Victor COBZAC: Dor de tăicuțu
DOR DE TĂICUȚU
Motto:
,,… Bătrân și trist, rămasei tată,
Doar ochii îți mai sunt atât de vii…”
Din poemul fără titlu de Dorina CODREANU (Veverița)
Bătrân și trist?
Incomparabil,
Al meu: și orb, și trist, și rece,
Și lipsă,
Cincisprezece ani,
Nu pot să cred… în nici un fel,
Că și-a dorit așa
Să plece.
Al tău
Cu ochii doi luceferi
Două izvoare …de lumină,
Al meu Tăicuț,
Cu doi ochi seci,
De lacrimi care nu mai curg,
Stejar tăiat
Din rădăcină.
Ne-am despărțit
Ca Tata de-un fecior,
Ce se mândrește că-i Cobzac,
Oricine nu m-ar întreba,
Privind de sus:
– Cine au fost părinții tăi?
Arăt cu ochii
La copac.
Un pom
Care-a îmbătrânit,
Sădit de-al meu Tăicuț și mine,
Stropit a fost
Cu mii de lacrimi
La gust ca mierea, rar de tot,
Mai des cu gust
De mărăcine.
Surcica
N-a sărit departe,
Îi seamăn întru tot la chip,
Dar și la fapte,
Sunt destule,
Plâng pe furiș, la fel ca dânsul,
Râuri ce intră
În nisip.
Mă invita
Să stăm pe prag
La un ulcior… cu vin din beci,
Ce multe-acum
Ași vrea să-i spun,
Palmele lui… în ale mele,
Le simt și-acum,
Atât de reci.
Țin minte,
Mă lua la vie,
Și pentru că eram de-o șchioapă,
Pe umeri mă urca, voinic,
Ca să ating cu capul cerul
La vârsta mea, muream să știu
De unde huma
Se adapă.
L-am plâns
Cu-n ocean de lacrimi
Or fi prea multe, prea puține
Mi-i capul nins,
Dar mai visez
Secunde lungi, în alb și negru,
Cum Tata vine-n vis
La mine.
De mâini luat,
Căci îmi lipsește,
Purtat prin curte… mă aprind,
De tot ce Tata-mi
Povestește,
Iar când ajungem la portiță,
Nu știu de unde
Să-l cuprind.
Nu-i rând
Ca să nu-l pomenesc,
Atunci când scriu vreo Poezie,
Alături de Măicuța mea,
Mă-închin la ambii
Și mă rog, ca amintirea
Despre ei, să rămână
Veșnic vie.
—————————–
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
4 iunie, 2018
