Adrian BOTEZ: Autobuzul întârziat (poeme)
AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT
aştept autobuzul – care
nu mai vine : ştiu că – odată şi
odată – tot va
veni – dar
când ? – a depăşit orice-ntârziere
decentă…
de-atâta-aşteptare şi
nervi – când – în sfârşit
va veni autobuzul (cu o atât de mare
întârziere !) – în semn de
protest – nu mă voi urca
eu
într-îmsul – ci-l voi sudui – îl voi
înjura birjăreşte : în locul meu
se va strecura – în
autobuz – o umbră
sperioasă – politicoasă – care
nici măcar
nu-şi va lua
bilet
dus-întors
***
VIAŢA DUBLĂ A SCRISORII
abia după ce
visez cum am trudit (ideal şi
inspirat-luminat) – să
scriu Scrisoarea – şi mai
visez şi că
deja am expediat-o ! – …mă
trezesc – foarte
ambiguu – ponciş – îmi
şterg – de zor
ochi-ochelarii – şi
arţăgos – încep să chibzuiesc – să mă
frământ – cum şi de unde să încep a
plămădi şi
rândui-orândui – rudimentarul
realul chip al
Scrisorii
***
SĂ NU LIPSIŢI : AZI – ŞI HOTARELE-S FURATE!
hârşit – cu câte-un tigru pe ureche
vrea să ucidă-n mine firea veche…
degeaba strig că sunt un Tămăduitor :
El îmi decapitează Vorba – c-un topor…
îmi pun pe cap căciula-mi prigonită :
Istoria acestui Neam – scuipat pe plită
n-a protestat – în faţa unui General :
i-a furnizat un tub cu Prostenal…
…de când Călăul poate murdări latrina
Istoria-are răgaz să-şi mediteze vina :
a fost prea demnă – în trecutu-uitat
iar pe „superiori” – cam rar i-a salutat…
…Istorie şi Neam – îngemănate
să nu lipsiţi : azi – şi hotarele-s furate!
***
BAL CATASTROFAL
se sparg abajururi – lumina e chioară…
…dar e-apoteoză : palatu-a luat foc !
Maestrul rămâne şi frânge vioară
pe trepte de marmor’ : bătaia de joc !
şi flăcări flămânde îl ling pe Maestru
degrab’ fă-i sculptura – să fie ecvestru…
perdele-n văpăi i se-aşează hlamidă
scripca-i tuşeşte – şi iese-o omidă !
Cabirii grăbesc – licitează cărbunii
şi sunet de sunet se leagă cu funii
se-azvârl în – oribil – de bezne oceanul
scăpăm – cavaleri – de Maestru-Tiranul !
…când arde-un palat – se sting multe vise
ies – roşii de sânge – din cărţi – slove scrise…
***
…COPIII DE FUNINGINI VOMITĂ ŞERPI ŞI OASE
ridică-şi bravul papă tichia din noroi
suntem – la număr – oaste – dar nu mai suntem noi
îmbolnăviţi de lepre – cad pradă paladinii
iar vântul de uitare alungă duh grădinii
o – lume de crevase – nimeni nu calcă-n tine
ologi sunt clopotarii – oarbe-s gloate-n ruine
din cer s-azvârle zgură – pe hornul numit „soare”
iar cartea ce n-am scris-o – cumplit – feroce doare
îngerii au furat-o – şi fiecare-i slovă
cu pupa înainte – asasinat-am provă
iar Dumnezeu – beteagul – a prins în pumn un flutur :
e ultima-I putere – apoi : Supremul Scùtur…
…copiii de funingini vomită şerpi şi oase
Muntele de-altădată – azi e-un morman de coase…
***
CRIMINALUL SORTEAZĂ DIAMANTELE NEGRE
criminalul sortează diamantele negre
e o lume bizară – a morţii integre
din ceruri ne cade în cap doar cenuşă
locuinţele n-au nici ferestre – nici uşă
ca melcii ne-nchidem în crima din noi
călăul şi victima bâzâie-n roi
zoaie de aer respiră popoare
în văzduh – dumnezeii-au intrat la răcoare
silfidele iernii şiruie sânge
Muma adâncă stârpeşte şi plânge
e ger şi e noapte pe Roata-Amintirii
morţi zac – pe câmpuri – Cavalerii-Cabirii…
…somnul să vină când trece un Rege :
nu-L merită lumea pe Crist – Stea şi Lege…
————————————————–
prof. dr. Adrian Botez
