Gheorghe Constantin NISTOROIU: Regimul totalitar al protocoalelor (partea a III-a)
„Peste aproape toate ţările din Europa se întinde un stat inamic puternic care poartă un război continuu împotriva celorlalte şi îi apasă îngrozitor pe cetăţeni: acesta este iudaismul.”
(Johann Gottlieb FICHTE:1762-1814)
Naţiunea dacoromână a odrăslit în esenţa creştinismului ortodox fiindcă existenţialitatea Neamului românesc a purces cu şi spre toate energiile sale harice, creatoare pentru a se defini naţional şi universal, pământean şi ceresc, pentru a-şi înfia soarta istorică întru destinul divin al veşniciei sale.
În această atotcuprinzătoare perspectivă, comunitatea întregită spiritual prin Elita aleasă şi prin fiecare dacoromân chemat trebuie să împlinească vocaţia şi misiunea hristică a Neamului prin gând, cuvânt, scris, cântare, artă, dăruire, jertfă şi dragoste.
Numai în acest fel se ctitoreşte Patrimoniul spiritual creştin ortodox care dă un aspect de permanenţă, de taină, de împliniri şi supraîmpliniri ale vremurilor indiferent de timpuri: cu urcuşurile şi căderile lor, cu biruinţele şi frângerile lor, cu Crucea şi Învierea lor, cu acele momente înălţătoare care punctează Istoria, Naţia şi Biserica în Cerul eternităţii, în sinergia veşniciei aşa cum au făcut-o faimoşii Voievozi şi regi ai Daciei Mari, marii Vlădici ai Neamului, iluştrii poeţi ai Iubirii, martirii şi sfinţii, magnificii filosofii şi teologi ai Culturii Duhului cum au fost şi sunt: Andrei Şaguna, Antim Ivireanu, Mihail Eminescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vasile Băncilă, Ernest Bernea, Dumitru Stăniloae, Antonie Plămădeală, Vasile Ţepordei, Sergiu Roşca, Constantin Galeriu, Theodor M. Popescu, Ioan Ianolide, Virgil Maxim, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Constantin Noica, Iustin Pârvu, Artur Gabriel Silvestri, Ieronim Hristea ori Mihail Diaconescu, Mugur Vasiliu, Ioan Roşca şi spre disperarea vrăjmaşilor atei şi creştini, încă mulţi alţii temerari de înaltă ţinută morală şi autoritate celestă covârşitoare.
Toată creaţia, suferinţa, crucea şi dragostea acestor divini înaintaşi ori a prezenţilor întregitori ai spiritului incorporează o Filocalie sofianică ce se întregeşte mereu prin jertfa comuniunii asumată de sacrificiul originalităţii specifice fiecărui mare Român.
Continuarea tâlcuirii Protocoalelor:
Capitolul XI: <<Consiliul de Stat va fi menit să sprijine puterea guvernului. Sub înfăţişarea unui corp legiuitor, el nu va fi în realitate decât un comitet de redacţie a legilor şi decretelor guvernului. Iată care e programul noii Constituţii pe care o pregătim. Vom crea Legea, Dreptul şi Tribunalul: 1) sub forma de propunere a corpului legislativ; 2) prin decrete ale Preşedintelui (republicii) sub formă de ordine generale; prin acte ale Senatului şi prin decizii al Consiliului de Stat, sub forma de ordine ministeriale; 3) în cazul când am găsi că e folositor, sub forma de lovitură de Stat.>>
În primele zece capitole parcurse deja asistăm clipă de clipă, etapă cu etapă, moment cu moment derularea proiectului-program al guvernului mondial prin tactica şi strategia forţelor iudeo-sioniste privind distrugerea statelor şi naţiunilor creştine pentru a se ridica, pentru a se impune acea mult visată Republică Universală.
Capitolul al XI-lea răsfoieşte filă cu filă amploarea făţărniciei, sistemul doldora de minciuni, precum şi planul diabolic elaborat pentru actuala destrămare a istoriei.
Analizând planul fariseic rabinic şi pe orizontal şi pe vertical se observă de fapt o răsturnare a tuturor virtuţiilor naturale cardinale ori creştine prin substituirea lor cu făgăduieli ameţitoare sau promisiuni deşarte. Dar şi aceste vorbe de clacă, goale vor dispărea când realizarea marii şi noii puteri va fi deplină.
Lovitura uzurpării vechii puteri va fi atât de surprinzătoare şi de nimicitoare încât va deveni lovitura de graţie a prea fărâmiţatei lumi creştine. Toate falsele teorii semănate de atei se vor spulbera şi ele, se va arde tot, se va curăţa, se va ara şi se va semăna caracterul absolutist pe fundaţia totalitară a Noii Organizaţii Mondiale, apocaliptica Novus Ordo Seclorum.
Lumea creştină răzleţită în bisericuţe, în camarile ierarhice clericale, în alte preocupări necreştine, în secte, îngrozită, ostracizată, terorizată, frântă, sfârtecată, ciopârţită, spulberată nu va mai avea un strop de vigoare, nu va mai avea un licăr de nădejde pentru a se aduna, pentru a rezista, pentru a mai pulsa, pentru a supravieţui.
Tenacitatea şi zelul iudeo-sioniştilor, al descendenţilor fariseilor şi saducheilor rabini, marea lor ispită milenară, universală, propria capacitate şi forţă a seminţiei atât de unite într-un plan ce nu este deloc paradoxal îi situează ca putere chiar deasupra dumnezeului creat de ei, făcând din etnia habotnică însăşi Zeul colectiv al acelui „poporului ales”, atât de mediatizat care astăzi se află în pragul supradominaţiei universale, conform cuvintelor profetice ale Proclamaţiei din: „Le Regne d’Israel chez les Anglo-Saxons”, publicată de Roger Lambelin: „Fii ai lui Israel, am ajuns la pragul dominaţiei universale!” (Roger Lambelin, Le Regne d’Israel chez les Anglo-Saxons. Ed. IV, Paris-1921, p. 130)
Directiva nr. 11
„Consiliul Guvernamental va fi pregătit să împartă puterea cu guvernul. Ca organism legal, el va fi folosit în realitate ca instrument de răspândire a legilor şi directivelor celui care guvernează.Vom crea legea, dreptul şi tribunalul: Sub formă de propuneri în forul legislativ. Prin ordonanţe ale preşedintelui, sub formă de ordonanţe generale. Prin acţiuni ale parlamantului şi hotărâri ale Consiliului Guvernamental, sub forma ordonanţelor ministeriale. Dacă se va considera necesar, sub forma loviturii de stat.”
Capitolul XII: <<Cuvântul libertate, care poate fi tălmăcit în deosebite înţelesuri, noi îl vom defini astfel: Libertatea e dreptul de a face ceea ce îngăduie legea. O astfel de tălmăcire a acestui cuvânt, făcută atunci când îi va fi sosit vremea, va pune toată libertatea în mâinile noastre, deoarece legile vor nimici sau vor crea ceea ce o să ne fie plăcut urmând programul prezentat mai sus. Cu presa vom lucra în felul următor: Ce rol joacă astăzi presa? Ea serveşte la aţâţarea patimilor şi la întreţinerea egoismelor de partid. Ea e plină de deşertăciuni, nedreptăţi şi minciuni, iar cea mai mare parte a oamenilor nu-i înţelege deloc menirea. Noi o vom înjuga şi îi vom pune oprelişti puternice, vom aplica acelaşi sistem şi cu celelalte lucrări tipărite, căci la ce ne-ar servi subjugarea presei, dacă nu ne vom pune la adăpost şi de focul broşurii şi al cărţii?… Vom transforma publicitatea-care ne costă astăzi scump, deoarece numai prin ea putem cenzura ce se scrie în ziare,-într-un izvor de venit pentru statul nostru. Vom înfiinţa un depozit special asupra presei. Vom obliga să ni se plătească o cauţiune atunci când se înfiinţează ziare sau tipografii.>>
Capitolul care încheie jumătatea Protocoalelor se opreşte la două idei principale, chiar fundamentale am putea spune: libertatea sanguinică a presei pe înţeles francmasonic şi scopul presei universale călăuzit cu mână forte prin monopolul stăpânilor aurului pentru a li se asigura acestora domnia planetară.
Presa bine dirijată are o autoritate de Despot care, ia apărarea întregului arsenal al liberului albitru chiar până la nihilism şi anarhie.
Când dominaţia lor va atinge hotarele universale, liberul albitru va deveni suveran, chiar prin legile emise de stăpânitorii lumii, pentru ca acele legi noi să-i de-a caracter absolutist: controlând controlul maselor, al comunităţii civice, al opiniei publice prin intermediul informaţional al mass mediei.
Rolul suzeran al Presei a fost întrezărit de Cremieux-Părintele Alianţei Israelite Universale: „Priviţi totul ca nimic. Banii ca nimic. Consideraţia sau dispreţul ca nimic. Priviţi presa ca totul, pentru că având presa vom avea tot restul.” (Emile Cazanove, „La revolution antijuive le demain inevitable et a breve echeance”, în La Revolution Antijuive de demain, Paris-1904)
Presa bine orientată, bine intenţionată, bine susţinută, bine sprijinită, bine călăuzită, bine remunerată, privilegiată chiar, pătrunde cu o uşurinţă manipulatorie demnă de de lumea filmului premiat, de o premieră cu „Oscar”, în minţile celor obidiţi, necăjiţi, sărăciţi, despuiaţi, desculţi, bolnavi, suferinzi, debusolaţi, depresivi, parveniţi, cum este cel cu „cap de mort de la noi”-groaza celor fără coloană vertrebală, a celor fără demnitate, a celor fără onoare, a celor fără credinţă puternică, cât să mute „munţii din loc”, a celor fără jertfa creaţiei harice, presa soroşistă şi a celorlalte rubedenii, superficialii şi toţi liber cugetătorii, precum poetaşul-culinar, aninat de un taraf care-i măguleşte din plin supraremuneraţia nemuncii de invidiat.
Presa aceasta decimând Biserica, Armata, Şcoala, Statul, Patria a devenit atotputernică şi omniprezentă ilustrând şi caracterele cele mai antagonice ale liderilor demonici totalitari cum a fost „tătucul” lui Stalin şi al lui Hitler: Richard Coudenhove Kalergi (1894-1972), iniţiatorul corectării „corectitudinii politice”, printr-o formă de genocid nemaigândit în cadrul mişcării „Pan-Europeană” din Viena, vizând crearea Noii Ordini Mondiale „bazată pe naţiuni federale conduse de Statele Unite ale Americii. Integrarea europeană ar fi fost primul pas în crearea Guvernului mondial… „Tătucul” Maastrichtului şi al multiculturalismului în lucrarea sa: <<Praktischer Idealismus>> susţinea că viitorii cetăţeni ai <<Statelor Unite ale Europei>> nu vor mai fi urmaşii înaintaşilor, ci un amestec, o turmă uşor de manipulat: „Rasa euroasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară la aspect cu vechii egipteni şi va înlocui diversitatea popoarelor şi indivizilor… Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă.” (Certitudinea, revista citată…)
Paradoxal gândirea superfurerhului Kalergi s-a transformat alergic în Premiul <<European Coudenhove Kalergi>> care se acordă din doi în doi ani zeloşilor discipoli ce-i promovează planul diabolic. Printre privilegiaţi se numără: Angela Merkel şi Herman Van Rompuy. (ibid., p. 8 )
În general creştinii de astăzi, trăiesc realitatea planului de lucru al francmasonilor care, aruncă în aer dragostea divino-umană, asmuţindu-i pe creştini contra creştinilor, pe fraţii unei provincii împotriva celorlalţi fraţi din altă provincie, pe cei din hotarele ţării împotriva celor din afara lor, pe politicieni contra celor care i-au ales sau nu i-au ales, pe stăpânii propriilor interese împotriva celor care încă mai slujesc Ţara.
Directiva nr. 12
„ Cuvântul <<libertate>>, care poate fi interpretat în multe feluri, va fi înţeles de noi în felul următor: Libertatea este dreptul de a face ceea ce permite legea, prin urmare, această interpretare a respectivului cuvânt va face ca orice fel de libertate să fie controlată de noi, o dată ce legile vor anula sau vor crea tot ceea ce ne convine nouă, în conformitate cu programul expus mai înainte. Contra presei vom proceda în felul următor: Ce rol are presa? Ea trebuie să agite spiritele sau să întreţină egoismele de partid. Nu foloseşte la nimic, e mincinoasă, nedreaptă şi majoritatea oamenilor nu înţeleg de ce există. Noi îi vom pune zăbala şi frâie zdravene. Vom face la fel şi cu celelalte lucrări tipărite, pentru că la ce ne-ar folosi dacă ne-ar debarasa de presă dar am rămâne cu opinia exprimată în cărţi sau broşuri?… Vom transforma publicitatea, care azi ne costă scump, dar mulţumită căreia controlăm toate periodicile, într-o sursă de avantaje pentru stat…
Nimic nu va fi publicat fără să fie controlat de noi… Aceste agenţii vor fi cu totul ale noastre şi nu vor difuza altceva decât le vom ordona…
Filologia şi ziaristica sunt-în mod deosebit-cele mai importante forţe de educare a maselor şi din această cauză guvernul nostru va fi proprietarul majorităţii publicaţiilor… Dacă vom aproba apariţia a zece ziare, noi va trebui să înfiinţăm alte 30 de-ale noastre etc. Publicul nu va bănui nimic. Toate periodicile publicate de noi vor cuprinde cele mai mari contradicţii şi vor avea păreri diferite una faţă de cealaltă. Vor fi de toate culorile politice şi asta va inspira în ele şi-i va atrage spre noi pe adversarii noştri, care nu vor bănui despre ce este vorba. Vor cădea în plasă şi îi vom face inofensivi.”
Capitolul XIII: <<…Oamenii, dezobişnuindu-se din ce în ce mai mult de a gândi liber, prin ei înşişi, va ajunge să vorbească exact aşa cum gândim noi, deoarece noi vom fi singurii care vom da noi îndrumări cugetării…prin mijlocirea anumitor persoane care, nu vor fi bănuite de a avea legături cu noi. Rolul utopiştilor liberali va fi pentru totdeauna sfârşit, atunci când va fi regimul nostru. Până atunci ne vor aduce foloase. De aceea îi vom îndemna pe oameni să conceapă tot felul de teorii fantastice, noi, sau aşa zise progresiste; căci am sucit cu o mare uşurinţă capetele acestor nemernici de creştini, cu ajutorul acestui cuvânt progres, şi nu găseşti nici unul printre ei care să înţeleagă că sub acest cuvânt se ascunde o greşeală…>>
Analizând noţiunea de progres, mentorii şi discipolii Protocoalelor i-au pus o mască rafinată de „cugetare”, când de fapt este o minciună de proporţii, fiindcă doar domeniul fizic şi material posedă mantia progresului, nu şi tărâmul creativ spiritual.
Paradisul ideilor ce zămislesc lumină şi har, credinţă şi iubire, jertfă şi înviere nu poate fi pierdut, nu poate fi interzis de oarece indivizi cu şapcă de proletar căzută pe fruntea teşită de la ochii de viezure hun spre ceafa de grecotei îmbuibat ce se străduiesc asudând în pricopseli ori de cămătarii ce trudesc pe brânci băştinaşii cuvincioşi pentru a întemniţa Cerul spiritului în legea progresului, fiindcă Ideile vizionare, divine slujesc doar în şi pe altarul Adevărului şi al Frumosului absolut.
Taina Adevărului nu poate fi cunoscută de inima celor împietriţi şi nici de ochii striviţi sub greutatea defăimătoare a solzilor lor de rechin, lăsând dâra adâncă a zăpăcelii prin profanarea gândirii, a omeniei şi a bunei cuviinţe.
Progresului îi este atribuită atitudinea de idee, fiindcă orbecăind prin raţiunea dialectică, întunecată aruncă bezna asupra iluminaţii din catacombele tenebroase.
Folosit în scop meschin, obsedant de totalitar, Progresul celor despotici devine regres pentru cei mai mulţi, poate chiar pentru toţi ceilalţi şi va conduce în definitiv la descreştinarea omenirii şi repăgânizarea lumii necreştine, acum când orologiul stăpânirii Răului, deja a început să bată destul, puternic, propagând ecoul peste tot.
Directiva nr. 13
„… Pierzând câte puţin obişnuinţa de a gândi din proprie iniţiativă, creştinii vor sfârşi prin a vorbi despre ideile noastre, pentru că vom fi singurii care vom propune noi direcţii de gândire în cercurile de persoane care nu pot fi considerate drept prieteni de-ai noştri. Rolul liberalilor utopici se va încheia în mod sigur atunci când stăpânirea noastră va fi recunoscută. Până atunci, ei ne vor mai face tot felul de servicii. Progresul este o şarlatanie care ne ajută să ascundem adevărul… Când ceasul stăpânirii noastre va sosi, oratorii vor dezbate marile probleme care au tulburat omenirea, călăuzind-o în sfârşit spre politica noastră izbăvitoare.
Cine va mai bănui oare atunci că toate aceste lucruri au fost premeditate de noi în conformitate cu un plan pe care nimeni nu l-a descoperit timp de câteva secole?”
Omenirea de acum se grăbeşte haotic şi cu paşi gigantici spre lumea de Apoi.
Apăsarea bate zguduitor, asurzitor, iar bulversarea pendulează într-un haos total.
Acum în cel de-al doisprezecelea ceas, omenirii i-a mai rămas doar două şanse, fulgerătoare, salvatoare: creştinii să se reîncreştineze, să se întoarcă la Hristos, precum propagarea gândului, iar necreştinii să-l caute pe Hristos cu viteza luminii.
Întoarcerea la Mântuitorul nostru Iisus Hristos trebuie să devină o a doua Revoluţie spirituală a Cosmosului, după cea a Întrupării Domnului.
Calea încercărilor bătătorită de o smerenie profundă, va înflori astfel într-o odisee a spiritului pentru ca Adevărul ortodox al Iubirii divine să lumineze Viaţa evanghelică.
Amin!
Români încă vă mai puteţi trezi!
+ Sf. Apostoli Iason şi Sosipatru
* Fond de carte: Arhiva, bibliofil Dumitru Ionescu-Bucureşti
———————–
Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU
28 aprilie, 2018
