Adrian BOTEZ: Sfârșitul poeziei (poeme)
SFÂRŞITUL POEZIEI
Poetul e-un lepros – lepră-are Cartea
azi – buze nu mai vezi în Rugăciune…
Patima Armoniei s-a făcut tăciune
gloata nu vrea-Nviere – Crist : doar Moartea…
e-o lume de gunoi şi-un hău de zarve :
jungla-o străbat ţipete fără noimă
când picură din stele Zâna-Doină…
…nu mai există inimi : numai larve…
se vând credinţi – păduchi cu şa de aur… :
n-a mai rămas – sub Rouă – vreun coclaur…
…Poetu-ncearcă Lira să-şi înstrune :
scuipaţii îl acoperă de spume…
…la ce să mai trăieşti – când eşti lepros ?
ţâşnească Sângele Visării – luminos!
***
…PARIEM PE CAI MORŢI…
…pariem pe cai morţi :
viaţa e frumoasă – viaţa e
hidoasă – copilăria-i paradisul
vieţii – coplărie – iad al
vieţii : cu mii de ace de seringă – cu
sângerări şi lovituri
absurde – vinete de
furie – când îmi zdrobesc inima numai
pe jumătate şi numai
mie…
nu mai e-n grădină – cu
copilul – decât – „babysitter”
Moartea – în vechi abisuri să-l
împingă – vechi abisuri pe
chip să-l
lingă…
…aud coarnele nevăzute ale
urii – crescând – turbat – vărsând
flăcări – din
auriculele şi din
ventriculele inimii – schimonosind
înafară – un chip scorburos
putregăios
gelatinos şi
greţos…
…pariem pe cai morţi…
…femeia pe care-o iubesc e
îngerul care valsează – desfrânat şi
profund democratic – cu toţi
diavolii… – …diavoli pe care mie mi-e frică să-i
ucid – căci mi-aş zări – lângă
mine – în
pat – noapte de noapte
propriu-mi cadavru…
…ca generoasă răsplată a
îndreptăţitei mele
frici – oamenii
scuipă – metodic şi
conştiincios – în
fiecare buzunar al hainelor mele – în
fiecare cută a sufletului
meu…
„dumnezeu e bun şi
îndurător” – „dumnezeu se
distrează – sadic – numai
privindu-ne zvârcolul” – mânând peste
mâinile – peste picioarele – peste
abdomenul şi toracele meu – munţi – valuri
imense – înspumate de puroi – înspumate – da – de cât
gunoi a tot zbătut – propagandistic – pe sub
nasurile noastre – sub nume de
„iubire”…
„iubire”… – tăvălugurile
compresoarele – monstruoasele roţi cu
mii de lame – pentru
bărbierit proştii pe
creier – din zori şi
până-n zori…
…pariem pe cai morţi…mereu
şi numai pe
cai morţi…
…dar voi scăpa în
somn (îmi fac eu
curaj – de unul singur) – voi scăpa în
somn şi voi
visa tot ce nu mi-a fost dat să
trăiesc – voi visa – da – avid voi
visa – peşteri cu
şerpi-curtezani – încolăcindu-mă şi
sufocându-mă – peste măsură de
graţios… – …voi visa
diverse sortimente de
monstruoşi păianjeni – de
caracatiţe – care-mi fumează sângele
tot (dar TOT!) – degustându-l
picătură cu
picătură – hidos de
duios – cu tentaculele-ntinse – strună – peste
ne-fiinţa mea – gata preparată – de la
cap pân’ la buric…
…nu mai am sânge în creier – deci
am scăpat de
iluzii pierdute…
…dacă vrem să scăpăm – totuşi – de
monştri – putem să ne sinucidem – nu-i aşa? : uite
se roagă de noi toate
frânghiile – atârnând de toate crăcile
copacilor… – …dar frânghiile se
rup – numai când ne
apropiem de copaci – se
scurtcircuitează toate otrăvurile – numai când
punem buza pe
„supa morţii” – iar cuţitele şi
frazele de
rămas-bun – se taie – se-ntretaie
unele pe altele – uitând de
orice filantropie… – …şi curge
curge sânge de
piftie…
…da – mereu – pariem numai pe
cai morţi…
v-am avertizat – şi voi tot
continuaţi să
pariaţi pe
cai morţi… – …iar eu
vestitorul – mă tot iau după
voi – până-n gaura dintre
soare şi
lună… – …aş fi vrut să vă zic – acum – una
bună – dar mi-am amintit că
n-am creier – nici
gură n-am – în general – nu mai am
nimic din ce aveam : penuria a ajuns
mareşal…
…se lărgeşte – harnic – gaura
scobită de soartă – între soare şi
lună – dintre
nervii mei şi
mine – până când – urlând de
bucurie – voi da – în sfârşit! – faţă cu
Izbăvitorul Neant…!
***
BLESTEM
blestemat să fii : toată
viaţa s-o petreci
singur – neînţeles de
nimeni – indiferent
tuturora
umbră a
umbrei
nici văzduhul nu se
clinteşte – când treci
tu – apelor li-e silă să te
oglindească
iar când păşeşti – iarba nu se
pleacă – ci te
străpunge – până în
piscul cerurilor
blestemat – în veci – să fii – bocitor al
Soarelui – cioclu al
Lunii
…o crizantemă albă a tresărit din
neant : sunt buzele
mele – înflorite de atâta
tăcere
***
LOVIT DE DORUL DEPĂRTĂRII
lovit de dorul depărtării
lovit de visul de corăbii
duhul mi-a-adus leacul uitării
straşnic vegheat – stau între săbii
serafii-păsări – spuma mării
veşnic fior – febra căutării
mă duc – pe cale neştiută
la rădăcina lumii – mută
fulger de val – sfânt călăuză
rostogoleşte-mă-n lumină
să-aud cântarea de ondină
care preschimbă lumea-n spuză…
…foşnesc oceanele sub noapte
fiinţa mea e-un foc de şoapte…
***
EŞTI SINGUR – EŞTI MORT – ŞI NIMENI NU-ŢI BATE LA UŞĂ
eşti singur – eşti mort – şi nimeni nu-ţi bate la uşă
sterp este Malul : beznele latră – în Zid e-o ţepuşă…
vântu-a-ngheţat – gâlgâie Apa Uitării
sumbre surori – umbre scâncesc depărtării
chircite şi galbene mâini domolesc aşternutul
în piaţa Satanei – Călugărul face pe mutul
totu-i jilàv – văzduhul camerei pute
vin la ospăţ mii de cranii – scheletele slute
la praznicul Lunii tocmai eu voi lipsi
în pocalul cu smoală-orice boli voi topi
sunt Mortul şi Viul – speriind umilita Cărare
spini pocăiţi – la mine – de-acum – n-au intrare-iertare…
…pe hotar – aştept cioclii desăvârşirii
trei cruci şi o buhă – Cântar Hotărârii…
***
VIAŢĂ-N VIS
viaţă-n vis
paradis
de gunoaie
cu dichis
viaţă-adevărată
masculină – transpirată
balerină – depravată
viaţă cu amici :
muşuroiul de furnici
viaţă-n vis
plozi am scris :
carte de bucate
bucăţi fără carte…
escaladăm pradă
munţi plus o şaradă
cavaleri de nea
fără vreme rea
…epopee
pe-o alee
cu copaci de-azur
îngeri rupţi în tur…
***
NEPUTINŢĂ PRINTANIERĂ
…de acum – ar părea că liliacul se
pregăteşte – se străduieşte – să arate a
liliac
deocamdată – însă – nu-i reuşeşte decât să
sugereze un
arac – în vârf cu o
coadă cufurită – de
drac…
***
CORRECTNESS POLITICAL
…şi cum îi vom zice – de acum încolo
ciorii ? – „pasăre de
culoare” ?
…nu – azi nu mai ai dreptul la opinii
personale : ai nevoie doar de un
copiator-xerox al
unei voci
impersonale – de imbecil
mondial…
totul e spus – totul e numit
acolo – cum se
cuvine (într-o lume de
hristoase
curviştine) : tu
numai să taci – sau să
fii papagal
***
DIN CEASLOVUL VIEŢII
supăra-m-aş – n-am pe cine
răul e înfipt în mine
ca măseaua-n alveolă
cântecelul în violă
litere descopăr alte
decât am visat în şoapte
mă descopăr şi pe mine
mort frumos – printre ruine…
scriu ceva – citesc pe dos
şi mă doare pân’ la os :
îi fur cina unui câine
să pot lătra pe oricine…
nu crâcni – că spargi o stea
nu-nverzi – laşi tufa grea
da – atâta-s de legate
toate – -n trista mea Cetate
nu dori – că se-mplineşte
când doritul drac rânjeşte
nu-i măsură – ci o pândă
să-mi dea cea mai grea osândă
dumnezeii-s plictisiţi
vor sânge şi răstigniţi :
doar spectacolu-i încântă
când te iei cu ei la trântă
nu te poţi lăsa de Carte
nici de tine – Dalba Moarte !
stihul e pe zidul meu :
„suferă în capul tău…”
sau fii liric şi nebun
în al stelelor cătun :
vestea se va duce-n sat
că ai fost – dar ai uitat…
foaie verde şi-un tăciune
greu mi-a fost de urâciune
şi-acum şade lângă vatră
neagră – bătrână – uscată…
tare-i bine că-i frumos
tocmai de la brâu în jos…
lehamitea urlă-n vatră
şi-au dat duhul – vânt şi şatră…
…staulul s-a fost golit
ieslea-i doar frumosul mit
focul trage la măsea :
nu-i viaţă – ci-o iarnă grea…
***
CRIZĂ
vântu-acoperă
pământu’
luna-n extaze
şterge-orice fraze
iele-n jurământ
ape sub pământ
pun temei la cânt…
…vuietul de munţi
luminează frunţi
şi traduce punţi…
…doar un biet scripcar
n-are amânar :
când pogoară cofă
arde înc-o strofă
însuşi se pogoară
la zeii de sfoară
prin fântâni se scurge
şi izvoare mulge
în zorile murge…
…căpătate straie
se aprind văpaie…
***
PRESCURTARE DE EPOPEE
Cavalerul din
Piscul Muntelui – pe cal alb
pogoară – de la zei de
sfoară
pogoară domol – sol de
prinţi din
stol – ascultând
sfatul brazilor şi-al
molizilor – zeii
invalizilor
sfatu-i să coboare
pe drum de mioare
spre drumul câmpiei
Regat Ciocârliei…
…ajunge-n câmpie
fără bucurie : ceru-are
zăbrele – la fel : soare
stele…
pământul câmpiei
nu-i şi-al Păpădiei :
se-nalţă
se-ntunecă
de diavoli pe mânecă
oşti schimonosite
gânduri ponosite
mii – demoni şi neguri
mii – demoni şi friguri
mii – demoni-cârliguri…
Cavaler de Pisc – Albul Obelisc
Cavalerul-Munte trage scut pe frunte
trage albă spadă
ca să fiarbă-n sfadă
cu demoni de pradă…
mii fărâme-i face
pe demoni de troace :
Sabia-Văpaie
demonii îi taie
la cozi şi la straie
cenuşă-i preschimbă
fără chip ori limbă…
hapsâne câmpii
cu demoni-copii –
îşi apără plozii
apără irozii :
demonii cenùşii
dracii vii ai uşii
îl vor tot sorbit
mlaştinii-i-nghiţit
pe Cavaler Alb
Cavaler de Pisc
Albul Obelisc…
…acum Prinţul ştie :
nu păşi câmpie !
…întoarnă-te-n Munte :
Cununa-ţi pe Frunte !
…în Munţi – unde-izvoarele
sfărâmă zăvoarele
…în Munţi – căci pâraiele
şi-au albit sfânt straiele :
flutură maramele
Zânele-Miresele…
…aşa-şi scriu dramele
zeii şi zeiesele :
luminează epopei
zeii grei şi rotofei
de pe fiecare stei…
***
CRIMINALI CUCERNICI AU VOMAT ALTARUL
criminali cucernici au vomat altarul
iar Tiranul veşnic nu mai e complice
s-a uscat agheasma – -icoane pitice
se chircesc cenùşii : stinsu-s-a tot jarul
e scrumit oceanul – nevăzut pământul
păsările orei nu mai au aripe
îmi tai beregata : tot atâtea clipe
durează şi moartea – cât al vieţii-avântul
da – minciuna vieţii – spartele baloane
în cocoaşa morţii – poltron s-a pitit
vântul sfânt – Neantul – îmi rupe creioane :
joaca – zăhărelul – toate s-au sfârşit…
…nu mai am aripe – mâna-mi se-nchirci :
niciodată – nimeni – din min’ n-a citi…
***
NIMENI SĂ NU ŞTIE CĂ EŞTI RĂSTIGNIT
nimeni să nu ştie că eşti răstignit
în văzduh scufundă-ţi trupul – pân’ la gât
doar Cununa Rozei ardă-apoteoze
când se-adun mişeii ca să-ţi facă poze…
sângele piteşte-n stufăriş de stele
împleteşte cu-îngeri vânturile rele
când zâmbeşte Sfinxul – dezvelind ţestoase
pân’ şi Moartea-arată pedichiuri frumoase
nu vei afla – în lume – nici „jumătăţi”… – nici „sferturi”… :
limbrici se scămoşează în lăcomii şi certuri !
…fiinţa ta-i unìcă …şi singură… – …e stânca
lui Lorelei – bocinda – vrăjind unda – adânca…
…nu eşti din lumea asta – nu eşti din nicio lume :
eşti Dumnezeu-Neantul – a’ visurilor spume…
***
REFUZ CU ORICE DUMNEZEU SĂ SEAMĂN !
mecanică proprie – capriciu tiranic
acesta-i Cel în care laşul crede…
El victimele pregăteşte – nu le vede
nu-i dumnezeu-prieten – ci este monstru-uranic !
să ardă-n propriul foc Îi e menirea
demiurgeşte gratis – din plictìs
deci nu există iad ori paradis
ci slăbiciune criminală : omenirea…
Biserica devine Tronul lui Satan
nu-nalţă stihuri Seninei Armonii :
să nu urăşti demenţa de Titan
doar să surâzi luminilor târzii…
…nu da slăvire altui’ – căci Lucifer I-e Geamăn :
refuz cu orice dumnezeu să seamăn !
***
FRUMOSUL E MINUNEA SFINTELOR SMÂRDORI…!
când nu voi semăna cu dumnezeu ori dracul
extazul meu s-a risipi-ntre flori
cu păsările se va ridica-n ne-veacul :
Frumosul e minunea sfintelor smârdori…!
dar nu mă-ntreb cum s-a-ntocmit Frumosul
căci vor fi fost – la temelie – crime…
bine-i că este – din întâmplări şi rime
un sprijin Duhului – nu tot ponosul…
cât s-au deschis fântâni în ceruri – om să scrie
veniţi degrab’ – şi adăpaţi icoane
căci cine ştie ce capricii – rane
curând vor nărui şi Apa Vie…
…agheasmă peste Munţi încă pluteşte :
e sufletul frumos : minunea asta-uimeşte…
***
RAIUL MEU
Motto :
îngeri cu tromboane
zei trec prin saloane :
salonaşe mii
şi zeii – făclii…
*
peste mări şi ţări – dincolo de zări
mă aşteaptă oameni buni – şi Naiul…
dincolo de jungle – tainice cărări
mă aduc în Braţe de Iubiri : e Raiul !
jivine-nţelepte – valuri făr’ prihană
luminează Luna : Sfintele Săruturi
îmi limpezesc ochii – îmi vindecă rane…
…acolo nu-s arme – acolo nu-s scuturi…
nu veniţi cu mine – nu veniţi cu vini
acolo e bine pentru-Aezii Mării
pentru Visătorii – Lumânări de Crini
nu pentru cei lacomi de folos – Lucrării…
…fericit – cu mine – Crist nu mai păşeşte :
e-n văpăi Povestea – ce nu se sfârşeşte…
***
DOINĂ
ce v-oi zice-i taină mare
numa-n strai de sărbătoare
veţi primi-n inimi săgeată
lumină nevinovată…
numa-o dată taină-asculţi :
când vin îngerii desculţi…
…n-am amarul cum cânta
decât în poală de stea :
mi-au furat scripca din mână
orb eram şi într-o rână…
dar când vrui şi blestemai
mi-amintii că Tu erai
de mult răstignit pe lume
nu de bine – nu de strune…
răstignit de-orbirea mea
plânsă în durerea Ta
vegheată de cucuvea…
…m-am întors şi Te-am căutat
în Munţi – la Izvoare-n sfat…
Ţi-am aflat sânge şi apă
Ţi-am văzut durerea stearpă :
mi-am lipit dorul de Tine
ca faţa de-un mărăcine…
…nici eu nu-s de-alin
cât eşti Tu de Crin
dar pe sfoara de Izvoare
tot va curge ce ne doare…
şi ne-om ‘brăţişa ca-orfanii
în vecìi de preste anii
ne-om ţine cântul de-un Lir
pân’ om da de Trandafir…
…Hristoase – pe mâna Ta
plânge-oi toată Doina mea :
răzimat de mâna Ta
ori de-oi vrea – ori de n-oi vrea
îmi va creşte stea în frunte :
plânge-voi şi-n Pisc de Munte…
…amândoi om bâjbâi
orb păcatul l-om târî
stelele ne-or arde – şi
pas cu pas noi vom plăti
durerea ne-om înteţi :
vom muri şi vom trăi
la capătul dinspre Zi
când păcatul va lipsi…
…Cântec arde – Lir din Lir
pân’ la Valea de Safir :
Sânge-Aprins – Sfânt Trandafir…
***
DURERILE ŞI SÂNGELE SUNT DATINI
am ajuns – vâslind – la Capăt de Calvar
turmele de monştri le-am lăsat în urmă
dar piezişă Lance – mi-a străpuns Pieptar :
dincolo de moarte – rău-n mine scurmă…
clopote de seară – stoluri mari de îngeri
vor tămăduirea-mi – îmi presar lumină
dar tu – oame – -ai învăţat să sângeri
şi nimic nu te dezvaţă… – …flori suspină…
ce folos de raiul înstelat cu lacrimi ?
ce folos de-Albine… – …Crinul arzând ere… ? –
când durerile şi sângele sunt datini :
nu le schimbă nici Hristos – cu a Lui vrere…
…purtăm spre rai lumini şi înjunghiere
fulgeră Roua-ntr-una : o Rază – o Durere…
***
SĂ NU MĂ VIZITAŢI ÎN DELTA MEA DE RIMĂ !
odioase – tăcerile crocodilului
diavolul găseşte nod în papură stilului
scandează vântu-n papura din mlaştini
cuvintele se spânzură de visul lor din baştini…
o – Amon Ra – amurgul mă răscoală
niciun fir de rază stele n-au în poală
sunt singur – un felah uitat de piramide
în jurul meu se-nalţă – în spirale – -aspide
din muzică – imagine şi murmur
se ţese Cartea Zeilor Schilozi
eu cu-Armonia n-am venit să tulbur
ci am adus – din Galaxii – Matrozi…
…voi – cataclisme – nenorociri şi crimă
să nu mă vizitaţi în Delta mea de Rimă !
***
PATRU-ARINII – PAZNICI DE ADÂNCURI
cântece de păsări nevăzute
îşi erup văpaia din tufişuri
rup paingii lucrături căzute
pipăie – ca orbii – raze-n ascunzişuri
e un teatru prost această primăvară
de aplaudă – -o fac numai păduchii
glasnicele pulberi de pe la hotară
văd o lume învrăjbită-n muchii
e-o salvare – totuşi : Soare smuls din smârcuri
guguştiucii scoate din Fântâna…!
Patru-Arinii – paznici de adâncuri
o durere mare – parc-o iau cu mâna…
…da – acestor Paznici le închin Poemul :
numai ei ştiu lumii dezveli Sfânt Semnul…
***
ADEVĂRATA POEZIE
priveşte – frate – către Munte :
învaţă cum să capeţi Frunte…
boltirea Cerului priveşte
vulcani rebeli – ocean cu creste
şi Candelabrul Stelelor – Altar
Luminii fără calendar…
…ascultă – hai – ascultă-n somn :
la Temelii paşii detună
Dintâiul Zeu şi Cel din Urmă
în propriu-i sânge suie zid
El – Răstignitul Crisalid
şi Zeu şi Om : MANOLE-DOMN…
această Sfântă Frenezie
aceast’ Curată Ctitorie
nu-ngăduie-altă Poezie…
…vrei Poezie ? – taci din Rime
taci şi din Milă – şi din Crime !
tăcerea ta – îngeri în stoluri
la Temelie umple goluri !
tăcerea ta preschimbă Haos
în licurindul – mistic Naos :
Nava-mplinirii – falnic Scut
îl face – iarăşi – nevăzut
pe-Amăgitor – pe Cel Nevrut !
…te depărtează de mormânt :
pogoară-se – iar – LOGOS SFÂNT !
***