Vasilica GRIGORAȘ: Zădărnicie şi miracol
Zădărnicie şi miracol
de ceva timp
nu-mi găsesc locul
în jur văd doar
cerul plumburiu şi rece
bălăcindu-se prin
mereu proaspete băltoace
mă adâncesc
în propriul labirint
fără a găsi
un punct de reper
şi mă gândesc neîncetat
că într-un asemenea
context alambicat
zadarnic aş scrie
pe apa care curge
nepăsătoare
zadarnic aş citi
în aştrii şi norii trişti
zburdalnici ori visători
mereu schimbători
zadarnic aş cânta
în bătaia vântului
prigonitor a toate
ce-ntâlneşte în cale
zadarnic aş asculta
marea-nvolburată fără noimă
de valuri dezmăţate
zadarnic aş năzui să trăiesc
în temple şi palate
când totu-i un castel de nisip
zadarnic l-aş aştepta
pe cel care nu vine
plecat pe drumu-i hărăzit
zadarnic l-aş întâlni
pe cel care nu mă iubeşte
având în loc de inimă o piatră
ori inima-i dăruită altcuiva
dar dacă aş face abstracţie
de un singur cuvânt
le-aş avea pe toate
pentru că am înţeles treptat
că zădărnicia-i întuneric
ce bântuie doar acolo
unde noi nu vrem, nu ştim, nu putem
să aprindem lumina
înlăuntrul nostru
bucurându-ne
de un adevărat miracol
————————-
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
22 aprilie, 2018
