Petru Ciobanu: Obiceiuri de “Bobotează” dintr-un sat bucovinean
DOCUMENTE DE VIATA ROMANEASCA DE ALTADATA
“La 6 ianuarie, în ziua de Bobotează (Iordan), se face sfinţirea aghiazmei pe gheaţa Siretului Mic. Cu câteva zile mai înainte, în dreptul lui Pahuleac, unde era, apa mai adâncă, se tăia cu fierăstrăul o cruce mare de gheaţă ( cccc.2-2,5m), pe care o aşezau vertical şi o împodobeau cu o coroană de cetină. Acolo se făcea atât sfinţirea crucii, cât şi a apei (aghiazma). Lumea spunea că se duce la Iordan.
În sunetul clopotelor de la biserică, fete şi flăcăi, îmbracaţi în cele mai frumoase haine de sărbătoare, iau din biserică icoane, cruci şi prapore şi pornesc, în frunte cu preotul, la gheaţă. Toţi cei prezezenţi aveau la ei căni, ulcioare, cofiţe pline cu apă luată din locul de unde s-a scos crucea, aşteptând să fie sfinţită. Fiecare familie avea cu ea un bucheţel de busuioc. În momentul sfinţirii apei, se împuşcă din săcăluşe (”sacalîşuri”).
La întoarcerea la biserică cu toată procesiunea, pe tot parcursul drumului se trag clopotele şi se strigă “Chiraleisa” (Chire elei son = cu noi este Dumnezeu) de grupurile de bărbaţi de către 7-8 persoane. În acest timp, preotul, cu un mănunchi de busuioc în mână, îl tot înmuia în vasul cu aghiazmă şi stropea în dreapta şi în stânga sub formă de cruce. Lumea urcă cu voie bună Dealul Surdului spre biserică. Fetele, în cojoacele şi ciubote noi, erau în centrul atenţiei flăcăilor. Dacă aveau ghinionul să alunece şi să cadă, deveneau subiectul glumelor tinerilor, căci, aşa era credinţa atunci.
După masă, dacă timpul era frumos, se făcea horă, flăcăii şi fetele petreceau câteva ore de dans.(” Cupca, un sat din Bucovina”- prof.dr.ing.Petru Ciobanu )
„Şi se va ivi slava Lui Dumnezeu şi fiecare trup va vedea, pentru că astfel grăi Domnul!”
Sărbătorind Botezul Domnului, zi considerată deosebit de importantă pentru poporul creştin, este primită cu post şi rugăciune, cu smerenie şi supunere, este în strânsă legătură cu viaţa lui Iisus.
Subiectul are şi alte aspecte, după cum zugravul a luat elemente şi din scrierile apocrife, privind mai ales tema zapisului lui Adam, temă deyvoltată şi în cărţile populare vechi şi reprezentată prin iconografia Botezului.
„Stând Hristos gol în mijlocul Iordanului şi Mergătorul înainte la marginea râului de-a dreapta lui Hristos, uitându-se în sus şi avându-şi dreapta sus pre capul lui Hristos iară pre stânga în sus întinzându-o, şi ceriu deasupra şi dintr ‘ânsul viind Duhul cel sfânt pre capul lui Hristos împreună cu raza : „ Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit”…. (Erminia)
În iconografia bizantină, felul de reprezentare al Botezului se leagă de trei tipuri. Tipul cel mai vechi elenistic, în care compoziţia este simplă, atitudini nobile, cu demnitate, Iisus tânăr, cum de altfel este înfăţişat în cele mai vechi, picturi bisericeşti, stând înapoi, cu braţele în jos şi privind în faţă.Sf.Ioan este îmbrăcat în piele de cămilă, cu o tunică scurtă, umărul drept liber, cu o altă haină ceva mai largă (melotă) şi pe umere mantia (pallium).Tipul acesta nu a avut răspândire.
Al doilea tip este cel sirian, în care costumul lui Ioan este cel antic.Stă pe malul drept (în stânga tabloului) şi se înclină asupra lui Iisus, care stă până la brâu în apa Iordanului.Cu mâna stângă îşi acoperă partea din faţă.Pe dreapta sunt îngeri cu ştergare în mâini.În nouri apare mâna divină.
Acest tip este cel mai raspândit în iconografia bizantină.
În fine al treilea tip este cel capadocian, care nu are nici peisaj, nici perspectivă, apa se ridică spre Iisus până la umeri, formând o înălţime, cu contururi rigide.
În iconografia noastră românească s-a adoptat tipul sirian, care este cel mai tipic bizantin, fiind uneori adăugate şi alte motive , de origine populară, luată din scrierile populare cu urme din scrierile hagiografice apocrife.
Petru Ciobanu
