Irina Lucia MIHALCA: Poesis
în așteptare
un pumn cu aer smuls pentru tine.
aprind felinarul să-ţi văd faţa.
să nu calci frunzele căzute.
urci pentru-a avea de unde coborî?
îmi doresc să schimb ceva.
am văzut astăzi ce-nseamnă un tsunami.
spaţiile prea lărgi lasă şi multă durere.
sunt lucruri, uneori, ce stau mereu
în aşteptarea vindecării.
provocarea
continuă călătoria spre esenţă.
cu fiecare sunet reverberat
vocea ei e acoperişul cerului tău.
un dar al vieţii:
încă mai ai zâmbetul şi cântecul ei.
să mergi până la capăt
e-adevărata provocare.
departe-ai ajuns
cu mâinile atingi fiecare sunet.
în tăcere inima ta naufragiază.
lumea se termină aici:
binecuvântare albă.
cristal strălucitor.
departe-ai ajuns.
simţi pacea abandonului
în ceaţa sfârşitului.
îngerii să îţi deschidă calea.
să fii în tine, prin tine
oricum nu se ajunge nicăieri.
toţi merg pe drumul trasat.
unii se grăbesc să ajungă.
îşi scriu, doar, mai devreme,
numele pe o piatră.
gândul tău m-a recreat.
m-a adus lângă tine.
ca un magnet ne-am căutat,
atrăgându-ne spre centrul din noi.
simţi frumuseţea clipei noastre?
să fii în tine, prin tine –
un dar binecuvântat.
o emoţie îmi este trupul acum.
atât de mult mi-am dorit să te caut.
spre tine curentul apei m-a purtat înot.
sub aceste valuri
am capitulat în braţele tale.
m-ai trezit, eram acolo,
într-un timp adormit.
uşor-uşor m-ai readus la tine.
fiecare floare a prins rădăcini.
păstrez încă trandafirii albi dăruiţi.
vălurile s-au ridicat.
o stea a lăsat vagi umbre
în spatele lunii.
atingere de viaţă
aici e o cheie.
atingere de viaţă ţi-am fost.
multe ţi-am revelat. multe ţi-ai amintit.
să ne privim moartea în faţă!
ştii că nu există momente obişnuite.
că nu moartea e tristă.
mai trist e că oamenii
nu se mai apropie.
un luptător nu renunţă la ceea ce iubeşte.
găseşte iubirea în tot ceea ce face.
trăieşte cu adevărat. fii viu.
—————————————
Irina Lucia MIHALCA
București
20 aprilie, 2018
