Adrian BOTEZ: Să n-ascultați cântat de cucuvea (poezie)
SĂ N-ASCULTAŢI CÂNTAT DE CUCUVEA
pe cei viteji – îi plângi fără să vrei
de ticăloşi – ţi-e inima-mpietrită
dar vor veni vremi mari şi secoli grei
ce-or despărţi – cumplit – prin deasă sită
pe cei sfinţiţi în munţi – de derbedei:
să n-ascultaţi cântat de cucuvea
privirile vă ardă sus – pe stei:
nemernicul n-o stinge tot ce vrea!
…da – muşunoaie – năboiesc duşmanii
dar noi crescuţi suntem din ăst pământ
din cari ţâşnit-au zei – spre cer – cu jurământ :
ei stau – cu toţi – deasupra – SCUT – cenuşând anii…
…martiri – voievozi şi regii daci arzând
ne sprijin’ veşnicia : BĂTRÂNUL LEGĂMÂNT!
***
SECETĂ
un strop de Iubire-am căutat – îndelung…
arşiţă-i: fântâni stinse – văpăi ne străpung
…în ce Crâng – în ce Munte se-ascunde Iubirea?
gonesc după ea – n-o ajung cu privirea…
dorm pe spini – nu pe irişi – de-o viaţă de om
la fereastră-mi tot bate călău-metronom:
voi muri – nu voi şti despre-explozii de flori
mângâieri se sleiesc – în adâncuri de nori…
…eu iubesc mirişti – pe urme de coasă
dar Iubirea nu mi se-ntoarce-acasă:
spada simţirii-mi lunecă pe piatra veciei
spada sufletului – vis şi zbor: puf păpădiei…
…o viaţă-am tânjit – dar Duelul Sihastru
degeaba-l aştept: voi migra spre alt astru…
***
PAŞTE
ramurile copacilor ridică spre
ceruri – Mugurii lor
abia deschişi:
„uite – Doamne
potirele noastre: Tu nu
mai trebuie decât
să le umpli – cu
Sângele Tău”!
***
DOINĂ SINCOPATĂ
nu intraţi în
panică – intraţi în
comă!
vă trece pe la
nas – neantul-aromâ
acoperindu-vă – apoteotic – de
vomă
nu menajaţi – nu
aranjaţi: urlaţi
pentru un viitor cu
cuie şi pene – trepanat de
dileme:
„cucuriguuu!” („cucuriguuu?”)
„cuc-cuc-cuc” – pe vânt mă
duc
„urig” – al morţii cârlig…mi-e tot mai
frig: „uuu!”
…Monstrul Silabelor
a făcut un salt peste noi
dispărând – triumfal – în
Şuvoi
***
RUGĂCIUNEA CĂTRE LUMINĂ
e soare? – e noapte? – ori plouă? – sau ninge?
am ajuns pe tărâmul ce nicicând nu convinge:
stafìe-n castele – speriind liliecii
aşa mă distrez – spumegând pe toţi vecii…
povestea-aţi făcut-o-a credinţei otravă
şi tot jegul prostiei se scurge pe tavă
nu-mi opresc – ostenit – oceanul de vomă
căci simt catedrala plutindu-şi aromă
nu e cald – e tortura sublimă – roi de orbiri
nu e frig – căci durerile – -n fine – -obosesc :
nu mai simt de mă ardeţi în ruguri de zbiri
ori la min’ vă-nchinaţi – zeu coclit şi burlesc…
…Lumină – Lumină de peste noroaie
sfărâmă-mi cătuşa: credinţa-n puroaie…
***
LA MAREA JUDECATĂ A CARACATIŢELOR
strigoi
singuratic şi
trist – artist – la
Marea Judecată a
Caracatiţelor
asist:
sub carapacea de mări şi
oceane – cu totul alte legi
supurează – şi ulcerate
obiceiuri – fără
talioane – nici
galioane
pe toate le respecţi în Cristal
şi-nţelegi…
mă-nchid în
lichidu-ntuneric
exclus veneric: Marea
Judecată a
Caracatiţelor – fosforescentă
decentă – nedespletită – şi
decât orice eoni – mai
ardentă – însă firesc
maiestuoasă – ludic
lentă – ca o labirintică
demonstraţie de
răstignire – spinoasă
***
VENEREZ
venerez
regulat: bag icoane la
spălat
venerez
la ţanc: Dumnezeu
îmi spune-un banc
adorabil
univers: încape
în orice vers!
***
EU – TOTUŞI – NU POT FI DECÂT POET
eu – totuşi – nu pot fi decât Poet
oricât îşi dau silinţa zeii să mă-mbie :
sunt plivitor de lumi – într-un caiet
când toţi se-nghesuie câştigători să fie
îmi văd – smerit – de munca printre stele
croiesc corole şi aureole – sfinte raze
pentru ca voi s-aveţi la masă tăvi cu-extaze…
nu cer simbrie – doar stârpiri de rele
din stihu-mi – vă salut c-o pălărie
care mă face nevăzut în lumea vie :
deci nu-mi răspundeţi – nu mă revelaţi
lăsaţi-mă izvor la poale de copaci uscaţi…
…e-atâta linişte şi feerie-n lună… :
creşte-mi pe creştet – foşnitor – cunună…
***
CÂNTECUL DEMONULUI
demon singur şi tomnatic
şi amar – şi trist
deschizi ochii de jăratic :
parc-ai fi artist…
nimeni nu-ţi dă afecţiune
doar pumnal în piept :
cum să poţi iubi o lume
când eşti doar…”deştept”?
demon singur – stai în lună
poate pică lacrimi
poate se încoardă struna
poate arzi în patimi…
nu e strună – e doar lavă
demone năuc
deci afundă-te-n dumbravă
frate cu-orice cuc
nu e lacrimă – e rouă
paradis pierdut
cântă-mi o poveste nouă :
scoţi raze din lut…
…a venit şi primăvara
demon rătăcit :
Dumnezeu nu lasă scara
din cer de granit…
***
LILIACUL
Liliacul văpăiază cu-amurgitele-i lumini
dimpreun’ cu Răstignitul care arde între spini :
bâlbâite flori se-nchină Regelui picat din ceruri
după ce atâta vreme ne-am întunecat în geruri
predică Sfânt Liliacul către noi şi către veacuri
iar cuvintele luminii ne sunt tot atâtea leacuri:
floarea Lui – floarea Fecioarei – înapoi se vor sui
prea curând toţi serafimii în parfumuri vor citi
clipa-i văpăind Grădina va aprinde-n noi Iubirea
desfăcuţi din oameni – ÎNGERI – ne împodobim cu firea :
da – -i o clipă-n veşnicie – e mireasmă şi senin
doar la anul Învierea iar isca-va foc-suspin…
…an cu an ne trece viaţa printre florile Grădinii
cel ce are Liliacul – află tainele Luminii!
***
CINE SUNT EU?
se închină dragii mele soţii, ELENA, de Ziua Onomastică (21 Mai 2018)
cine sunt eu? – răspunsu-i decrepit senin:
„o sumă de-ntâmplări şi
nicio împlinire de voinţă…”
…ce trage la cântar e-un hoit străin :
fiinţa-i-icoană de nesăbuinţă!
…am fost pe când zidarii clădeau raiuri
am fost – dar nu ştiam că sunt şi nici să fiu…
…acum – albìi de-atâtea fluvii-graiuri
oprit în răstigniri – pe toate doar le ştiu
dar niciodată moartea-mi nu se scrie :
o axiomă – după-o aporìe…
am îngheţat în aburii polari…
…nu mai strigaţi la poartă – -i inutil :
s-a proclamat deşert până şi-n tril…
deşertu-i intră-n sânge lumii – asasin subtil…
***
O VIAŢĂ A TRECUT – DAR NIMENI NU TE-NTREABĂ
se închină dragii mele soţii, ELENA, de Ziua Onomastică (21 Mai 2018)
o viaţă a trecut – dar nimeni nu te-ntreabă
de ţi-a plăcut – în rosturi – nimerirea…
…iubire – ceruri : zvonuri de tarabă…
trântit – din nevăzut în neştiut
n-ai alt câştig decât – mereu – uimirea…
fiinţă truditoare – făr’ luminare-a trudei
te-mbogăţeşti cu suferinţe rare…
ai vrea să faci – şi tu – în ciudă – ciudei :
tocmai te afli-afară din cărare!
…pajişti de îngeri – adormiţi în zbor
se-aştern sub sângerate tălpi de Crin :
degeaba-i şoapta: „vreau să mor…”
că nu auzi – de sus – măcar: „amin”…
…nu te încrede – lasă-te pe spate
şi-L vei vedea pe Domnul „Nu-Se-Poate”…!
***
NOU CUPLU – NOI PORNIRI
se închină dragii mele soţii, ELENA, de Ziua Onomastică (21 Mai 2018)
s-a ridicat mirării sprânceana cea de ram:
a fost văzut o Evă şi-un Adam…!
ce face Domnul? – o ia de la-nceput?
sau remuşcări aprind Nou Mare Mut?
…şi plâng şi râd florile din poiene:
n-au mai văzut aşa…de multă vreme!
albinele se-nchină în potire
menind rodire – peste Voal şi Mire!
e singura lumină-n astă beznă :
să vezi Sărutul Lui – pe-o Dalba Gleznă!
abia de-aici să-şi facă lumea sfinţi :
Eva şi-Adam – neprihăniţi Părinţi…!
…în Munţi şi prin Păduri – vreun Cain nu se naşte
iar Cerul cel cu râvnă – Timpul paşte…
***
EU – DE LA VOI – S-AŞTEPT A-MI PREAMĂRIRE FAPTA?
eu – de la voi – s-aştept a-mi preamărire fapta?
s-aştept ca voi să-mi recunoaşteţi treapta?
e cum aştepţi zăduf la Bobotează
cum – fraier – Făt-Frumos putea-va ca să crează
că Sânziana lui s-ascunde-n…căcărează!
…de eşti bărbat – nu-ţi fă iluzii – în amiază
că tuciurìi zăcaşi ştiu pentru cine sângeri
şi că smârdorile au aripi largi de îngeri…
prin sine – făptuirea dacă nu grăieşte
dacă nu luminează lumea şi-o pliveşte
înseamnă c-ai ţinut discurs la peşti
înseamnă c-ai crezut a fi – dar că nu eşti…
…păstrează-oratoria pentru celeste culmi :
aici – zdrobeşte doar prostia – între pumni!
***
ÎMI AJUNGE ŞI ÎNTRECE…
schilod – batjocorit – scuipat de oameni
şi de zei – urăsc tot universul – „falnic candelabru”:
ce v-am făcut – de mă hrăniţi doar cu cinabru?
Drac-Dumnezeu – cu mine Tu nu sameni!
sunt plămădit deasupra de făptură
vă voi distruge – zei – oricare-ncheietură
ca derbedeii josnici – „Crai-Băltoacă”
din tron să vă doboare-n sumbră joacă!
mai sus de dumnezeii care-s draci
lăsa-voi lumii să contemple…CRACI
care-ntre dânşii n-au nici minţi – nici milă :
„Sublimii Craci” – pe postul de…TOCILĂ!
…la liturghia ipocrită – de safir
m-aplec – vomit în Sacrul vost’ Potir!
*
îmi ajunge şi întrece
soarta-mi – viaţa cu ispită :
ochiul vostru – crud şi rece
smulge-voi cu tot cu-orbită!
nu pup fundul de călău :
sunt preabun – pentru că-s rău!
leac făţărniciei – Pumnul
ridicat spre Negrul – UNUL!
***
NEPUTINŢE DUMNEZEIEŞTI
…nu mai eşti în stare să faci Copacul
Copac – cu rămurişul Lui sprijinit de
Tronul Tău – nu mai eşti în stare să faci din Păsări
Îngeri – să lumineze Labirinturile Copacului – nu mai eşti în
stare să faci Munţii – ca Scări Zburătoare – prin
Labirint – spre Cer – şi răzimate de
Tine…răzimate – în fapt – de
Somnul Tău – prea…mult prea iresponsabil de
senin : că
să faci Omu-i uşor – poate asta
orişicine: pui o bâtă-nsângerată în mâna
lui…neştine – şi
gata Omul – iată
Omul : „Ecce Homo!”
***
SUNT DUMNEZEU
sunt Dumnezeu – lumi osândesc la morminţi de văpaie
sunt Dumnezeu – la vis – faptă – coroană şi straie
sunt Dumnezeu – voi – cenuşi : nici măcar amintire
scosu-v-am – goi – din stih – epopei – povestire…
sunt Dumnezeu – râsul vostru – maimuţe
vă ţine cu râtu-afundat în cotruţe
din troacă – voi – porcii – clefăiţi şi Sfânt Duhul :
din cer – vă contemplu – sardonic – năduhul…
…lepădatu-M-am de voi : „să nu fie!”
lumea-a-ţi schimbat-o-n sufragerie
pielea atârnă pe voi – lenjerie
fiinţa-i – în tot – pământie-igrasie…
…guiţă şi stârcii – aflând înecarea…
Eu – Dumnezeu – spăl contururi în Marea…
***
DACĂ EŞTI BUN
dacă eşti bun – eşti bun cu
toţi : nu poţi fi bun cu
ţârâita – nu poţi fi
bun – pe sărite
absorbi puroaie – din
mulţimi – râvnind
curatele răni sfinte
nu ucizi regi – nu smulgi nici
flori – ci înviezi
cuvinte
fulgeră tot – cenuşi
clădeşte-n lumi încordate – vibrânde – în
norii aprinşi : prefă şi vântul frunzărit
în vechile-armuri – fermecate veşminte
fii zeul blând şi
luminat – de care-o viaţă-am fost
flămând!
***
FRUNZE SE CULCUŞESC UNA-N ALTA
frunze se culcuşesc una-n alta
se-nmoaie şi curg de atâta căldură
tragic departe-s şi cerul şi balta
nimic nu e sfânt şi nimeni se-ndură
oar’ cât să fie pân’ la capătul lumii
să-ntrebi înţeleptul – să pună cap glumii?
mirarea vomită – strănută şi moartea
căzută din pomi – se arată şi Cartea!
…o – verde iar verde – culoarea luminii
va fi lună nouă – toţi aştrii-s vecinii
de nu eşti în stare să mori precum morţii
atunci te ridică – Eroule-al Sorţii…
…îngeri foşnesc pe la poale de zei :
umplut pân’ la buză – fii Graal – dacă vrei…
***
VÂNĂTĂ STATUIE CU MIROS DE CRIMĂ
vânătă statuie cu miros de crimă
m-am scremut o viaţă să-ţi acord chiar stimă :
victime sunt elfii – salamandre – -ondine
podul hieratic dintre min’ şi tine
mai ţine-mă-n noapte – blândă nebunie
nu mă vadă nimeni – sub a ta scufie
eu acuz şi judec – eu sunt Răzvrătitul
din umbră de ceruri pândeşte Banditul…
…am pe limbă – iarăşi – gust dulceag – de sânge
liniştea din îngeri plânge şi se frânge:
a trecut o Buhă – ne-a trădat şi Veacul
mă trimis-au regii să le caut leacul…
…ai venit tu – zee – cu-amăgiri de rimă :
işti în pumn cuţitu-mi – Iubire Sublimă!
***
AŞTEPTÂND
crimă şi
crimessă – dă-o-n… de
adresă…
e timpul bun de a urî
în hâde răni a scociorî :
să chemi şerpoaica în perete
cocori s-alungi – vis de egrete
s-alungi planetele din
ghete… – …iar sufletul servit
spaghete – să mă iubească – făr’ să
ierte!
al tău sunt – drac de mucava
până se va schimba ceva
în lumea fără de lumină
sclipind doar ochi de parafină
…va fi cândva – va fi cândva
când Crist – păcatu-Şi va ierta…
…acu-i doar smoală – nu suflare :
Lucifer – dă-mi o lumânare!
***
RĂSPUNSUL UNUI CÂINE-LUP LA ÎNTREBARE
închinat memoriei, înalt-bucovinene, a mamei mele, a Mumei Munţilor Bucovinei: ŞTEFANIA-ADRIANA…
…mă-ntreba mama – înainte să
moară: „măi băiete – cu ce drept ne-a luat
Ucraina – Sfânta noast’
Bucovină…?”
„cu dreptul tâlharului
mamă – cu dreptul tâlharului de
drumul mare…” – îi răspundeam eu – cu
ochii ţintiţi pe sfruntata
îndelunga-agonie-a mamei mele
„…cu ce drept ne-a luat Ucraina
Bucovina noast’ – măi băiete – cu ce
drept …spune-mi acum – înainte să mă duc la
Domnul Hristos – Mântuitorul nost’… – …El mă va
lămuri… în sfârşit… – …dacă tu…„ – ..abia mai
şuiera – slab dar
îndârjit – glasul mamei mele – pe patul ei – plin-ochi de
moarte
„…cu dreptul… – cu slăvitul drept al
tâlharului – mamă – cu dreptul sângerosului tâlhar de
drumul mare…” – suspinam eu (…din adâncul cel
tulbure-al sfintei ţărâne…) – trăgându-i peste
faţa-mpietrită (…mamei mele – cea dusă la
Mântuitorul – după lămurire şi
veste…) – zăbranicul cel
cumplit
…dar – din cer – s-aude
mereu – ca un clopot de-alarmă – glasul de
Vâlvă a Muntelui… – …glasul
Mamei mele : „…măi băiete – cu ce drept ne-a luat
Ucraina – Sfânta noast’
Bucovină…?”
eu plâng îndelung – apoi
îmi zbicesc lacrimile – privind la
perna – udă de sudoarea
martiriului veşnicei
întrebări… – …şi urlu – de se cutremură tot
Copacul Ţării – mai să i se risipească
pe jos – toate
roadele-i coapte:
„…cu dreptul celui care-şi găseşte
prostul… – …cu dreptul celui care-şi află
buimacul ce uită să-l întrebe – pe
(nepoftit şi obraznic) străinul ce dă buzna – da – să-l
întrebe de sănătate – şi
să-i dea – apoi – sănătatea cu
ciomagul… – …cu dreptul celui ce-l
pipăie la inimă – şi-apoi îi
smulge punga de la brâu – nedeplin îndreptatului său
tovarăş de
drum – jalnic-şovăielnicului său tovarăş de
drum… – …cu dreptul celui care preface-orice
Cale – în Pustiire Sinucigaşă – aici – pe
pământ – mamă dragă – Mamă a Cerurilor
Îndoliate – mamă a Cerurilor
Cutremurate – Mumă care
scoţi piroanele păcatelor
noastre – din orbita
Luminii Mântuitorului Hristos – Împăratul
Drepţilor şi-Ndreptaţilor – al
Neşovăielnicilor
Lumii – dragă mamă de Răni
Viitoare – ale-Nvierii de Neam…”
..şi-apoi – după răspuns – mă-ncovrig – în blânda
ţărână – ca un Credincios Câine
Lup de Pază – la Poarta
Lămuririlor şi
Învierilor – toate…
***
—————————-
Adrian BOTEZ
7 iunie, 2018
