase
și Încrucișate Oase !
doar Descreierați
intră – col’ – la ”Frați”
Masonii cei Snobi
pe la Jìdovi – Robi
Masoni de Canal
buni de Tribunal
Masoni Criminali
și…”sentimentali” !
Maeștri – cu toți – Artiști
de fapt – numai…Sataniști
Maeștri – Maeștri
cu toții – ”Pedeștri”
Maeștri îi naști
să ai…Pederaști !
Escroci – Copți în Sânge
Lumea-ntreagă plânge
se cred Dumnezei :
sunt doar…Chiloței
în cari-și fac…Treburi
Jìdovii Funebri !
…Țări Întregi văzui plângând
și-aruncându-se-n Mormânt
după ce le înrobeați
după ce le tot momeați
și-n Prăpăstii le-azvârleați !
…a venit Nea Saul
să dea foc la…Staul
și din Foc – Lumina
nimicească Vina…
s-a-ndârjit al nost’ Ion
să vă dea jos din Avion
înaint’ de-Aerodrom :
să se-aleagă Praf – Bălmoji
din toate-ale voastre Loji !
a venit Seriòja
să prăjească Loja :
ei jură – în Loji
Credință la …”Coji”
ca să poată vinde Țara :
trasă-n Țeapă – jupuită
cu Giulgii acoperită
Țară hingherită-n Uși
ca pe Câini – făcuți Mănuși :
Iarna – ca și Primăvara
jurând că-i iau măsuri – ”la greu”
de fapt – gătind…Copârșeu !
*
Bandiți Internaționali
Criminali A-Liminali :
credeți că scăpați – cu bine
după nesfârșite Crime ?
Râpa Focului Coclit
vă mănânce-n Labirint :
pogorât din Neagră-Arìpă
v-oi da Foc – într-o Risipă !
de Vii veți arde – Călăi !
așa – Scrum – pierduți de Rost
v-oi înfățișa Regelui vost’
cu Capete pe Tablà
ce n-ați văzut – veți vedeà :
chiar Regele vost’ – Satàna
va căta – -n Mediteràna
unde-i Valul mai Adânc
să-și azvârle câte-un …”Sfânt”…!
unde-i Apa în Vârtej
să vă farme – ca pe-un Vrej
unde-i Apa-n Nebunie
să vă-ngroape – în Vecie !
***
NIMICNICIE
în Ograda Bisericii răsărìi
ca un Fir de Pălămidă… – …dar mai știi
cine și când te va smulge – -ori cruțà
ori nici măcar în seamă nu te-o băgà?
cât ai trăit – gândeai să spargi Ferestrele Frunții
abia spre Sfârșit apărură – în juru-ți – calmându-te – Cărunții
abia târziu de tot – crescură – din Umbre și Cuvânt – Munții
și-ai înțeles – din Limba Vulturilor – că nu ți-e scris să rămâi
că pe-aici ai răsărit – doar ca să ai – Vremelnic în Furtună – Căpătâi…
deja – Pleava din tine dăduse pe dinafară
de-atâtea Riguroase Neputințe – te făceai Foc și Pară :
dar nimic – nici cât o Cărămidă – n-ai ars – ci doar ai plutit
nici cât un Nor – nici cât Umbra-de-Gând – nici cât un Bătrân Mit :
Puf de Păpădie – îngâmfată și zurlie
peste-Oceanul de Cruci – din Văi – din Păduri și Câmpie…
…și te-ai dus – te-ai răsucit și supus – oricărui mai de Doamne-ajută – Vânt…
…tocmai în Cerul Gurii simțeai – tot mai amară : distanța dintre Cer și Pământ…
…nu mai e Timp de Răstigniri – de Minuni și Revizuiri :
în Clopotnița Părăsitei Biserici – din Semințe duse – prin Lumi – de-Naripați Musafiri
atâtea Buruieni au crescut în Locu-ți – că nu mai e Rost de Priviri…
*
Morții Electrificați
și-Mpuțiți – și Galonați
fără de Ficați
merg ei prin Turbă
până ce turbă
ajunși la Os
fac – tot – pe Dos
și cheamă Sfinți :
le pună Dinți
…și-așa-au mâncat
juma’ de Sat :
nici îndrăzniră
Oameni cu Silă
ca să-i azvârle
Spurcate Sfârle
‘napoi în Gropi
tot ca pe Dopi…
***
GÂNDUL CEL ADEVĂRAT AL GUVERNANȚILOR, LA MOARTEA UNUI INTELECTUAL
Intelectual dus :
Răsuflare-n plus
un Spin
mai puțin !
…prea ghicea – -n Albine
ce e Rău – ce-i Bine
ne temeam de Verbu-i Pur
ca de Puiul de Vultùr
stăteam pe-un Vulcan
când trăia – mai an :
prea era Vântoasă
țintind Treaba noastră
prea era o Nebunie
când râdea de Vorbărie
când se-ncrunta la Hoție
și prea Vijelie
vorbind de Prostie…
…bine c-a plecat
pe noi ne-a lăsat
și ne-a dezlegat
la Beznă și Rele
la Draci și la Iele
la Crimă Bălțată
Trădare Curată…
***
——————–
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
16 martie 2020
