Viorel ROMAN: Dilema germană / Constituția europeană
La Marea Schisma, în anul de grație 1054, populaţia globului, circa 200 de milioane, trăiau la cheremul tiranilor tribali, cu superstiţii, boli, foamete, razboaie. Progresul generat de Europa, face ca azi șapte miliarde să trăiască în condiţii incomparabil mai bune. Expectativa de viaţă e de trei ori mai mare.
Religia iudaico-creştină a depăşit superstiţiile, credinţa oarbă în caracterul ciclic al timpului şi a introdus noţiunea lineară de progres. Imitaţia Creatorului, Imago Dei, obligatorie pentru fideli, face ca omul, devenind el însuşi creator, sa stăpânească el natura, nu invers, ca la pagânii idolatri. Papalitatea a sacralizat în sec. 11-13 moștenirea Romei, Atenei și Ierusalimului, persoana, statul de drept, libertatea de mișcare și de exprimare, rațiunea și școala, etica și morala, fundamentul civilizației occidentale.
Mănăstirile au salvat cultura latină periclitată de năvălirea barbarilor, au propagat valorile muncii fizice și intelectuale, au devenit şi primele întreprinderi cu evidenţa costurilor şi a profitului, care era reinvestit, folosit pentru noi investiţii, nu imediat consumat. Înălţarea catedralelor era modelul vizibil al investiţiilor mai multor generaţii.
Puţini la număr, călugării descopereau și promovau tehnologii productive. În evul mediu o treime din Europa era condusă direct de Biserică romană, în limba latină, cu codul canonic romano-catolic, acquisul comunitar de azi, adica totalitatea drepturilor și a obligațiilor comune care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene, din care face partie de jure și România din 2007.
Europa nu e numai un loc geografic, ci înainte de toate e o noţiune culturală şi istorică, care s-a forma prin forţa creştinismului, el domină din toate punctele de vedere, este elementul central şi definitoriu al întregii istorii a continentului nostru.
Creştinismul a imprimat continentului identitatea proprie, care s-a consolidat pe antichitatea clasică greco-romana, dreptul roman, etica și morala şi pe diferitele contribuţii etnice, mai ales germanice, şi culturale de a lungul secolelor. Se poate afirma pe bună dreptate, credinţa creştină a format cultura europeană, lăsând la o parte ruptura dureroasă dintre Occident şi Orient, Marea Schisma din 1045.
Creştinismul a devenit religia europenilor şi influenţa sa este considerabilă, chiar dacă din sec. 18, s-a proliferat secularismul. Dumnezeu este înlocuit treptat de zeul Progres și cultul rațiunii. De aceea, bineînţeles că nu poate fi trecut cu vederea, că Europa trece printr-o criză a valorilor și e important să-şi regăsească adevărată identitate creștină.
Procesul de integrare a unor ţări în Uniunea Europenă nu trebuie să se orienteze numai după aspecte economico-financiar şi geografice, ci trebuie urmărită reînoirea unităţii de norme și valori. Biserica a promovat valorile, care contribuie la preţuirea culturii europene pretutindeni în lumea largă. Această moştenire nu trebuie să se piardă. Azi se creează însă impresia unei culturi europene în care omul modern îmbuibat trădează prin tăcere, el vieţuiește ca şi cum n-ar exista Dumnezeu.
Aceste idei ale Sfantului Ioan Paul II, o moştenire comună a tuturor europenilor, pot fi Preambulul Constituţiei creștine, care revin în actualitate ca urmare a dezbaterii legate de locul și rolul refugiaților afro-asiatici dar mai ales a normelor și valorilor islamului în legislația Germaniei reunificate. Ii vor ajuta noii veniți disperați, în mod paradoxal, pe creștini să formuleze o Constituție europeană, universal valabila?
http://viorel-roman-bremen.
——————————–
Dr. Viorel ROMAN
Timisoara la 22 martie 2018
