Carmen Tania GRIGORE: Argumente lirice
ACASĂ
„Întorsul acasă nu ni-l poate lua nimeni”
(Florin Călinescu)
aceleași râuri de ie
merg la inima
celor care
așază
dor peste dor
acasă peste acasă
destine împerecheate
cu lanțuri de scripete
în care
rana atârnă
pâine în devenire
în balans
cu țara
deposedată
sfârcuri descuamate
are străinătatea,
laptele ei
îi adoarme pe mulți
cu zâmbet trist
la vedere
cum la vedere
este și glezna
lui Dumnezeu
pansată cu
un ștergar tricolor
AVERTISMENT LIRIC
miroase a toamnă
scrisul meu
un amănunt care
precede
cod galben
de imaginație
poeme însemnate
cantitativ
vor cuprinde
multe arii semantice
și pe alocuri
se pot înregistra
frecvente descărcări
stilistice
prin acumulare
de sensuri
se preconizează
inundații în vis
care pot lua
prin surprindere
cuvintele
NOCTURN SPRE TOMNATIC
în aspre desfolieri
cade luna
noaptea-și arată
suplețea de ferigă
ochii tăi mă află
în tristețea ploii
ca o verighetă
licărind
printre
obiecte pierdute
atât de mult
mă potrivesc ție
încât devin
carne
insomniei tale
ARGUMENT ȘI PRIMĂVARĂ
sunt femeia
adusă de vânt
direct în brațele tale
am cunoscut
setea ochiului răvășit
de amăgiri
tremurul apei
străbătută de gondolieri
ahtiați după poeme
cu alonjă ispititoare
amurgul tulburat
de păsări ieșite întristate
din monotonia unor
anotimpuri deturnate
în mâinile tale
mă simt cu inima
abia concepută
și catapultată direct
în luna a noua
aștept să mă renasc
pliată pe acest prezent
îndatorat ochilor tăi blânzi
SECVENȚIAL
am străbătut
distanța
dintre trădări
cu inima atrofiată
de febra unei
înfometări
dureroase
jinduiam după
aroma unui ambient
împrospătat cu
respirația ta
precipitată
zile și nopți
am ținut la piept
un cuțit
care-mi incita
imaginația
până când
am început
să plutesc
în măreția
incendiarei
singurătăți
abia atunci
am înțeles
pacea ochiului
invulnerabil
GLORIE NEAMULUI MEU
din munți se revarsă
lava unei gestații
cu termen depășit
durerea e vizuală
și iată
se întețește
suflul fierbinte
al adâncului
expulzând un pământ
care iese cu strigătul
în afara legii
un pământ
care-și ține
patria strânsă la piept
și sângerează
ca un robinet
uitat deschis
glorie celor fără limite
în rugăciune
ca și cum
cuvintele nici nu au fost
întrebuințate
ca și cum
inima lor
a fost întoarsă pe dos
și scuturată
de toate păcatele
știute și neștiute
înveșnicindu-le neamul
FĂRĂ NUME
cântec de taină
de așteptare
a celui care
nu se lasă văzut
cântec de sărbătoare
tonalități afective
în respirația caldă
înălțată
până aproape de
un apogeu inocent
cântec erotic
fără cuvinte
puls magic
îndestulări delicate
triumf în extaz
ce nume să-i dau
acestui poem
jumătate cântec
jumătate descântec
insinuat între
cea care am fost ieri
și cea care
îmi sunt azi?
#REZISTĂ
ești atât de aproape
de mine
nu pierde
timpul făgăduit
nu lăsa imaginația
pe avarie
ai trecut prin
doruri interzise
cămașa ta de in
părea o piele rece
de aligator
vânat
de la o moarte la altă moarte
ai aruncat cu flori
ai râs în sălbaticie
ai deturnat vulturii
strânși deasupra viilor
rezistă
chiar dacă unele cuvinte
lansează întrebări indecente
rezistă
eu te aștept
în tihna nopților albe
să recunoști
poemul acesta fără nume
JURNAL DESPRE NOI
păstrează un anotimp
pentru noi
căderea din fruct
în captivitate
se poate întâmpla
oricând
cugetul meu
atârnă-n lingouri
deasupra
copilăriei lumii
între tine și mine
se evaporă lent
nenorocul
rămâne
doar născocirea
unor prefaceri
din cenușa
celui din urmă
regat
AIEVEA SAU NU
poemul acesta
s-a întors din drum
căutându-mi gura
doi porumbei imperiali
așteptă la poartă
ademenindu-l
cu jocul
de-a v-ați ascunselea
printre sâni
aș putea oricând
isca o cruciadă
între așteptări
și dorințe
dar mai bine nu
fie ce-o fi
aievea
sau nu
—————————–
Carmen Tania GRIGORE
Sibiu, aprilie 2018
