Alexandru NEMOIANU: Cu ce ne lăudăm ?

1 Mar 2018 by admin, Comments Off on Alexandru NEMOIANU: Cu ce ne lăudăm ?

Starea vieții publice românești continuă să fie zbuciumată și din nou se îndreaptă spre un punct de criză. Există motive fundamentale și există circumstanțe agravante, de moment.
Cauza crizei adânci în care se află politica și viața socială românească este una care nu mai poate fi schimbată, ține de recunoașterea și acceptarea unei triste realității, în bună credință.
Societatea românească, așa cum există ea, este rezultatul dezvoltării istorice din ultimii douăzeci și șapte de ani. Putem vorbi la nesfârșit despre ce s-a făcut, ce nu s-a făcut, ce ar fi trebuit să se facă. Dar această discuție este fără rost. Situația este cea existentă și nimic nu o poate schimba. Bogăția țării a fost însușită de oameni, în covârșitoare majoritate, nevrednici, urmași ai structurilor comuniste, neamuri proaste. ”Căci atunci când se ridică sus oameni de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni” (Ps.11;8). Toți acești neo îmbogățiți, această drojdie de neo-ciocoi, au comise nelegiuiri și fraude, înșelătorii și găinării. Din punct al vedere al oricărei legiuiri normale ei ar trebui să fie după gratii și, oricum, toți și fiecare poate fi susceptibil de urmărire penală. Dar, din nefericire, acest lucru nu mai este posibil. Situația existentă nu mai poate fi schimbată. În schimb agitația socială și convulsiile sociale pot continuă câtă vreme măsuri radicale nu vor face posibil un nou început. Mai rău, prin punerea sub acuzație selectivă, și asta prin oficii care țin de statul “paralel”, se instituționalizează șantajul politic, subordonare veșnică a clasei politice față de cei care controlează “statul paralel”. Această stare poate fi lichidată.
În primul rând este nevoie ca o amnistie generală să înceapă o nouă etapă în dezvoltarea societății. Nu ar fi o măsură fericită, ar fi o măsură dureroasă și necesară. O amputare nu este prilej de celebrație, dar în unele cazuri este singura soluție.
Amnistia generală este mai degrabă recunoașterea faptului că într-o anumită situație istorică dreptatea nu poate fi restituită și de aceea este înțelept să se renunțe la încercări neputincioase care n-ar face decât să sporească nedreptățile existente cu alte nedreptăți. Amnistia generală urmărește să pună capăt acestei spirale, printr-o lovitură decisivă și să facă posibil, în acest chip, un nou început. Repet, este o situație și o măsură critică, fără motiv de celebrare dar care este necesară.
Acest act ar pune capăt și absurdelor oficii și instituții “paralele” existente și care nu fac decât rău. Ar fi cu putință să se statornicească principiul, esențial al democrației, că INTREAGA autoritate aparține majorității alese prin vot direct, prin vot popular.
Părerea mea este că majoritatea Românilor înțeleg acest lucru. Dar dacă există cale de a ieși din impasul politic, asta nu înseamnă că există și voință. Încă mai exact sunt la lucru puternice grupuri de interes care doresc cu ardoare păstrarea României în criză.
În primul rând sunt grupurile din exterior pentru care criza din România oferă nesfârșite căi de a își promova cele mai sălbatece interese, economice și de control strategic. Lor li se alătură promotorii ideologiei disoluției, promotorii contra culturii demonice, tot ce se cuprinde sub sinistrul semn “soros”. Iar acestor factori ai răului le stau alături politicieni, al căror singur scop este interesul personal imediat, fripturismul. Această sinistră agendă este realizată prin Organizații Ne Guvernamentale și abominatia #rezist și prin masa de manevră, ”imbecilii utili”, mulțimea celor condiționați mental sau handicapați mental.Voi oferi exemplul trist al unui relativ nou constituit partid politic, partid politic care efectiv și-a făcut program din “nenorocirea țării”.
Acest nou partid, care și-a debarcat întemeietorul foarte scurt dupa ce s-a fofilat în Parlament (după părerea mea acea debarcare s-a datorat împrejurării că, acel întemeietor al partidului amintit, încă mai avea anume reflexe morale, pe care ceilalți membrii ai partidului, se pare, nu le au), s-a alcătuit în cel mai fidel promotor al “sorosismului”. Un partid care, prin vocea unei dezechilibrate care îl reprezintă în Parlament, a declarat “la nevoie dăm foc țării”.
În urmă cu doar câteva zile, profitând de vizită unui potențat de la Bruxelles, Frans Timmermans, venit să promoveze interese care NU sunt ale României, acest partid de zurbagii slăbuți la minte și fără caracter, a făcut o declarație halucinantă.
Acești scandalagii fără viitor au declarat, aproximativ, că, ”vom arăta tot ce se face și vom denunța pe cei care conduc țara”. În alte cuvinte au declarat că vor “turna” România celor care îi vor răul. Până la un punct și asta poate fi înțeles. Scandalagii vor să își promoveze interesele și fac parte dintre cei care știu (în vorbele lui Bismarck) că ”aceia care fac politică și produc cârnați, nu trebuie să aibă stomac sensibil, nu trebuie să se îngrețoșeze ușor” . Dar ce nu poate fi înțeles este cum pot acești scandalagii imorali să fie și “mândrii” de ceea ce fac. Efectiv acest spectacol, această manifestare, îngrozește. Căci ea dovedește o alterare a fibrei morale efectiv dincolo de posibilitatea de mântuire. Este înălțarea răului la rang de virtute. Este întruparea unei noi lozinci, ”turnător și mândru”. Probabil cea mai josnică dintre manifestările omenești, ”turnatoria”, devine motiv de laudă. În anume fel acest troglodiți imorali dovedesc consecvență căci, tot ei sunt cei care, prin suporterii lor, organizează “parazi gay”, defilări sodomite, în care răsună sinistra lozinca “homosexual mândru”. Este destul de rău să fi în stare de păcat, este destul de rău să comiți păcate, dar să te mândrești, să te lauzi în ele, este demonic. În aceste circumstanțe ce vom putea zice. Să abandonăm, să capitulăm? Să nu fie.
Există încă lucruri în care, cei care cred în bunul simț Românesc și în destinul Neamului Românesc, se pot lăuda: în Dreapta Credință, în Tradiție, în satul sfânt românesc. Iar mai vârtos să ne învrednicim să spunem: ”Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.”

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

1 Martie 2018

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii