Cuvânt și iubire

… cum și-n Fata lunii(p36) la fel de hotărât poetul ”Ridică-te pe mine !/ Hrănește-mă cu foc !/ Respiră-mă fum !/ Stinge-mi ochii de foc/ dacă mai mint vreodată” și și mai hotărât în Fratele din stea(p39) ”Distruge-te piatră ce am devenit!” cum
de ce acest accent învinuitor? … simplu, ne spune Victor ”Aruncat în groapă,/ am distrus scara,/ și pulbere-am rămas” pentru ca, în Înger(p41) tonul să mustească pofta de spoved ”Adu-ți aminte că există un om/ pentru care/ tu ești primăvara lui”

Dar e timpul de o evadare, Școala din pădure(p43) ”Am săpat adânc/ printre rădăcini,/amintiri vechi/ am îngropat,/ iar peste ele am făcut focul” ba și-n, Sunt și ard(p44), ca să aflăm ce ?… mda ”Femeia a cărei inimă e/ scrisă-n/ necuvintele iubirii” pentru că și la Victor Nicolaie CIOBANU, iubirea este și curge, cum altfel, dacă nu poetic, iată, în Ușa inimii mele(p48) ”Am emis promulgând/ în locul liniștii/ crezând că sunt eu” și ”Mă trezeam noaptea/ cu mirosul morții” , ”Neputând vorbi”
dar izbucnește ”Proclam nebunia/ și ne poartă, ne poartă, Aerul din jurul tău(p51) deschizându-ni-se ceva mai mult ”În fiecare spațiu/ aerul e altfel” și el ”va lua forma/ cântecului iubirii” pentru că, ”viața e bogăție” și-n Vedenia din noapte(p55) poetul își continuă curgerea ”aprind negrul nopții/ și în baldahin/ înfășurat în cașmir/ stă însuși chipul/ râului lăuntric” deci învață, pare să ne îndemne ”Să nu te lupți niciodată/ cu gândurile tale,/ căci vei crea/ un monstru”
care ”cândva îți va bate la ușă” și vei afla ceea ce ar spune orice muritor, ”murind, am retrăit fiecare clipă” ba chiar ar face haz, Sirene și un steag(p62) ”m-am spălat ocazional/ de porcăria zilei” dar, în Zburam și povesteam prin cer(p64) ”Pune-le o luminiță/ să le astâmperi/ neastâmpăratul” prin ”dorul permanent/ de ceva absolut” însă ești atenționat ”dar precum /un munte/stai/în fața/ Iubirii” dar așa, M-am regăsit în tine(p67) ai afla, sec ”piciorul universului purta toc” și, vrei nu vrei, treci cu poetul ”peștera ochilor cusuți” ori, când Motanul calcă tabla încinsă(p71) îl simți ”Fug pentru a mă păstra/ prin vasul de lut/ al trupului” dar să-ți consfințești că o ”clipă incertă/ neexplicată în „dex”-ul/ gândirii de rutină/ distruge toate/ zidurile groase”. Ha-ha, ”Iată sfoara vieții!” ne
pregătește poetul în Marinarul înainte de a porni în călătoria de peste ape(p76) convins de sine ”Leg un nod pentru Pământ !/ Așa cum copacul crește,/ așa să crească iarba nevăzută/ prin tălpile mele/ aducând crengile deschise/ în ochii mei roditori,/ iar vântul frunzelor/ s-aducă gândurile/ păsărilor ce-mi cântă inima” ori, de ce nu, ”firul cascadei/ ce străpunge/ stânca gândurilor de piatră” iar după ce în Șamanul(p80) aflăm că ”Rinichii nu au apă/ iar cine le dă bere/ piere câte puțin/ în uitarea vorbelor/ aruncate”.

Bine poetule, pare că m-ai prins, Întins pe spate cu sabia în mâini, ori spânzurat cu capul în jos(p82) ca să aflu ”suflete acoperite/ de frunzele moarte/ ale gândurilor/ ce duc lipsa păcii” și nu numai atât, aflu cum ”Între patru pereți/ m-atacă neliniștea/ și-atunci/ sunt fără măști” după care vine edictul ”Ori mai preferi costumul/ unui scop?” și și de-i răspunzi afirmativ, afli din Psihosomatice peruane(p 86) cum e viața ”să iertăm tot ce-a fost/ ca să mergem înainte,/ să fim liberi de trecut,/ cu învățătura luată” și nu de oriunde, cât din Poezia cărții, cheia ”focului din vatră”(p95) ”zâmbind/ voi merge/ și mai sus,/ voi trece/ peste nori/ să mă-ntâlnesc/ cu alte lumi/ cu frații de pe stele” întorcându-ne la cheia de boltă a filozofiei sale poetice ”și-a renaște/ iarăși ou/ cu zborul/ lin și dorul”

Da, am încălecat pe-o șa ”grăind prin gurile acelora care se lasă dansați”, adică exact ca-n 10 de august recent trecut, poetule Victor Nicolaie CIOBANU, dar acolo, n-a fost Balada,
cântă-le-o tu !