Victor COBZAC: Chip de om îndrăgostit
CHIP DE OM ÎNDRĂGOSTIT
diminețile
dau buluc peste mine
ele intră în odaie
prin geamul vraiște deschis
odată cu primele raze de soare
care inundă pereții
spațiul rămas este umplut
până la refuz
cu triluri care mai de care,
un evantai de psalmi
dumnezeiești
în stare să ridice și coboare
orice suflare omenească
la rang de o trăire
sufletească
temperaturi neexistente
fac ravagii
care furnică trupul
ici și colo
lăsându-l electrocutat
mii de săgeți intrate-n carne
atât și atât de plăcut
convulsii
în care te zbați fără scăpare
ca cel mai fericit nenorocit
căruia ia picat norocul
din senin
la fel cum pică ploile stelare
apocaliptice senzații
divine ca un fir de iarbă
după ploaie
de sub umbrela cerului
cu un bob de rouă în frunte
în care îți vezi chipul
unui om
îndrăgostit
căruia îi fuge de sub tălpi
țărâna
el urcă-n ultimul vagon
care-a întârziat
c-o clipă
un roi de fluturi
spintecă văzduhul
de la răsărit la asfințit
turnând culoare pe traseul
ce unește
cerul cu pământul
amin
————————————-
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
9 iunie, 2018
