Adrian BOTEZ: Zboruri și chemări (stihuri)
ZBORURI ȘI CHEMĂRI
e toamnă – păsările zboară sus – pe ceruri :
cu glasuri depărtate – tot ne cheamă
în lumea lor – de dincolo de geruri
…dar cerul – de atâta sânge – a-nceput să geamă…
chemări – chemări – o – mistice chemări
spre ce ne îmbiați – spre ce cărări ?
copacii-au ruginit de-atâta așteptare
a ruginit și sufletu-mi – de-atâta întrebare…
Păsări-Argonauți – oare-ați aflat
acolo sus – Lâna de Aur și Lumină ?
ori vreți s-aveți – în noi – tovarăși – doar – de drum și vină?
singure vă simțiți ?– sau vreți a ne da sfat ?
…s-a-ntunecat – în zare – zborul enigmatic :
mă lasă mai sărac – mai trist – mai fără de jăratic…
***
BĂTRÂNE PRĂPĂDITE ȘI UMILE – FRUNZE
bătrâne prăpădite și umile
frunze-și întorc pe dos paltonul cenușiu
se zgribulesc sub Vânt – călău sașiu :
da – știu că nu mai au nici nopți – nici zile…
toată filosofia lumii e-n cuvântul „toamnă” :
acum și doar acum – curva din ea e …“doamnă”
și-i răstignită – viril – pe largi melancolii
e timpul smead – când morții s-amestecă-ntre vii…
cenuși se scurg din ace de ceasornic
iar peste noapte – peste moarte – treacă-se Copac Dornic :
leapădă-se de Foi-Raze – toate umile – dar de-AICI și-ACUM
pentru Visul Cărților-Văpăi – de peste Drum…
…cine te-a mințit – din cei cu Mantie ori cu Tiară
că va fi – iarăși – Nouă Primăvară ?…
…dacă-ntrebai Moșneag Celestul – ți-ar fi spus
că-acum e – către Bezne – ULTIMUL APUS…!
***
ÎNCEPUT DE ELEGIE
suspin – și eu – pe unde
m-apucă
suspinul
nu – nu : suspină la
Temelia Lumii – numai la
Temelia lumii
dar – unde-i
Temelia Lumii ?
…cad bucăți de
mortar – amestecate cu
păsări : mă uit în
jos – să văd cât de
jos – până unde
jos – cad : poate că acolo să fie
Temelia Lumii…
…o lacrimă îmi cade pe
mână – din
cer : probabil că
Temelia Lumii e-n
mâna mea – și e-n cer :
prea tac toate – uitându-și de
sine – după acest început de
elegie…
pun mâna – streașină – la
ochi : da – cu adevărat – din
sufletul meu – se vede
Temelia Lumii : ce-o să
fie – dacă Dumnezeu își va
plânge tot
Focul – adunat de-o
vecie – și încă de vreo trei sferturi de
moșie…?
***
SUB PLOAIA CUMPLITĂ – CAD NUCI DIN COPACI
sub ploaia cumplită – cad nuci din copaci
plesnind – cum grenade – pe nocturnal asfalt…
oar’ cine-o scăpa ? – ce război ne tot faci
Dumnezeule-ascuns sub aburu-nalt ?
e noapte – simt schije sub pleoape de vis
simt sânge curgând : orice viață-i mormânt…
mă strecor – pe sub slove – ce-o viață am scris :
nu găsesc mântuire : doar țevi fulgerânde – în orice Cuvânt…
sinistru sclipesc țevi de arme – spre mine :
execuția-n zori : din bine-n mai bine…
…norul de ceață n-are nituri – să țină :
mă răsfir – din tulpină de moarte în altă tulpină…
…degeaba amușină – isteric și crâncen – Câinii Urgiei :
m-am pierdut în desișul de umbre : țin loc Temeliei…
***
OIȘTEA ȘI HULUBELE
oiștea și hulubele – trei lemne
de cosmica dialectică demne :
a uni și-a despărți – totdeodată :
sinteză-infernală – spre Formă sculptată-ndreptată !
de pe Pământ – se reflectă-n Carele de pe Cer
flirtând cu Arheii Divini : o – Doamne – cât fler !
Carul Mic – Carul Mare și – Gospodarul :
…precum pe pământ – și în cer – trudește tot Harul !
…s-a făcut noapte – stelele filosofează
Țăranu-a-nchis Șoprul : doar geometrizează
scurte flăcări îi ies – foșnind – dintre palme – Lună și Soare
Cer și Pământ : învăpăiate și surâzătoare…
…de ce nu cărați – totul – în Șoprul Arheilor ?
ați mai sșăbi – pe Pământ și în Cer – Viscolul Derbedeilor !
***
S-A DUS ÎN PIAȚĂ
s-a dus în piață – după
gloanțe de
mitralieră
când se întoarce
acasă – pune mâna pe
satâr și pe
sateliții-rachete atomice – și-i
activează – preț de-o
macro-tocăniță – de-o
tocăniță
majoră – lipsind câteva
succesive constelații – de orișice
faună-floră
***
ȘANTAJ SUPERFLUU
ei și ? – asta am vrut totdeauna – să mor !
de ce trebuia să-ndrăgesc o lume-asasină ?
de ce să mă nasc într-o lume-a torturii – „divină” ?
de ce să apar pe un astru minor ?
doar iarnă și toamnă – doar toamnă și iarnă
trăit-am prea mult – între zări ce descarnă
mă răstignesc – un schelet – pe orice perete
vrut-am să mor : nu vedeam decât sânge – în pete…
doar pentru crimă aicea e locul :
când mă aplec să culeg câte-o floare
când mă-nalț către sfânta Privighetoare
îmi și cosiți mâini – gât – picioare – …norocul…
…mă șantajați – voi – cu moartea ? – voi ? – sfinți idioți ?
EU v-oi „sfințì” – în latrină – pe toți !
***
NU-I LUME – NU-I VIS – EVADARE : -I NEANTUL
nu-i lume – nu-i vis – evadare : -i Neantul
e liniștea mea – în sfârșit dobândită
m-am jelit – perpelit – ca pe plită
acum știu : NIMIC nu există – nici eu și nici altul
abatoare de simțuri – iluzii pe dos
conștiința secată până la os
credinți cu cătușe – infern al credinței
peste tot și oriunde : TRIUMF UMILINȚEI !
minciuni și tortură – rupte balanțe și rânjet de crimă
nici Cântec în zare – în Duh nicio rimă…
atunci am urlat ca turbat – detonând constelații :
da – în sfârșit – am aflat – în gaura neagră din spații
Neantul – Sublima Putere de A NU FI !
…demenți dumnezei : FRIZURILE VOASTRE DOAR EU VOI TURTI !
***
PSIHOZĂ CU INEL DE AUR
nu ninge – nu plouă : tăcere completă
(…garnitura din suflet e vomă de rouă…)
la geamuri se strâmbă-un cuplet și-o cupletă
stabilite – de mult – – cu cățel și purcel – pe-o trotinetă…
ideea se rupe – grăbită – drept și fățarnic – în două
cinism și-organismul – “la pachet” amândouă – întinse-s pe pâine prăjită
…spre mine se-ncruntă – -ofensată în burtă – -o maneà necăjită…
păstrați-vă cumpăt – în orișice dùbii : nu-s Sanepidul !
Galaxia întreagă îmi piaptănă gândul și ridul…
e-o seară cu sânge de pește – livid și stricat :
m-aplec peste mine – să vezi că – “pe bune” – -am vomat
Delfinii și-Ondina fumează – pe-ntrecute – Rimelul
din cada smolită – în baie – fredoneaz’ Jagardelul…
…e-o seară ciudată – în rate – -astronomic livrată
iubirea-mi e criță : lălăiește – -n infern – un pic psihopată…
…în cer bombănește – răgușit de-atâtea orgìi – Violoncelul :
îmi scot de pe creier – smerit – de aur Inelul…
***
BALADĂ PENTRU APOSTOLUL IUDA
Iudo – Iudo – frate Iuda
nu te osteni cu truda :
ne-ai trădat de ne-ai chircit
de-am căutat și ne-am găsit
binele de la Hristos
să ne fie cu folos !
pe Hristos L-ai răstignit
L-ai vândut – ieftin cumplit :
L-ai vândut și L-ai grăbit
de-a făcut spre cer pod zdravăn :
greață ni-i de pământ reavăn
de spânzurători pe greabăn… :
dulci îs Munții și proroci :
abia-n Ei – Îngerii-s Voci !
Iudo – Iudo – treci în Barcă :
Prigoniții află Arcă
și se bucură de Moarte :
Poarta Firii către Astre !
dacă tu nu ne-ai fi fost
Cruce Neagră-n Adăpost
am fi pribegit și azi
să căutăm Steaua din Brazi…
bun e răul într-o Casă :
nicio clipă nu te lasă
de cauți Coperiș-Lumină
tocmai unde Munți suspină…
Iudo – Iudo – vii cu noi :
aflăm Calea la Puroi
să-l scoatem din mădulare
s-aprindem în Suflet – Soare
s-arăți Hristosul din spuză
sângerând – dar Călăuză !
…să ne dai amar și crimă
de ne-nvrednicim la Rimă !
***
AUTOPORTRET ȘI URARE
două urechi de Măgar
în Oglindă îmi apar :
mutra-i de Cetate Spartă
gura – Rânjet scris cu Artă
cam atâta-a mai rămas
dintr-un Înger-de -Pripas
dintr-un Lăutar Nebun
adormit sub Vrăji de-Alun…
Rege sunt peste Nărozi
scheaună-mi – la porți – Irozi
Duhul – jumulite pene
Lebede – cântând alene…
Toamnă sunt – Toamnă mă cheamă
strânge-mă : va curge Zamă !
Zamă Neagră – Mătrăgună
agâmbându-se la Lună…
…nu mă îngropați în Munți :
spurcați Izvoare și Nunți !
azvârliți-mă-n Vulcani
să vă bântui…LA MULȚI ANI !
***
ORTOGRAFIA VIEȚII
a fost odată-ntr-o vâlcea vrăjită
o zână – păstorind lângă ispită
au fost și lacuri de lumină
pădurea toată – o grădină…
…dar – la un semn necunoscut
în scrum toate s-au prefăcut
iar cerul s-a-ncruntat spre mine
…plouă – și azi – sânge și vine…
…ce-oi fi greșit – ce crime-n beznă voi fi săvârșit ?
habar nu am – e un mister de bufniți :
mă-ntreb – de veacuri – singur – răvășit
cum am putut să scriu – în loc de „viață” – …”gropniți” ?
…da – orice-i rău se trage din Ortografie :
Slovele Vieții le pocim – grăbiți : așa… – …numai să fie…
***
CUMPLITA VESTE
sub Cumplita Veste – galbeni sunt Copacii
ne-a trădat și Cerul – ne-au trădat Ortacii :
amuțiră păsări – amuțiră glasuri
Lumea și Pădurea – umbre fără pasuri
umbre-ncremenite – Valuri fără Maluri
incolorul Sânge – dispare-n Spitaluri…
a Nimic miroase – a Nimic și Jale
Forme-n zbor eretic – astăzi : ireale
…între noi și Ceilalți – s-a-nălțat o pâclă
între noi și Ceilalți : un Hotar de Sticlă
o-nchisoare-i Lumea – ne vomăm în poale…
chiar Singurătatea – e o Acceptare :
Veștile nu-s zvonuri – atârnă ocale
Inime Mahmure – cu Răni de Mirare…
…c-am greșit – toți – Drumul : asta este Vestea…
Orb – cauți altă Viață – deci alta-i Povestea…
*
…greșitori în toate – nu pricepem Scrisul :
s-a-nnoit Neantul – Rune și Ruine – labirintic Visul…
***
DANSUL SATANEI TRIUMFĂ
de-acolo – din afundul pământului
gâlgâie – către noi – șoaptele Șarpelui – Răului :
Lava Satanei explodează – prin porii Sfântului
lacom – Prințul Cernit îl soarbe – dinspre cer – spre Hohotele Hăului…
de-acolo – din Afundul Pământului
până-n Țeava de Crini răzbește – smolatică – Oratoria Satanei
convingând și-adormind : noi – cei sfioși – din Brânca Vântului-Vranei
să nu ne temem de-Extaz Zărăfesc – de – proaspete – Icoanele Golului…
…nu-ațipi – Criste – tocmai acum – în Toiul Toiului :
Dansul Satanei triumfă-n lumi – El e Rege în Roi – și-al Noroiului :
…dă-ne – și nouă – un Strop de Dreptate – un Zid la Cetate :
nu numai să fim vinovați – umiliți – și-atât de departe…
…nu știu cu ce și pe unde se-ncurcă-aiuritul Hristos :
Vântul și Păsările pardosesc tot ce-i Jos…
*
…nădejdile noastre – pe ce-Altar mai încap ?
surcele-s Icoanele – ce-am luminat – răstignit – în dulap…
Lumânările-s stinse – Veghea-a fugit – lăsând Mâniile-aprinse…
…sunt atât de bătrân : Munți scufundați – Piscuri ninse și-nvinse…
…e-atâta urgie a Somnului Morții – în toate – Cerul e spân :
cine – decât Crist – să se întoarcă și să fie – din nou – Florilor Stăpân ?
***
STRĂJER PĂRĂSIT ÎN POST
e-atâta noapte-n dimineața asta :
copacii – -n umbră – scutur’ lacrimi negre
numai o casă-a mai rămas : Fereastra
sub care zac – hrănit doar cu tenebre
n-am întâlnit – în viața-mi – zboruri ‘nalte :
singur ‘mi-nchipuii – perechi –Aripi de Înger
din vârful lor – de la-nceput – eu sânger :
cu sânge scriu eu Slovele Vechi – Psalte…
…atâta noapte – și numai un Ceaslov :
m-am rânduit Străjer – iar nu viclean Milog…
…la ceasul hotărât în Constelații
prin neguri – Crist trezi-va-mi casele și frații…!
…așa nădăjduiesc – de-o viață fără rost
dar pân-acum – mă dovedii nebun și prost…
*
…o Stea tot cearcă să pogoare-n Mâzga Neagră
dar tot amână – lăsându-mi Sama-ntreagă…
***
CLOPOTE SECI
zdrăngăne un Clopot – fără rost și chip…
…o – câte-a-ndurat Crist – pentru Liniște…!
îmi vine-a picta Bufniți – și îmi vine să țip :
„Hoardă-Ipocrită – întoarce-te-n Miriște
Hoardă Isterică – îngroapă-ți Genunchii…!”
…dar în juru-mi roiesc Țânțarii și Unchii…
“taci – Tinicheaua Satanei – că nu-L aud pe Crist-Adevărul !”
…negustorii de Crist își tot lăfăie – bălindu-și – fir cu fir – părul…
…lăsați-mă să scriu Piscul Munților
lăsați-mă să cânt Harfa Punților… :
acolo – Tălăncile – Diamante-Suspine
(…Păstorul al Treilea pleacă și vine…)
încearcă-un surâs – pentru mine – cum că totu-ar fi bine…
…uitați-mă-n Munți – în propria-mi Carte :
să fiu Prinț unor Slove-Cristal – iar nu unor sticle deșarte…
***
ARDEREA MEA
sărac și singur – și bătrân – bolnav :
am fost – cândva – și împărat – și sclav…
sunt hoit târziu : acum – uitarea m-a-ngropat
n-am cruce : o Pasăre s-a așezat
pe pieptul – cald încă – al țărânei vii :
știu că – din chin și moartea mea – vor crește mii
de Duhuri Vegetale – arzând cerul
vestind Corabia – Corăbierul…
…teatru al Morții – Amiază Amânată
eu sunt Pribeagul lui…”a fost odată”… :
n-am Rost – ori Rădăcină – nicăieri
nu m-a-nvățat să sper – nici unul din Năieri…
…eu ard – cu fiecare Velă-Stea…
oricare zeu și-ncepe Povestea ; “…tot Universu-ardea…”
***
METEMPSIHOZĂ
dintr-o Salcie din Crâng – anevoie – m-am tras
de-am devenit Hoit – puhav – buhăit și gras,,,
pogorât-am dintr-o ploaie de rai
și poticnitu-m-am într-un Butuc – printre Scai…
metempsihoză-iscusită – afurisită
cari te trage-n Toiul de Lumi – Nesfârșită Ispită :
mă găzduiește – cuviincios întâi – un Conac de Gospodar :
ciufut – mă azvârle – apoi – între Gunoi și Jar !
…călătoresc – viguros – pe la Frați – între Regnuri și Rai
și nu m-aleg decât cu Umilitul – Sfântul Nai :
de ciudă – -am început să cânt pe la Porți
de i-am stârnit – Oameni și Câini – pe toți…
…renasc – curios – de-așa Pribegie-Amurgită – cu Zarul :
pe întuneric – pe furiș – aprinsu-mi-am Harul și-Amnarul…
***
PLOI DE MUCI
plânge cu muci
muci la uluci
plânge cu pucioasă
cărturăreasă
suită pe casă
fără noimă plâns
de pântec învins
plâns sub lumânări
zoaie curg din zări
din zări și din mări
din pribegi cărări
candele de muci
cad din stele-cuci
cuiele din carte
sparg palate moarte
cuiele de muci
pătrund cărni de slugi
răstignesc papuci
hialine cruci
vulcani vălătuci
răstignesc și-un neg
pe catarg norveg…
răstigniri parșive
prin paturi de dive
răstigniri frivole
pe corzi de viole
…vino mai aproape
și plânge-mi pe pleoape
când mă voi trezi
să-ncleiez o zi
ziua după zi
pân-om mucezi
și sub ploi de zoaie
vom fi crai-gunoaie
crai bacterieni
toți – trecuți prin ierni
rai din orbitalul
scriind tot canalul
dizolvând spitalul…
crai analfabeți
scriind pe bureți
zgriind pe pereți
zgriind sorii creți
mâzgâlici-atleți…
epopei mucoase
mucoase-n terase
epopei lunare
golind buzunare
de idei barbare…
…plânsul de țestoasă
pe o mare grasă
scrie muci-altare
sânge de pahare
…maica lor : paloare
crimă și valoare
maica lor : putoare
nemțoaică din floare
și neamț de răcoare
prins între motoare
sub excavatoare…
stați – mucoși din coș
totul e pe dos :
potir răpănos
jilțul e râios :
un rigă vâscos
deloc arătos
și la obraz – gros…
…numai bun de crai
pe cărări de rai…
***
VÂNTUL NU BATE – IAR OAMENII-S MORȚI
vântul nu bate – iar oamenii-s morți
singur – vorbesc cu lumina din lampă
mi-am luat – la mânie – viața de torți
trântitu-o-am de pereți : acu-i stampă…
ce zicem că-i bine ori rău – Îi stârnește doar râs de prihană
deși – de la El venit-au poruncile – cică “de hrană”…
din gură – cu spume – blestemele-mi curg :
„ce nesimțit ești – Tu – ce-Ți zici Demiurg…!”
…odaia m-apasă – pedepsit mi-e cuvânt
dar – epileptic – dintre buze-n convulsii azvârl focul frânt
în zidu-nghețat – căruia-i crescură – iar – solzii :
din fund de pământ – mustrător – mormăiesc toți cobolzii…
…degeaba-L înjuri : Lui „musiu” nici că-i pasă :
își prefiră-ntre degete – vieți-morți – constelate ! – ca pe-un fir de mătasă…
***
Adrian Botez
