Petru Daniel VĂCĂREANU: Poeme
Poem
Am să te învelesc într-un sărut
de la apus la infinit
in tremurul șoptit
din frigul de trecut
Ucideri-n-mii
Recunoscător cu veșnicii
Din petalele inimii
Sunt celei ucideri-n-mii
De demoni și patimi
Adorul sublim mirării
De mi se curbează ritmul
Pe cernelurile zării
Ondulându-mi-nfinitul
Avort de adevăr
Sunt trandafir alb în oază
De cerneală născut liber
Să vă scriu deșertul lauză
Cu avorturile de lejer
Aruncate sub măștile
Afișate iubitoare
Tandre și prea uimitoare
Să-mi mire versurile
Ce vă par prea înspinate
Vouă voci “adevărate”
Tradu-mi
Tradu-mi ce înseamnă iubire
Poate eu nu o înteleg bine?
Un borcan de miere de albine
Care se termină-n câteva clipe
O sticlă de vin rapid sorbită
Din naveta plină de ispită
Apoi în minciuni spovedită
La următoarea sticlă dorită
Slăvim lanțul
Slăvim mușuroaie de furnici
Piramide ridicate din bici
Suflete peste suflete călcate
In lanțuri de neagră vanitate
Cu măști de încrezută zeitate
Masonică credință-n libertate
In mințile noastre răstignite
Subliminal cu predici legate
In hamurile ce tu adulator
Ai vrea să le tragi c-un bloc de piatră
Analfabet și cu suflet tânguitor
Cu lacrima aripilor de ceară
—————————–
Petru Daniel VĂCĂREANU
29 aprilie, 2018
