Mugurel PUȘCAȘ: Pascale (stihuri)
CRUCEA
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
E ostenit, e singur, e pribeag,
Înconjuraţi de vină şi păcate,
Mereu îl răstignim pe Cel mai Drag.
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
Iar dragostea nemărginit-a Lui
O răsplătim punând de spini cunună,
Rănindu-I mâna sfântă cu un cui.
Când poarta noastră e mereu închisă
Pentru Cel Bun şi veşnic pământean,
Să-L aşteptăm, creştinilor, în uşă,
Să-I ridicăm povara de alean.
Când poarta noastră e mereu închisă,
Suntem avizi, avem doar de luat,
Mă-nchin la Dumnezeu cu umilinţă…
Ce-a devenit divinul aluat ?
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
La suferinţa Lui smerit mă-nchin,
Purificat voi cerne-a mele fapte,
Gustând din trupu-I pâine, vers şi vin.
ÎNTOARCERE
Motto :
” Toate fluviile curg în mare dar marea nu se va umple căci ele se întorc din nou la locul de unde au plecat “ ( Eclesiastul 1:7 )
*****
“… M-ai modelat din humă,
Din apă, vers şi stele,
Să-Ţi calc , mereu, pe urmă,
În timpul vieţii mele.
Mi-ai dat a Ta suflare
Să pot râde şi plânge,
Să-mi izbăvesc păcatul,
Gustându-Ţi trup şi sânge… ”
CĂLĂTORUL
( Lumină din Lumină )
Mă-nvăluie trecutul cu umbre de lumină,
Îl simt pe Cel ce Vine din neguri spre-nceput,
Îngemănarea clipei cu-a spaţiului dospire,
Creează universuri sau le îngroapă-n lut.
Lumina ce străbate din zori spre asfinţituri,
Călătoreşte paşnic din vremi spre nicăieri,
Nu are opintire sau clipe de odihnă,
Constantă şi divină, în ierni sau calde veri.
Simt, undeva, departe, atomul se sfărâmă,
Se înconvoaie timpul, materia e vis,
Păşesc spre nemurire în propria-mi nefiinţă,
Structuri atemporale de amalgam încins.
Cosmogonia minţii nu-i pură întâmplare,
În noi sunt universuri, lumini sau umbre reci,
Iubiri incandescente, resentimente, ură ?…
Doar amăgiri perene în temporale teci.
Religii, ştiinţe, dogme păşesc pe-aceeaşi Cale,
Fiinţă sau nefiinţă… Paleativ fictiv!
Când totu-i transformare, în noi, dinspre adâncuri
Vom retrăi ce nu e… Placidul relativ!
Îl simt pe Cel ce Vine… A fost dintodeauna!
Mă mângâie, mă-ndrumă cu aripi largi spre zbor,
E Demiurgul – Faur al vieţii şi nevieţii…
Lumină din Lumină! El, veşnic călător.
————————-
Mugurel Puşcaş
Reghin
Aprilie, 2018
