Camelia CRISTEA: Poesis
Mulţumesc
Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă-mi supărarea,
Riduri, valuri de întristare
Îmi tot tulbură cărarea…
Rugăciunea-mi întăreşte
Şi dă-i aripi că să zboare
Către Cerul de lumină
Unde raiul e în floare!
Nădejdii ce-i în risipă
Dă-i curaj să toarcă iar,
Fire de credinţă, pace,
Că nimic nu e-n zadar.
Inima-n genunchi se roagă
Nopţile în privegheri,
Cât de harnică furnică
A rămas pierdută-n ieri…
Clopotul tăcerii sfinte
Mai răsună azi în strană,
Îngeri, Sfinţi, plini de lumină
Îmi mai oblojesc o rană.
Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă tot ce-i trist,
Uneori mă pierd cu firea…
Mulţumesc, deci mai exist!
Am înflorit
Am înflorit în liliacul din grădină
Şi-n tei mi-am pus sărutul de cu zori,
Din meri bătuţi, cu frunză de sulfină
Trimit spre tine calde îmbrăţişări.
Mă – alintă o iasomie despletită
Mirată-n râsul ei mă regăsesc
Miresme dulci, cu iz de sânziene,
Mă poartă pe tărâmul cu poveşti.
Mă vei afla albită în cireş
Şi-n clopotul de lăcrămioare,
Adorm în trandafiri şi mă trezesc
În lujerul din fiecare floare.
————————-
Camelia CRISTEA
București
20 aprilie, 2018
