Marta Polixenia MATEI&Marin BEȘCUCĂ: Nimburi de gând
Nimburi de gând
Cornul lunii s-a ascuns din nou în plinul ei rotund, la fel cum tu te ascunzi în mine în fiecare noapte în care visul de noi mă bântuie … aievea ! Geana se zbate în veghe, amprenta visului nu o pot şterge, sunt degete și colţuri de buză peste tot, până și pe suflet …
Dar e dimineaţă ! vei spune, privind la Orologiu … pendulul clipelor numără oile dorului ce vor să mă sfâşie aidoma unor lupi înfometaţi, poate-poate, adorm … dar, pe cine păcălesc eu ?!… doar câinii dorm fără nicio grijă, în timp ce eu număr oile nesomnului, gândindu-mă la tine … un crâmpei de zi va fura lunii strălucirea-i lampionică, mai e doar un ceas, iar palmele încă frig de atingerea ta … noaptea mi se evaporă încet printre degete, nu ştiu visul de mi te-a ajuns, dar ţi-am fost … oare-ai ştiut ?
Dimineaţa o să te întâmpine cu freamătul nopţii mele albe, LUNA nu se mai vede, dar e acolo, cornul ei nevăzut mă-nţeapă în pleoapă …
***
… totdeauna am prețuit visul de noi,
totdeauna !!
zorii știu cu precizie cum miezul din noapte
mi-a pregătit așternutul,
dar așternutul de atâtea ori rece în cel dintâi căzut de soare,
și simțeam mereu bântuitul acela încărcat de mister,
alergam prin mine în căutându-l,
dar căutândul meu se era unul cu picioare de lut,
cu buze de stâncă și degete de vânt,
sufletu-mi își țuguia buzele
și aștepta momente în șir să se descalece chemarea,
știu-știu, chemarea de noi ni s-a fost candelă,
lumina ei ni s-a-ndevenit sfetnic,
gâtul sfeșnic și din el flacăra iubirii
mă ardea dintre coardele vorbirii,
cum să mi te strig ?
fă semne !
părea că o aud pe Anna din Scrisoare către DUMNEZEU,
dar timpurile sunt altele Acum !
geana lor răzbate prin vegheri și visurile merg pe picioare,
le simt cum mă prind de mâini,
mă ciup de lobii urechii,
grijile dorm sub câinii lâncezinzi,
și mi te gândesc din apriori de clipă,
respirul aruncă lampioanele din pulmoni
și umbrele se evaporă sub aștept,
poate că mi te-ai fi scurs printre degete,
dar un vis, poc !… s-a spart
și m-am trezit țipându-mi din doru-mi de tu !
și înțep cu poftele-mi din priviri LUNA în pleoapă,
somnul ei se dilată !
și mă simt cum mă ies ditre numuliți,
mi te iubeam din nevenind de timpi !
—————————————-
Marta Polixenia MATEI&Marin BEȘCUCĂ
1 aprilie 2018
